ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3239/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3239/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 25 aprilie 2005, reclamantul F.O. a solicitat anularea deciziei emisă de
pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător
în rezistența anticomunistă, repunerea sa în termenul de formulare a cererii
pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și obligarea
pârâtului să-i recunoască această calitate, în conformitate cu dispozițiile
art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările
ulterioare.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că prin decizia din 13 decembrie 2000, autoritatea pârâtă
i-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, în baza art. 1, art.
2 lit. c) și art. 6 din O.U.G. nr. 214/1999, motivat pe faptul că a fost
condamnat pentru o infracțiune săvârșită din motive politice. Reclamantul a
învederat că, ulterior modificării și completării acestui act normativ prin
introducerea unor noi categorii de beneficiari ai calității de luptător în
rezistența anticomunistă, a formulat o nouă cerere de recunoaștere a
drepturilor sale pentru exmatricularea și retrogradarea sa din motive politice,
dar pârâtul a respins nelegal cererea sa ca tardivă.
Curtea de Apel Galați, secția
de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, prin sentința nr. 100
din 18 octombrie 2005, reținând că este legală decizia de respingere a cererii
reclamantului, ca tardivă, dat fiind că a fost formulată la 12 martie 2004,
după împlinirea termenului limită de 31 decembrie 2003, prevăzut în art. 5 din
Legea nr. 670/2002, de aprobare a O.G. nr. 64/2002, pentru modificarea și
completarea O.U.G. nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și
netemeinică.
Recurentul a susținut că
instanța de fond nu a avut în vedere că, în termenul legal, respectiv în luna
iunie 2003, s-a adresat Direcției pentru Dialog, Familie și Solidaritate
Socială Vrancea, pentru recunoașterea calității sale de beneficiar al
prevederilor art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și
completările ulterioare.
Împrejurarea că această
autoritate publică nu era competentă să soluționeze noua sa cerere și că i-a
comunicat răspunsul cu mare întârziere, în luna ianuarie 2004, a fost considerată de recurent ca fiind determinantă în cauză, în sensul că a întrerupt cursul
prescripției dreptului la acțiune, conform art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958,
ceea ce nu s-a examinat de către instanța de fond.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 5 alin. (1)
din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, persoana
condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive, avea posibilitatea să
formuleze cererea de acordare a calității de luptător în rezistența
anticomunistă până cel târziu la 31 decembrie 2003.
Din înscrisurile depuse la
dosar, rezultă că recurentul a formulat cererea sa la 12 martie 2004, cu
depășirea termenului reglementat imperativ în dispozițiile legale sus
menționate, astfel încât instanța de fond a constatat corect legalitatea
deciziei de respingere a cererii ca tardivă.
Recurentul a invocat
neîntemeiat prevederile Decretului nr. 167/1958, întrucât termenul stabilit
până cel târziu la 31 decembrie 2003, este un termen de decădere, nefiind
susceptibil de întrerupere sau de suspendare, astfel încât sunt lipsite de relevanță
împrejurările considerate de recurent ca producând asemenea efecte juridice
pentru dreptul său la acțiune.
Recurentul a solicitat prin
memoriul depus la acest termen, să fie aplicate dispozițiile Legii nr. 173/2006,
pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999.
Cererea recurentului este
neîntemeiată, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare după data
emiterii actului administrativ contestat și după data soluționării cauzei în
primă instanță.
Cererea este neîntemeiată și
față de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 173/2006, prin care se acordă un
termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen în care
persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive pot depune
cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Prin întâmpinarea depusă la
dosar, intimatul a confirmat că în baza prevederilor legale menționate
anterior, recurentul a formulat cererea înregistrată sub nr. 68583 din 25 iulie
2006, astfel încât urmează să fie emisă o nouă decizie la solicitarea sa de
recunoaștere a calității de luptător în rezistența anticomunistă, în
conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr. 214/1999, cu
modificările și completările ulterioare.
În consecință, nefiind
motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,
Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de F.O. împotriva sentinței nr. 100 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 octombrie 2006.