ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8097/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul P.D. a chemat în judecată

în calitate de pârât, Ministerul Justiției, pentru ca instanța, prin sentința

ce o va pronunța, să oblige Comisia pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, să recunoască această calitate, tatălui său, P.I., în

prezent decedat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a adresat cu o cerere, Comisiei pentru constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă, prin care a solicitat în calitate de

moștenitor al tatălui său, să i se recunoască acestuia, calitatea de luptător

în rezistența anticomunistă, deoarece a fost condamnat la 7 ani muncă silnică,

conform art. 209 și 157 fostul C. pen.

S-a arătat în acțiune că a fost

refuzată în mod nejustificat rezolvarea cererii, deși existau toate actele

doveditoare.

Curtea de Apel Timișoara, prin

sentința civilă nr. 38/2001, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență, că refuzul Comisiei nu este nejustificat,

deoarece din actele depuse la dosar rezultă că au fost solicitate relații în

legătură cu motivul politic pentru care a fost condamnat tatăl reclamantului,

relații care însă nu au fost primite de Comisia care urma să se pronunțe asupra

cererii, în condițiile art. 5 din O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul P.D.

În motivarea recursului,

recurentul-reclamant a susținut că actele pe care le-a depus la Ministerul Justiției, conțin date suficiente din care să rezulte motivul pentru care a fost

condamnat tatăl său și că refuzul pârâtei-intimate, de a-i rezolva favorabil

cererea, este nejustificat.

Analizând recursul formulat, în

raport cu dispozițiile art. 304 - 304

1

C. proc. civ., Curtea îl va

respinge pentru următoarele considerente:

Din actele depuse la dosarul cauzei

rezultă că cererea adresată Comisiei pentru constatarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă, de către recurent, în calitate de moștenitor al

tatălui său P.I., se referă la condamnarea suferită de acesta din urmă, prin

sentința penală nr. 346/1949, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara,

condamnare care ar putea justifica acordarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

Comisia abilitată prin lege să

acorde sau nu această calitate, nu a pronunțat însă o decizie în acest sens,

conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 214/1999, deoarece din extrasul

sentinței depuse rezultă că instanța penală a reținut faptul că „inculpatul P.I.

a făcut parte din mișcarea legionară până la schimbarea din anul 1941, iar în

anul 1946 s-a înscris în P.S.D.”

Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.

(2) din O.U.G. nr. 214/1999, prevederile prezentei legi nu sunt aplicabile

persoanelor condamnate, în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o

activitate fascistă în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel.

Intimata-pârâtă, în vederea

stabilirii motivului politic al condamnării, a solicitat instituțiilor

abilitate, transmiterea dosarului în care a fost pronunțată sentința penală nr.

346/1949, invocată.

În aceste condiții nu poate fi

reținut un refuz nejustificat în rezolvarea cererii adresate de recurent,

relațiile solicitate fiind absolut necesare în raport cu prevederile O.U.G. nr.

214/1999.

În consecință, în baza dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.D.

împotriva sentinței civile nr. 38 din 6 februarie 2001 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.