ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1809/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

iulie 2005, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, să se anuleze decizia nr. 83 din 4 iulie 2005, emisă

de pârât și să-i acorde calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.

Reclamantul a arătat că pârâtul i-a

respins greșit cererea de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, ca fiind tardiv introdusă.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 395 din 30 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat decizia contestată și a obligat pârâta să examineze pe fond cererea

reclamantului.

Instanța a reținut, în esență, că

reclamantul a depus stăruințele necesare pentru ca să obțină actele cu care să

demonstreze calitatea sa de luptător în rezistența anticomunistă, iar faptul că

instituțiile care ar fi trebuit să-i furnizeze datele cerute, i-au răspuns cu

întârziere, nu-i poate fi imputabil acestuia.

În consecință, a mai reținut

instanța, că se impune repunerea în termen a reclamantului și examinarea pe

fond a cererii sale.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă, care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit

prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, așa cum au fost

modificate prin Legea nr. 670/2002.

Recursul este întemeiat.

Este necontestat că intimatul-reclamant

s-a adresat Comisiei competente, la data de 20 ianuarie 2005, cererea sa fiind

înregistrată sub nr. 6158/2005, așa cum a reținut și instanța de fond.

De asemenea, este necontestat că,

potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, privind

acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, persoanelor

condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, cu modificările și

completările ulterioare, termenul limită pentru depunerea cererilor a fost 31

decembrie 2003.

Instanța de fond, constatând că

termenul prevăzut la art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările

și completările ulterioare, a procedat la repunerea în termen a intimatului-reclamant,

motivând că acesta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a se adresa

Comisiei competente, din cauza lipsei documentelor doveditoare necesare și

lipsei de reacție a instituțiilor competente ale statului de a răspunde în

termen la cererile adresate.

Într-adevăr, din prevederile art. 103

alin. (1) C. proc. civ., rezultă că instanța poate dispune repunerea în termen

a părții care dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei să respecte termenul legal.

Or, instanța de fond a ignorat

prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a

Comisiei de aplicare a O.U.G. nr. 214/1999, aprobat prin H.G. nr. 148/2000, din

conținutul cărora rezultă că persoana îndreptățită se poate adresa cu cerere,

și în lipsa documentelor necesare, situație în care președintele comisiei este

obligat să solicite, de îndată, ca instituțiile sau persoanele care dețin actele

doveditoare, să le transmită.

Deci, în raport cu aceste prevederi,

instanța de fond a apreciat în mod greșit că intimatul-reclamant nu s-a adresat

în termen Comisiei competente, din motive obiective, pe când acest lucru s-a

petrecut ca urmare a unei erori imputabile acestuia.

În concluzie, soluția instanței de

fond este nelegală, fiind urmarea interpretării și aplicării greșite a

prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 și art. 103 alin. (1) C.

proc. civ., din cauza ignorării prevederilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul

aprobat prin H.G. nr. 148/2000, astfel că recursul va fi admis.

În consecință, casând sentința

atacată și rejudecând cauza, va fi respinsă acțiunea, ca neîntemeiată, actul

administrativ atacat fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 395 din 30 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea

reclamantului D.M., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2006.