ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 617/CA/2005, reclamantul N.G. a solicitat ca, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă, prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună anularea deciziei nr. 33/2002 din data de 15 aprilie 2005 și să-i fie

recunoscută calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

În motivarea acțiunii arată că

decizia este nelegală, deoarece nu s-au avut în vedere la emiterea acesteia,

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) și d) din O.U.G. nr. 214/1999 și actele

depuse la dosar, din care rezultă că din anul 1982, până în 1989, a fost cercetat, percheziționat, anchetat și avertizat de către organele de securitate de la

aceea vreme, întrucât intenționa constituirea unui sindicat liber român care să

lupte pentru schimbarea orânduirii sociale de drept din România.

Tribunalul Prahova, prin sentința

nr. 158 din 24 mai 2005, admițând excepția de necompetență materială invocată

de pârâtă, a declinat competența de soluționare a acestei acțiuni, în favoarea

Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința nr. 103 din 3 august

2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 6106/2005, acțiunea a fost respinsă ca nefondată,

Menționându-se că soluția adoptată de Comisia pentru constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției este

legală, fiind dată cu respectarea art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999.

Pentru a se dispune astfel, s-a

concluzionat, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, că reclamantul nu s-a

aflat în situațiile prevăzute expres de lege, care să ateste calitatea de

luptător în rezistența anticomunistă, chiar dacă în perioada respectivă, reclamantul

s-a aflat în atenția organelor de securitate.

Împotriva hotărârii a declarat

recurs în termenul legal, reclamantul N.G., criticând sentința atacată pentru

nelegalitate, motivată de faptul că au fost încălcate prevederile O.U.G. nr.

214/1999.

Recursul este nul.

În conformitate cu dispozițiile art.

303

1

C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Termenul pentru depunerea motivelor

se socotesc potrivit prevederilor alin. (2) ale aceluiași text, de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar

nerespectarea acestuia atrage sancțiunea nulității, expres prevăzută de art.

306 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, hotărârea atacată a fost

comunicată reclamantului, la data de 18 august 2005, iar recursul a fost

declarat 30 august 2005, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., cererea de recurs conținând mențiunea că motivele de recurs „vor fi susținute și

aduse la cunoștința instanței, la termen”.

Motivele de recurs au fost depuse la

dosar numai la data de 17 noiembrie 2005, cu nesocotirea dispozițiilor art. 303

alin. (2),

coroborate cu cele ale art. 301 C. proc. civ., astfel încât, în considerarea prevederilor art. 306 alin. (1) din același cod, se

va constata nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul, recursul declarat de

N.G. împotriva sentinței nr. 108 din 3 august 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006.