ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr. 617/CA/2005, reclamantul N.G. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 33/2002 din data de 15 aprilie 2005 și să-i fie recunoscută calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. În motivarea acțiunii arată că decizia este nelegală, deoarece nu s-au avut în vedere la emiterea acesteia, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) și d) din O.U.G.

nr. 214/1999 și actele depuse la dosar, din care rezultă că din anul 1982, până în 1989, a fost cercetat, percheziționat, anchetat și avertizat de către organele de securitate de la aceea vreme, întrucât intenționa constituirea unui sindicat liber român care să lupte pentru schimbarea orânduirii sociale de drept din România. Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 158 din 24 mai 2005, admițând excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, a declinat competența de soluționare a acestei acțiuni, în favoarea Curții de Apel Ploiești. Prin sentința nr. 103 din 3 august 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 6106/2005, acțiunea a fost respinsă ca nefondată, Menționându-se că soluția adoptată de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției este legală, fiind dată cu respectarea art. 1 și 3 din O.U.G.

nr. 214/1999. Pentru a se dispune astfel, s-a concluzionat, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, că reclamantul nu s-a aflat în situațiile prevăzute expres de lege, care să ateste calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, chiar dacă în perioada respectivă, reclamantul s-a aflat în atenția organelor de securitate. Împotriva hotărârii a declarat recurs în termenul legal, reclamantul N.G., criticând sentința atacată pentru nelegalitate, motivată de faptul că au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 214/1999. Recursul este nul. În conformitate cu dispozițiile art. 303 1 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotesc potrivit prevederilor alin. (2) ale aceluiași text, de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar nerespectarea acestuia atrage sancțiunea nulității, expres prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. În speță, hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului, la data de 18 august 2005, iar recursul a fost declarat 30 august 2005, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., cererea de recurs conținând mențiunea că motivele de recurs „vor fi susținute și aduse la cunoștința instanței, la termen”. Motivele de recurs au fost depuse la dosar numai la data de 17 noiembrie 2005, cu nesocotirea dispozițiilor art. 303 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 301 C. proc. civ., astfel încât, în considerarea prevederilor art. 306 alin. (1) din același cod, se va constata nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul, recursul declarat de N.G. împotriva sentinței nr. 108 din 3 august 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2006.