ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4923/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 15 din 18 ianuarie

2011, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondată cererea formulată de către

reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâta Comisia de Constatare a Calității

de Luptător în Rezistența Anticomunistă, reținând, în esență, următoarele:

Reclamantul C.V. a solicitat

obligarea pârâtei să-i constate calitatea de luptător în rezistența anticomunistă,

motivat de faptul că urmare a arestării tatălui său pentru motive politice în anul

1958, a fost victima unei măsuri administrative abuzive din partea autorităților

comuniste.

Deși reclamantul a invocat

în cererea sa prevederile Legii nr. 221/2009, solicitarea de a i se recunoaște calitatea

de luptător în rezistența anticomunistă atrage examinarea cererii sale prin prisma

O.U.G. nr. 214/1999.

Domnul C.V. a mai solicitat,

în baza altor înscrisuri, printr-o altă cerere de chemare în judecată, să i se recunoască

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată

prin sentința civilă nr. 28 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, hotărâre

rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 2992

din 19 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

nr. 27/42/2008.

Conform prevederilor O.U.G.

nr. 214/1999, acordarea calității solicitate de reclamant este atributul Comisiei

de Constatare a Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă. Reclamantul s-a

adresat acestei Comisii, cererea fiind înregistrată în Dosarul nr. 620/2003. Comisia

a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată prin decizia din data de 25

ianuarie 2007.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a formulat recurs reclamantul, arătând, în esență, că s-a adresat

instanței de contencios administrativ, solicitând readmiterea acțiunii care a mai

fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 50 din 11 ianuarie

2006, pronunțată în Dosarul nr. 3139/2005 și în Dosarul nr. 12937/01/2005, dar instanța

supremă a dat două decizii contradictorii. Referitor la acțiunea din prezentul dosar,

a relatat că a depus acte ce se impun a fi studiate și, de asemenea, hotărâri definitive

și irevocabile prin care a fost admisă sau a fost respinsă cauza.

La data de 27

septembrie 2011, reclamantul a depus un memoriu ce privește completarea și dezvoltarea

motivelor de recurs, însoțit de un set de înscrisuri.

Recursul este nefondat.

Reclamantul a solicitat

acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, făcând trimitere la

o hotărâre judecătorească a instanței supreme, decizia civilă nr. 50 din 11 ianuarie

2006, prin care, susține acesta, i-a fost deja recunoscută calitatea solicitată.

În realitate, constată Înalta Curte, prin decizia amintită a fost admisă în parte

acțiunea domnului C.V. și a fost obligat intimatul pârât să-i soluționeze cererea

formulată pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, iar nu

că i-a fost acordată calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, așa cum

eronat consideră acesta. În baza deciziei civile nr. 50 din 11 ianuarie 2006 a instanței

supreme, Comisia de Constatare a Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă

din cadrul Ministerului Justiției a soluționat cererea reclamantului, prin decizia

din 25 ianuarie 2007, prin care i-a respins-o ca neîntemeiată.

În prezenta cauză nu a

fost contestată decizia mai sus amintită a Comisiei, ci reclamantul s-a adresat

direct instanței de judecată invocând prevederile O.U.G. nr. 214/1999, cu motivarea

că a fost supus unor măsuri administrative abuzive ale autorităților comuniste.

Cât privește completarea

motivelor de recurs, din 27 septembrie 2011, au fost depuse tardiv în raport de

prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 306 C. proc. civ.,

astfel că nu vor fi examinate de către instanța de control judiciar.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.V. împotriva sentinței nr. 15 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2011.