ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2798 din 22 mai 2009,
Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca
nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M.
împotriva sentinței civile
nr. 3037 din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, Înalta Curte a reținut că instanța de fond, Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întemeiat și
legal a respins acțiunea reclamantului B.M., în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în
rezistența anticomunistă, având ca obiect anularea Deciziei nr. 264/2006 emisă
de pârâtă și obligarea acesteia să îi acorde calitatea de luptător în
rezistența anticomunistă.
În esență, instanța
de recurs a reținut următoarele:
În
raport cu prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999,
din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul
nu a fost supus nici unei măsuri administrative abuzive, astfel că nu este
îndreptățit la acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
A mai
reținut instanța de recurs că instanța de fond a analizat toate înscrisurile
existente, iar din cuprinsul lor nu a rezultat motivul politic care a
determinat trecerea în rezervă a recurentului, precum și faptul că, în raport
cu prevederile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 214/1999, la dosar există
înscrisuri potrivit cărora, în cauză au fost efectuate diligențele necesare
pentru obținerea de dovezi scrise care să confirme susținerile reclamantului,
dar din relațiile transmise nu s-a confirmat acest lucru.
În
concluzie, instanța de recurs a reținut că inexistența dovezilor scrise privind
încetarea contractului de muncă a recurentului, respectiv trecerea în rezervă,
din motive politice, conduc la concluzia că acesta nu se încadrează în cazurile
enumerate de art. 1 coroborat cu art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
Totodată,
s-a reținut că, în cadrul procedurii de verificare a condițiilor de acordare a
calității de luptător în rezistența anticomunistă, au fost în vedere actele,
documentele, informațiile scrise, transmise de instituțiile cu care Ministerul
Justiției a încheiat protocoale de colaborare, respectiv: Ministerul de Interne
- Arhivele Naționale, M.A.N., Ministerul Sănătății și Familiei, M.E.C., S.R.I.,
C.N.S.A.S., Ministerul Muncii și că nu au fost identificate documente care să
demonstreze că recurentul - reclamant a fost trecut în rezervă din motive
politice, respectiv din cauză că fiul său a plecat din țară la data de 10 iulie
1987.
Împotriva
Deciziei nr. 2798 din 22 mai 2009 a
Înaltei Curți de
Casație și Justiție,
secția de contencios
administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare recurentul - reclamant
B.M.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul susține că
decizia atacată, prin care a fost respins ca nefondat recursul său împotriva
hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, este „anulabilă” pentru următoarele motive:
-
instanța
de recurs a dat o greșită interpretare prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999;
-
atât
instanța de fond, cât și cea de recurs nu au evaluat corect rapoartele
prezentate de contestator în susținerea celor arătate în cuprinsul acțiunii și
recursului;
-
în
final, contestatorul invocă și expune pe larg motive de nelegalitate a
hotărârii contestate în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În drept
contestatorul invocă prevederile art. 129 alin. (5), art. 304 alin. (1) pct. 7,
8 și 9, art. 317, art. 318 teza a II-a, art. 319 alin. (1) și alin. (2) teza a II-a
și art. 320 C. proc. civ.
Analizând
contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate și ținând cont de
normele procedurale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:
În cauză,
contestatorul invocă în drept prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.
Contestația în
anulare reglementată de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. este o cale
extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai în condițiile expres și
limitativ prevăzute de textele procedurale respective, și anume în următoarele
situații:
- când procedura de
chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită
potrivit cu cerințele legii (art. 317 alin. (1) pct. 1);
- când hotărârea a
fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare
la competență (art. 317 alin. (1) pct. 2);
- când dezlegarea
dată este rezultatul unei greșeli materiale (art. 318 teza întâi);
- când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (art. 318 teza a II-a).
Așa fiind, atunci
când este învestită cu o contestație în anulare, instanța are a verifica în
primul rând dacă motivele invocate de contestator se încadrează în situațiile
expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.
Sub acest aspect,
Curtea urmează a reține că motivele invocate de contestatorul B.M. constituie
în fapt critici legate de fondul supus soluționării în recurs, respectiva
greșita interpretare a dispozițiilor legale aplicabile fondului cauzei sau
greșita apreciere a probatoriului administrat în cauză, iar nicidecum vreuna
din situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.
Pentru motivele
arătate, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată
de B.M., pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 317 și art. 318 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorul B.M. cu privire la Decizia nr. 2798 din
22 mai 2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal
,
ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.