ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul U.F. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul

Justiției, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența

Anticomunistă anularea soluției de respingere a cererii de acordare a calității

de luptător în rezistența anticomunistă pentru tatăl său, U.P.

Prin sentința civilă nr. 3620 din 13

decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererile conexe formulate de reclamantul U.F.,

ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei nu au fost depuse de către

petent documente care să ateste faptul că tatăl acestuia a fost exmatriculat în

mod abuziv, iar prin adresa Institutului Politehnic București nu se confirmă că

acesta ar fi fost exmatriculat.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs U.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, și fără să fie avute

în vedere probele administrate.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului

vis-à-vis de cererea de recurs și dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Din ansamblul probator admis și

administrat, rezultă fără putință de tăgadă că recurentului-reclamant nu i-a

fost încălcat nici un drept prevăzut de lege, astfel cum susține, decizia

contestată fiind legală și temeinică.

Corect instanța de fond a constatat că decizia

în litigiu este legală, întrucât cu probele administrate, recurentul-reclamant

nu a făcut dovada în fața comisiei că tatăl său a fost exmatriculat din facultate

pentru probleme de ordin politic.

De asemenea, tot din actele aflate la

dosar rezultă fără putință de tăgadă că tatăl recurentului a absolvit

Institutul Politehnic București în perioada 1953 – 1961, din foaia matricolă

nerezultând faptul că ar fi fost exmatriculat.

Conform O.U.G. nr. 214/1999 pe care este

fondată acțiunea se recunoaște calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă „fiind considerată abuzivă exmatricularea din Școli și facultăți”.

În cauză, astfel cum am arătat în

considerentele expuse, nu există dovezi pertinente din care să rezulte cele

pretinse de recurentul-reclamant, declarațiile martorilor audiați fiind simple

afirmații fără forță probantă întrucât nu sunt autentificate.

Prin O.U.G. nr. 214/1999 sunt definite

expres măsurile administrative abuzive, dar nici una din ele nu se regăsește în

speța de față, actul normativ limitând probatoriul la înscrisuri, astfel încât

corect prima instanță și pe acest aspect nu a luat în considerare declarațiile

martorilor anexate la dosar.

Față de toate aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și

temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de U.F., ca

nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de U.F.

împotriva sentinței civile nr. 3620 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28

iunie 2007.