ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1760 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea

reclamantului R.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia

pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, prin care

se solicita obligarea pârâtului la acordarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, nemulțumit fiind de faptul că, prin Hotărârea din

data de 26 aprilie 2007, Comisia a respins cererea sa cu motivarea că nu se

încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și art. 3 din O.U.G nr. 214/1999.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

In ședința

Comisiei din data de 26 aprilie 2007, cu unanimitate de voturi, a fost respinsă

cererea reclamantului de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, cerere care forma obiectul dosarului nr. 346/2003 aflat pe rolul

Comisiei.

Hotărârea de

respingere a cererii a fost comunicată reclamantului la data de 05 mai 2007.

În raport cu

dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999 coroborat cu art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reținut că este întemeiată

excepția tardivității acțiunii, invocată de instanță din oficiu, întrucât

reclamantul a introdus acțiunea la data de 27 octombrie 2009.

Împotriva

sentinței civile nr. 1760 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul R.A.,

fără a-și încadra criticile în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., criticând soluția pronunțată de instanța de fond și

reiterând aspectele legate de faptul că este îndreptățit să i se acorde calitatea

de beneficiar al prevederilor O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității

de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru

infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost

dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și

persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de

răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România.

Recursul este

nefondat.

Așa cum

rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul R.A.

contestă Hotărârea Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în

Rezistența Anticomunistă din data de 26 aprilie 2007, care i-a fost comunicată

la data de 05 mai 2007, așa cum rezultă din adresa nr. 346/2003 (fila 5 la

dosarul de fond), prin care a fost respinsă cererea sa cu motivarea că nu se

încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și art. 3 din O.U.G nr. 214/1999.

Conform art. 6

alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999: Împotriva deciziei Comisiei pentru

constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, precum și în

cazul refuzului nejustificat de a rezolva cererea persoana interesată poate

introduce plângere la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit

legii.

Potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru motive

temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi

introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an

de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii

cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Reclamantul a

introdus acțiunea - prin care tinde să obțină anularea deciziei Comisiei din 26

aprilie 2007 și recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă

- la data de 27 octombrie 2009, deci la mai mult de 2 ani de la data de 5 iulie

2007 când i-a fost comunicat actul contestat.

În concluzie,

în mod corect a reținut Curtea de apel că reclamantul a introdus acțiunea cu

nerespectarea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, fiind întemeiată excepția tardivității introducerii cererii de

chemare în judecată.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr.

1760 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr. 1760 din 20 aprilie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 februarie 2011.