ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4597/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 64 din 21 mai 2007 Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul F.O. în

contradictoriu cu Ministerul Justiției, Comisia pentru Constatarea Calității de

Luptător în Rezistența

Anticomunistă, a dispus desființarea

hotărârii nr. 85 din 16 februarie 2007 emisă de comisia menționată și a

constatat că reclamantul are calitatea de luptător în rezistența anticomunistă,

încadrându-se în prevederile art. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999.

In motivarea

sentinței instanța de fond a reținut că printr-o decizie pronunțată încă din

data de 13 decembrie 2000 autoritatea pârâtă i-a recunoscut reclamantului

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă în temeiul art. 1, art. 2

lit. c) și art. 6 din O.U.G. nr. 214/1999, motivat de împrejurarea că a fost

condamnat pentru o infracțiune politică; ulterior modificării și completării

actului normativ menționat prin introducerea unor noi categorii de beneficiari

ai calității de luptător în rezistența anticomunistă, reclamantul a formulat o

nouă cerere de recunoaștere a drepturilor sale pentru exmatricularea și

retrogradarea sa din motive politice [art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr.

214/1999 cu modificările și completările ulterioare].

În raport de

probele administrate în cauză instanța de fond a stabilit că reclamantul a

dovedit retrogradarea sa în funcție din motive politice constând în opunerea sa

la politica economică a vremii, astfel că se impune adăugarea la temeiurile

pentru care i-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă și a celui prevăzut de art. 2 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999.

Cu privire la

motivele exmatriculării reclamantului s-a reținut că nu s-a făcut dovada

caracterului politic al acestora.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs atât reclamantul F.O., cât și pârâtul Ministerul

Justiției, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistenta

anticomunistă.

In recursul său

reclamantul F.O. a criticat sentința susținând că instanța de fond a apreciat

greșit probele, stabilind că nu a fost exmatriculat din liceu pentru motive

politice; la dosar se află biletul de liberare nr. 1764/1955 emis de

Penitenciarul Constanța, din care rezultă că a executat o pedeapsă de 5 ani

începând cu 21 noiembrie 1949, până la 26 noiembrie 1954, iar acest fapt a

atras exmatricularea sa ca urmare a nefrecventării cursurilor liceului în

perioada respectivă.

Recurentul

Ministerul Justiției, la rândul său, a susținut că hotărârea este nelegală și

netemeinică, deoarece instanța de fond a depășit atributele puterii

judecătorești stabilind calitatea reclamantului de beneficiar al O.U.G. nr.

214/1999, art. 2, lit. g). De asemenea, recurentul susține că este inadmisibilă

și lipsită de interes o nouă cerere a reclamantului, de stabilire a calității

de luptător în rezistența anticomunistă și pe un alt temei legal decât cel

inițial acordat, indemnizația prevăzută de lege rămânând aceeași.

Î

n drept recurentul a invocat prevederile art. 304

pct. 4 și 9 C. proc. civ.

Analizând

motivul de recurs invocat de recurentul F.O., motiv ce se încadrează în

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că

acesta este întemeiat.

Astfel, în mod

greșit instanța de fond a considerat că nu sunt întrunite condițiile art. 3

lit. f) din O.U.G. nr. 214/1999, din probele dosarului rezultând că

reclamantul-recurent a fost exmatriculat din liceu pentru motive politice.

Fiind arestat și privat de libertate începând cu data de 21 noiembrie 1949

reclamantul nu a putut frecventa liceul nici în anul școlar 1949-1950 și nici

ulterior, fiind exmatriculat din clasa a XI-a din cauza acestei arestări pentru

motive politice.

In consecință,

instanța de fond ar fi trebuit să admită și acest capăt de cerere al acțiunii

reclamantului, de aplicabilitate și a art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 214/1999.

In ceea ce

privește recursul pârâtului Ministerul Justiției, Comisia pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă, Înalta Curte apreciază că

motivele invocate sunt neîntemeiate.

Astfel, nu se

poate susține că prin anularea Deciziei nr. 85/2006 emisă de comisia menționată

instanța ar fi depășit atributele puterii judecătorești, deoarece această

competență este prevăzută de însăși O.U.G. nr. 214/1999.

Totodată, excepția

lipsei de interes a acțiunii reclamantului nu poate fi susținută, deoarece

interesul poate fi nu numai patrimonial, ci și moral, petentul urmărind să-i

fie stabilită calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pe baza tuturor

temeiurilor legale ce se regăsesc în situația sa.

Pentru

considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) coroborat cu art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. recursul reclamantului F.O.

urmează a fi admis, iar recursul formulat de Ministerul Justiției va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de F.O. împotriva sentinței nr. 64 din 21 mai 2007 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată și în consecință:

Constată că reclamantul,

beneficiar al calității de luptător în rezistența anticomunistă se încadrează

și în dispozițiile art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 214/1999.

Respinge

recursul declarat de Ministerul Justiției, Comisia pentru Constatarea Calității

de Luptător în Rezistența Anticomunistă împotriva aceleiași sentințe.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie

2007.