ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3239/2006

HOTĂRÂRE
04.10.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3239/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 25 aprilie 2005, reclamantul F.O. a solicitat anularea deciziei emisă de

pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă, repunerea sa în termenul de formulare a cererii

pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și obligarea

pârâtului să-i recunoască această calitate, în conformitate cu dispozițiile

art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările

ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin decizia din 13 decembrie 2000, autoritatea pârâtă

i-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, în baza art. 1, art.

2 lit. c) și art. 6 din O.U.G. nr. 214/1999, motivat pe faptul că a fost

condamnat pentru o infracțiune săvârșită din motive politice. Reclamantul a

învederat că, ulterior modificării și completării acestui act normativ prin

introducerea unor noi categorii de beneficiari ai calității de luptător în

rezistența anticomunistă, a formulat o nouă cerere de recunoaștere a

drepturilor sale pentru exmatricularea și retrogradarea sa din motive politice,

dar pârâtul a respins nelegal cererea sa ca tardivă.

Curtea de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, prin sentința nr. 100

din 18 octombrie 2005, reținând că este legală decizia de respingere a cererii

reclamantului, ca tardivă, dat fiind că a fost formulată la 12 martie 2004,

după împlinirea termenului limită de 31 decembrie 2003, prevăzut în art. 5 din

Legea nr. 670/2002, de aprobare a O.G. nr. 64/2002, pentru modificarea și

completarea O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a susținut că

instanța de fond nu a avut în vedere că, în termenul legal, respectiv în luna

iunie 2003, s-a adresat Direcției pentru Dialog, Familie și Solidaritate

Socială Vrancea, pentru recunoașterea calității sale de beneficiar al

prevederilor art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și

completările ulterioare.

Împrejurarea că această

autoritate publică nu era competentă să soluționeze noua sa cerere și că i-a

comunicat răspunsul cu mare întârziere, în luna ianuarie 2004, a fost considerată de recurent ca fiind determinantă în cauză, în sensul că a întrerupt cursul

prescripției dreptului la acțiune, conform art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958,

ceea ce nu s-a examinat de către instanța de fond.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

considerente:

Potrivit art. 5 alin. (1)

din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, persoana

condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive, avea posibilitatea să

formuleze cererea de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă până cel târziu la 31 decembrie 2003.

Din înscrisurile depuse la

dosar, rezultă că recurentul a formulat cererea sa la 12 martie 2004, cu

depășirea termenului reglementat imperativ în dispozițiile legale sus

menționate, astfel încât instanța de fond a constatat corect legalitatea

deciziei de respingere a cererii ca tardivă.

Recurentul a invocat

neîntemeiat prevederile Decretului nr. 167/1958, întrucât termenul stabilit

până cel târziu la 31 decembrie 2003, este un termen de decădere, nefiind

susceptibil de întrerupere sau de suspendare, astfel încât sunt lipsite de relevanță

împrejurările considerate de recurent ca producând asemenea efecte juridice

pentru dreptul său la acțiune.

Recurentul a solicitat prin

memoriul depus la acest termen, să fie aplicate dispozițiile Legii nr. 173/2006,

pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999.

Cererea recurentului este

neîntemeiată, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare după data

emiterii actului administrativ contestat și după data soluționării cauzei în

primă instanță.

Cererea este neîntemeiată și

față de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 173/2006, prin care se acordă un

termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen în care

persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive pot depune

cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul a confirmat că în baza prevederilor legale menționate

anterior, recurentul a formulat cererea înregistrată sub nr. 68583 din 25 iulie

2006, astfel încât urmează să fie emisă o nouă decizie la solicitarea sa de

recunoaștere a calității de luptător în rezistența anticomunistă, în

conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr. 214/1999, cu

modificările și completările ulterioare.

În consecință, nefiind

motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

Respinge recursul declarat

de F.O. împotriva sentinței nr. 100 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-11-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4597/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 64 din 21 mai 2007 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul
ÎCCJ 2006-06-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2147/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 266/CA/2005 - P.I. din 24 octombrie 2005, a resp
ÎCCJ 2005-02-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1002/2005
acțiunea, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului este nefondată, acesta neîndeplinind cerințele art. 2 și 3 din O.U.G. nr. 214/1999. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul, care a susținut, în esență, că hotăr
ÎCCJ 2006-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1809/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 iulie 2005, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea
ÎCCJ 2006-11-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3769/2006
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 297 din 8 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.T.,
Sursă