ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 348/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1249 din 30 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului G.M., având ca

obiect recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă,

formulată în nume propriu, ca și pentru mama sa, numita G.E., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă. Drept urmare, au fost anulate deciziile

din datele de 7 aprilie 2005 și, respectiv, 8 decembrie 2005, emise de către

pârât, care a fost obligat să emită noi decizii prin care să recunoască

reclamantului și mamei acestuia, calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă, în temeiul

O.U.G. nr. 214/1999, modificată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că probele administrate

demonstrează persecuțiile suferite de familia reclamantului, astfel încât

cererea de constatare a calității de luptători în rezistența anticomunistă,

este întemeiată, mai cu seamă că pârâtul a admis și decis acordarea calității

de luptător în rezistența anticomunistă tatălui reclamantului, G.D.

Împotriva acestei cereri a

declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă.

În esență, prin motivele de

recurs dezvoltate, recurentul-pârât a arătat că din înscrisurile prezentate

Comisiei nu a rezultat că reclamantul și mama sa au fost supuși unor măsuri

administrative, în sensul art. 2 și 3 din

O.U.G.

nr. 214/1999, potrivit cu care

măsurile abuzive sunt expres și limitativ prevăzute.

Recurentul a mai arătat că

instanța de fond, pe baza unor prezumții simple, a reținut caracterul politic

al disponibilizării mamei reclamantului, iar în ceea ce îl privește pe

reclamant, al exmatriculării sale din facultate în anul universitar 1948/1949,

dată fiind situația soțului, respectiv a tatălui G.D., ceea ce, însă, în opinia

recurentului, contravine intenției legiuitorului, mai cu seamă că nu îi este

conferită Comisiei posibilitatea de a se pronunța pe baza unor similitudini cu

situații aplicate altor membri din familiile petenților.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând

actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, cu

probele administrate, dar și prin prisma criticilor recurentului-pârât,

apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre justă și legală ce urmează

a fi menținută, pentru considerentele arătate în cele ce urmează.

Înalta Curte reține că în

mod corect au fost evaluate și interpretate probele administrate în cauză ce

evidențiază că tatăl reclamantului, numitul G.D., a suferit trei condamnări

succesive pentru motive politice, în vreme ce mama reclamantului a fost dată

afară din învățământ, iar reclamantul însuși a fost exmatriculat din facultate,

ca fiind dovezi ale măsurilor administrative abuzive la care aceștia din urmă

au fost supuși în sensul art. 3 lit. g) și f) din

O.U.G.

nr. 214/1999.

Totodată, Înalta Curte

apreciază că actele dosarului au demonstrat cu evidență că măsurile la care au

fost supuși atât reclamantul, cât și mama sa, se circumscriu noțiunii de măsuri

administrative abuzive, atâta vreme cât mama reclamantului a fost constrânsă la

încetarea contractului de muncă, întrucât nu i-a fost aprobat transferul, iar

reclamantul însuși a fost exmatriculat de la Facultatea de Științe în anul

universitar 1948/1949, fără nici o explicație.

A ignora sau a disocia

circumstanțele celor doi reclamanți de situația tatălui, respectiv a soțului,

astfel cum susține recurentul, care a dobândit, de altfel, recunoașterea

calității de luptător conform

O.U.G.

nr. 214/1999, nu ar însemna decât ignorarea unei trecute

realității istorice aspre, contrar spiritului legislației edictată spre a fi

aplicată și spre a recunoaște tocmai calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă a celor care au suferit efectiv persecuțiile acelui regim, în

formele prevăzute de lege.

Față de cele sus arătate,

conform art. 312

C.

proc. civ.,

se

va respinge, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul

Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă împotriva sentinței civile nr. 1249 din 30 mai 2006 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2007.