ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8097/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul P.D. a chemat în judecată în calitate de pârât, Ministerul Justiției, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să oblige Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, să recunoască această calitate, tatălui său, P.I., în prezent decedat. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat cu o cerere, Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin care a solicitat în calitate de moștenitor al tatălui său, să i se recunoască acestuia, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, deoarece a fost condamnat la 7 ani muncă silnică, conform art. 209 și 157 fostul C. pen.

S-a arătat în acțiune că a fost refuzată în mod nejustificat rezolvarea cererii, deși existau toate actele doveditoare. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 38/2001, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că refuzul Comisiei nu este nejustificat, deoarece din actele depuse la dosar rezultă că au fost solicitate relații în legătură cu motivul politic pentru care a fost condamnat tatăl reclamantului, relații care însă nu au fost primite de Comisia care urma să se pronunțe asupra cererii, în condițiile art. 5 din O.U.G. nr. 214/1999. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul P.D. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că actele pe care le-a depus la Ministerul Justiției, conțin date suficiente din care să rezulte motivul pentru care a fost condamnat tatăl său și că refuzul pârâtei-intimate, de a-i rezolva favorabil cererea, este nejustificat.

Analizând recursul formulat, în raport cu dispozițiile art. 304 - 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că cererea adresată Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, de către recurent, în calitate de moștenitor al tatălui său P.I., se referă la condamnarea suferită de acesta din urmă, prin sentința penală nr. 346/1949, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara, condamnare care ar putea justifica acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Comisia abilitată prin lege să acorde sau nu această calitate, nu a pronunțat însă o decizie în acest sens, conform art. 5 alin. (3) din O.U.G.

nr. 214/1999, deoarece din extrasul sentinței depuse rezultă că instanța penală a reținut faptul că „inculpatul P.I. a făcut parte din mișcarea legionară până la schimbarea din anul 1941, iar în anul 1946 s-a înscris în P.S.D.” Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999, prevederile prezentei legi nu sunt aplicabile persoanelor condamnate, în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel. Intimata-pârâtă, în vederea stabilirii motivului politic al condamnării, a solicitat instituțiilor abilitate, transmiterea dosarului în care a fost pronunțată sentința penală nr. 346/1949, invocată. În aceste condiții nu poate fi reținut un refuz nejustificat în rezolvarea cererii adresate de recurent, relațiile solicitate fiind absolut necesare în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 214/1999. În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 38 din 6 februarie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.