ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2629/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.G. a chemat în judecată Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, solicitând instanței ca în contradictoriu cu această pârâtă să i se recunoască calitatea de luptător anticomunist, fiind nemulțumit de soluția de respingere a cererii sale, pronunțată de către pârâtă, prin decizia dată în dosarul nr. 418/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că se încadrează în dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999 și a Decretului - Lege nr. 118/1990 și că pe rolul Curții de Apel Ploiești s-au mai aflat două dosare cu același obiect, care s-au perimat, pârâta refuzând rezolvarea favorabilă a cererii sale pentru obținerea certificatului de luptător în rezistența anticomunistă.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 44 din 18 februarie 2008 a admis excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 54 din 27 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, respingând acțiunea de față a reclamantului pentru autoritate de lucru judecat. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prezenta cauză, înregistrată sub nr. 2003/42/2007, are aceleași părți, același obiect și este întemeiată pe aceeași cauză cu cea din dosarul 10423/2005 al Curții de Apel Ploiești.

S-a mai reținut de către instanța de fond că deși prin hotărârea judecătorească anterioară, nr. 54 din 27 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia nr. 2674 din 24 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost examinat fondul cauzei, acțiunea aceluiași reclamant fiind perimată, această împrejurare îi este imputabilă reclamantului astfel că sunt întrunite cerințele art. 1201 C. proc. civ., ceea ce conduce la concluzia că există autoritate de lucru judecat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamantul M.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea sa pe excepție, reținând autoritatea de lucru judecat, câtă vreme, prin sentința anterioară, invocată, nu s-a soluționat și nu s-a judecat acțiunea sa, perimarea fiind de altfel datorată modului în care i-au fost transmise răspunsurile de la C.N.S.A.S.

Recursul este fondat. Înalta Curte examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile recurentului dar și prin prisma prevederilor legale incidente și față de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., constată că în mod greșit instanța de fond a reținut existența autorității de lucru judecat, raportat la sentința nr. 54 din 27 martie 2007 și pe acest temei a respins acțiunea reclamantului M.G. Astfel cum este reținut și în doctrină, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, astfel că ea nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicato pro veritate habetur).

Se bucură de puterea de lucru judecat numai hotărârea prin care acțiunea a fost judecată în fond, respectiv a fost examinată temeinicia cererilor cuprinse în acțiunea de chemare în judecată nu și atunci când a fost soluționată în temeiul unei excepții procesuale. Cum în sistemul procedurii civile române, perimarea, reglementată în art. 248 și urm. C. proc. civ., este un incident procedural, asupra căruia instanța se pronunță prin hotărâre judecătorească, fără a mai intra însă în examinarea fondului cererii, rezultă că instanța de fond nu putea reține autoritatea de lucru judecat, în condițiile art. 1201 C. civ., raportat la o hotărâre anterioară pronunțată în temeiul unei excepții procesuale.

Apreciind așadar că în cauză, față de cele arătate, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vătămarea produsă recurentului prin încălcarea formelor de procedură neputând fi înlăturată decât prin casarea cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecarea fondului pricinii, aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 44 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.