ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2296/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 7 mai 2004, sub nr. 1232, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, venită prin declinare de competență de la Tribunalul București,

astfel cum a fost precizată, reclamantul P.G. a solicitat în contradictoriu cu

Comisia pentru Constatarea Calității de luptător în Rezistența Anticomunistă -

Ministerul Justiției, să se constate refuzul nejustificat de a-i rezolva

cererea privind eliberarea deciziei de luptător în rezistența anticomunistă,

precum și obligarea la daune morale și materiale în sumă de 10.000 Euro.

În drept, reclamantul și-a

precizat acțiunea pe dispozițiile art. 2 lit. a), b) și c) și art. 6 din O.U.G.

nr. 214/1999 și pe prevederile H.G. nr. 148/2000, de aprobare a Regulamentului

de organizare și funcționare a comisiei.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1830, pronunțată

la 22 septembrie 2004, a admis în parte acțiunea, a obligat Comisia pentru

Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă să emită o

decizie motivată în sensul dispozițiilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr.

214/1994 și a respins capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri morale

și materiale de 10.000 Euro, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța

a reținut că în temeiul art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 214/1999, Comisiei îi

revine obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la

art. 4 și de a constata calitatea de luptător în rezistența anticomunistă,

persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive

politice sau supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive,

urmând să pronunțe o decizie motivată în termen de 30 de zile.

În speță, reclamantul s-a

adresat instanței, invocând refuzul nejustificat, constatat, împrejurare ce a

determinat admiterea în parte a acțiunii, cu obligarea comisiei de-a emite o

decizie motivată în sensul cerințelor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 214/1999.

În ce privește despăgubirile

morale și materiale solicitate, Curtea le-a respins, reținând că soluționarea

cererii reclamantului înlăuntrul termenului de 30 de zile a fost justificată de

diligențele ce urmau să fie depuse de Comisie pe de-o parte, iar pe de altă

parte, că acesta nu a făcut nici o probă pe acest aspect.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Ministerul de Justiție, invocând nelegalitatea, susținând în

motivarea acestuia, că potrivit art. 2 din O.G. nr. 64/2002, pentru modificarea

și completarea O.U.G. nr. 214/1999, pentru cererile care nu sunt însoțite de

acte doveditoare, Comisia este obligată ca în termen de 90 de zile să solicite

documente sau informații necesare soluționării cererii și că până la această

dată nu a primit răspuns de la S.R.I.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea

pronunțată de Curtea de Apel București este legală și temeinică.

Rezultă, într-adevăr, că

recurenta a solicitat relații de la S.R.I., dacă intimatul a fost privat de

libertate din motive politice, dar nu reiese din nici un act că i s-a adus la

cunoștință intimatului, blocarea acestui demers, astfel că absența unui atare

răspuns are valoarea unui refuz.

Cum instanța de fond s-a

pronunțat în sensul de-a se emite o decizie motivată pe dispozițiile art. 5

alin. (3) din O.U.G. nr. 214/1994, critica formulată nu-și găsește justificare

legală, motiv pentru care recursul urmează să fie respins, ca nefondat,

potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în

Rezistența Anticomunistă împotriva sentinței nr. 1830 din 22 septembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2005.