ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3309/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3309/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 12 decembrie 2005, reclamanta S.N. a solicitat obligarea Comisiei
pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, să
constate că reclamanta are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
În motivarea cererii s-a
arătat că la data de 22 noiembrie 2005, prin adresa nr. 163, pârâta i-a răspuns
că împotriva deciziei Comisiei poate introduce plângere la instanța de
contencios administrativ, ceea ce reclamanta a făcut prin prezenta acțiune,
întrucât consideră că poate beneficia de drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999
având în vedere că a fost supusă unor măsuri administrative din motive
politice.
Prin sentința civilă nr. 13/2006
a Curții de Apel Târgu Mureș, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că nu
sunt întrunite cerințele art. 1 - 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs în termen, reclamanta.
În motivarea recursului s-a
arătat, în esență, că în mod greșit instanța nu a admis acțiunea, deoarece
recurenta a depus acte la dosar din care rezultă măsurile administrative la
care a fost supusă datorită convingerilor sale politice.
Verificând cauza, în funcție
de motivarea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în
cauză rezultă că petenta, la data de 30 ianuarie 2004, a formulat cerere de acordare a drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, la Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul
Ministerului Justiției.
Prin decizia nr. 163 din 24
iunie 2004, Comisia a respins cererea, reținând că a fost formulată tardiv,
după data de 31 decembrie 2003, prevăzută de dispozițiile art. 5 alin. (1) O.U.G.
nr. 214/1999, modificată.
Decizia emisă de intimata-pârâtă
este conformă cu legea.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr.
214/1999, modificată, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența
anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau
supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
În conformitate cu
dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 670/2002, de aprobare a O.G. nr. 64/2002,
pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999, cererea putea fi
introdusă până cel târziu la data de 31 decembrie 2003.
Cum recurenta-reclamantă a
formulat petiția la data de 30 ianuarie 2004, aceasta nu mai putea fi analizată
de Comisie, fiind depusă peste termenul legal.
De altfel, din actele
dosarului nu rezultă că reclamanta a fost supusă unor măsuri administrative abuzive
din motive politice, astfel cum sunt ele menționate în art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999,
modificată. Recurenta nu a făcut dovada că a fost internată în spitale de
psihiatrie, că a fost privată de libertate, că i s-a stabilit domiciliul
obligatoriu, că a fost strămutată sau deportată ca urmare a săvârșirii unor
fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1) din ordonanță (pentru exprimarea
protestului împotriva dictaturii, pentru militarea pentru democrație, pentru
răsturnarea ordinii sociale, pentru respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului, pentru înlăturarea discriminărilor).
Declarația olografă a
petentei, cea dată în fața notarului public, declarațiile olografe
extrajudiciare ale martorilor și actele medicale depuse la dosar, nu fac dovada
întrunirii condițiilor impuse de dispozițiile art. 1 - 3 din O.U.G. nr. 214/1999,
astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Din conținutul acestor probe
nu rezultă măsurile administrative care au fost luate în concret față de
recurentă, de către cine au fost dispuse, pe ce perioadă și mai ales în ce scop
au fost luate.
Pentru considerentele expuse,
recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de S.N. împotriva sentinței civile nr. 13 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 octombrie 2006.