ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4923/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 15 din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată cererea formulată de către reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Constatare a Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, reținând, în esență, următoarele: Reclamantul C.V. a solicitat obligarea pârâtei să-i constate calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, motivat de faptul că urmare a arestării tatălui său pentru motive politice în anul 1958, a fost victima unei măsuri administrative abuzive din partea autorităților comuniste. Deși reclamantul a invocat în cererea sa prevederile Legii nr. 221/2009, solicitarea de a i se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă atrage examinarea cererii sale prin prisma O.U.G.

nr. 214/1999. Domnul C.V. a mai solicitat, în baza altor înscrisuri, printr-o altă cerere de chemare în judecată, să i se recunoască calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 28 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, hotărâre rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 2992 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 27/42/2008. Conform prevederilor O.U.G. nr. 214/1999, acordarea calității solicitate de reclamant este atributul Comisiei de Constatare a Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă. Reclamantul s-a adresat acestei Comisii, cererea fiind înregistrată în Dosarul nr. 620/2003.

Comisia a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată prin decizia din data de 25 ianuarie 2007. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul, arătând, în esență, că s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând readmiterea acțiunii care a mai fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 50 din 11 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3139/2005 și în Dosarul nr. 12937/01/2005, dar instanța supremă a dat două decizii contradictorii. Referitor la acțiunea din prezentul dosar, a relatat că a depus acte ce se impun a fi studiate și, de asemenea, hotărâri definitive și irevocabile prin care a fost admisă sau a fost respinsă cauza.

La data de 27 septembrie 2011, reclamantul a depus un memoriu ce privește completarea și dezvoltarea motivelor de recurs, însoțit de un set de înscrisuri. Recursul este nefondat. Reclamantul a solicitat acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, făcând trimitere la o hotărâre judecătorească a instanței supreme, decizia civilă nr. 50 din 11 ianuarie 2006, prin care, susține acesta, i-a fost deja recunoscută calitatea solicitată. În realitate, constată Înalta Curte, prin decizia amintită a fost admisă în parte acțiunea domnului C.V. și a fost obligat intimatul pârât să-i soluționeze cererea formulată pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, iar nu că i-a fost acordată calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, așa cum eronat consideră acesta.

În baza deciziei civile nr. 50 din 11 ianuarie 2006 a instanței supreme, Comisia de Constatare a Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției a soluționat cererea reclamantului, prin decizia din 25 ianuarie 2007, prin care i-a respins-o ca neîntemeiată. În prezenta cauză nu a fost contestată decizia mai sus amintită a Comisiei, ci reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată invocând prevederile O.U.G. nr. 214/1999, cu motivarea că a fost supus unor măsuri administrative abuzive ale autorităților comuniste. Cât privește completarea motivelor de recurs, din 27 septembrie 2011, au fost depuse tardiv în raport de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 306 C. proc.

civ., astfel că nu vor fi examinate de către instanța de control judiciar. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.V. împotriva sentinței nr. 15 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.