ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2798 din 22 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinței civile nr. 3037 din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că instanța de fond, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întemeiat și legal a respins acțiunea reclamantului B.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, având ca obiect anularea Deciziei nr. 264/2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să îi acorde calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

În esență, instanța de recurs a reținut următoarele: În raport cu prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul nu a fost supus nici unei măsuri administrative abuzive, astfel că nu este îndreptățit la acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. A mai reținut instanța de recurs că instanța de fond a analizat toate înscrisurile existente, iar din cuprinsul lor nu a rezultat motivul politic care a determinat trecerea în rezervă a recurentului, precum și faptul că, în raport cu prevederile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 214/1999, la dosar există înscrisuri potrivit cărora, în cauză au fost efectuate diligențele necesare pentru obținerea de dovezi scrise care să confirme susținerile reclamantului, dar din relațiile transmise nu s-a confirmat acest lucru.

În concluzie, instanța de recurs a reținut că inexistența dovezilor scrise privind încetarea contractului de muncă a recurentului, respectiv trecerea în rezervă, din motive politice, conduc la concluzia că acesta nu se încadrează în cazurile enumerate de art. 1 coroborat cu art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Totodată, s-a reținut că, în cadrul procedurii de verificare a condițiilor de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, au fost în vedere actele, documentele, informațiile scrise, transmise de instituțiile cu care Ministerul Justiției a încheiat protocoale de colaborare, respectiv: Ministerul de Interne - Arhivele Naționale, M.A.N., Ministerul Sănătății și Familiei, M.E.C., S.R.I., C.N.S.A.S., Ministerul Muncii și că nu au fost identificate documente care să demonstreze că recurentul - reclamant a fost trecut în rezervă din motive politice, respectiv din cauză că fiul său a plecat din țară la data de 10 iulie 1987. Împotriva Deciziei nr. 2798 din 22 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare recurentul - reclamant B.M.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul susține că decizia atacată, prin care a fost respins ca nefondat recursul său împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este „anulabilă” pentru următoarele motive: - instanța de recurs a dat o greșită interpretare prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999; - atât instanța de fond, cât și cea de recurs nu au evaluat corect rapoartele prezentate de contestator în susținerea celor arătate în cuprinsul acțiunii și recursului; - în final, contestatorul invocă și expune pe larg motive de nelegalitate a hotărârii contestate în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În drept contestatorul invocă prevederile art. 129 alin. (5), art. 304 alin. (1) pct. 7, 8 și 9, art. 317, art. 318 teza a II-a, art. 319 alin. (1) și alin. (2) teza a II-a și art. 320 C. proc.

civ. Analizând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate și ținând cont de normele procedurale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele: În cauză, contestatorul invocă în drept prevederile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare reglementată de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai în condițiile expres și limitativ prevăzute de textele procedurale respective, și anume în următoarele situații: - când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii (art. 317 alin. (1) pct. 1); - când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență (art. 317 alin. (1) pct. 2); - când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (art. 318 teza întâi); - când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (art. 318 teza a II-a).

Așa fiind, atunci când este învestită cu o contestație în anulare, instanța are a verifica în primul rând dacă motivele invocate de contestator se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Sub acest aspect, Curtea urmează a reține că motivele invocate de contestatorul B.M. constituie în fapt critici legate de fondul supus soluționării în recurs, respectiva greșita interpretare a dispozițiilor legale aplicabile fondului cauzei sau greșita apreciere a probatoriului administrat în cauză, iar nicidecum vreuna din situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Pentru motivele arătate, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de B.M., pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B.M. cu privire la Decizia nr. 2798 din 22 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal , ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.