ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2629/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.G. a chemat în judecată Comisia pentru

constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul

Ministerului Justiției, solicitând instanței ca în contradictoriu cu această

pârâtă să i se recunoască calitatea de luptător anticomunist, fiind nemulțumit

de soluția de respingere a cererii sale, pronunțată de către pârâtă, prin

decizia dată în dosarul nr. 418/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că se încadrează în dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999 și a

Decretului - Lege nr. 118/1990 și că pe rolul Curții de Apel Ploiești s-au mai

aflat două dosare cu același obiect, care s-au perimat, pârâta refuzând rezolvarea

favorabilă a cererii sale pentru obținerea certificatului de luptător în

rezistența anticomunistă.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 44 din 18

februarie 2008 a admis excepția autorității de lucru judecat în raport de

sentința nr. 54 din 27 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, respingând acțiunea

de față a reclamantului pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că prezenta cauză, înregistrată sub nr. 2003/42/2007,

are aceleași părți, același obiect și este întemeiată pe aceeași cauză cu cea

din dosarul 10423/2005 al Curții de Apel Ploiești.

S-a mai reținut de către

instanța de fond că deși prin hotărârea judecătorească anterioară, nr. 54 din

27 martie  2007 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia nr. 2674

din 24 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost examinat

fondul cauzei, acțiunea aceluiași reclamant fiind perimată, această împrejurare

îi este imputabilă reclamantului astfel că sunt întrunite cerințele art. 1201 C.

proc. civ., ceea ce conduce la concluzia că există autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a formulat recurs reclamantul M.G., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut în

esență că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea sa pe excepție,

reținând autoritatea de lucru judecat, câtă vreme, prin sentința anterioară,

invocată, nu s-a soluționat și nu s-a judecat acțiunea sa, perimarea fiind de

altfel datorată modului în care i-au fost transmise răspunsurile de la C.N.S.A.S.

Recursul este fondat.

Înalta Curte examinând

sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile

recurentului dar și prin prisma prevederilor legale incidente și față de

dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., constată că în mod greșit instanța de

fond a reținut existența autorității de lucru judecat, raportat la sentința nr.

54 din 27 martie 2007 și pe acest temei a respins acțiunea reclamantului M.G.

Astfel cum este reținut și

în doctrină, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică

faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată,

astfel că ea nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicato pro

veritate habetur).

Se bucură de puterea de

lucru judecat numai hotărârea prin care acțiunea a fost judecată în fond,

respectiv a fost examinată temeinicia cererilor cuprinse în acțiunea de chemare

în judecată nu și atunci când a fost soluționată în temeiul unei excepții

procesuale.

Cum în sistemul procedurii

civile române, perimarea, reglementată în art. 248 și urm. C. proc. civ., este

un incident procedural, asupra căruia instanța se pronunță prin hotărâre

judecătorească, fără a mai intra însă în examinarea fondului cererii, rezultă

că instanța de fond nu putea reține autoritatea de lucru judecat, în condițiile

art. 1201 C. civ., raportat la o hotărâre anterioară pronunțată în temeiul unei

excepții procesuale.

Apreciind așadar că în

cauză, față de cele arătate, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ., vătămarea produsă recurentului prin încălcarea formelor

de procedură neputând fi înlăturată decât prin casarea cu trimitere spre

rejudecare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va

admite recursul și va trimite cauza spre rejudecarea fondului pricinii,

aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.G. împotriva sentinței civile nr. 44 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.