ÎCCJ, Decizia nr. 85/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La termenul din 2 decembrie 2005, prin încheierea

pronunțată în aceeași zi, în dosarul nr. 3794/2005, Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a dispus menținerea

stării de arest a inculpaților S.T. și P.A.V.

Prin aceeași încheiere, instanța de apel a luat act

de cererile de recuzare a întregii instanțe, formulate de apelanții-inculpați

P.L., S.T., K.B.I., B.G., L.A., D.A., M.F., T.I., F.R., J.L., C.D. și P.I.

Sesizată cu cererea privind recuzarea tuturor

judecătorilor Curții de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin încheierea pronunțată în data de 2 decembrie 2005:

- a constatat că măsura arestării preventive este

temeinică și legală, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpaților P.L., K.B.I., B.G., L.A., D.A., M.F., T.I., F.R., S.T., J.L., C.D.

și P.I., impun în continuare privarea de libertate;

- a constatat că arestarea preventivă a inculpaților

S.T. și P.A.V. a fost prelungită de către Curtea de Apel București;

- a constatat că față de cererea de recuzare a

completului, formulată oral în ședință de inculpatul P.L., cererea privind

recuzarea întregii instanțe a Curții de Apel București, cu care acest complet a

fost învestit, urmează a fi soluționată ulterior, după soluționarea cererii de

recuzare a completului de judecată.

În consecință, instanța

- conform art. 52 alin. (5

1

) C. proc.

pen., văzând și dispozițiile art. 300

2

din același cod, a dispus

menținerea stării de arest preventiv a inculpaților P.L., S.T., K.B.I., B.G.,

L.A., D.A., M.F., T.I., F.R., J.L., C.D. și P.I.;

- a fixat termen pentru soluționarea cererii de

recuzare a completului Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 5

decembrie 2005;

- a amânat judecarea cererii de recuzare a întregii

instanțe a Curții de Apel București, la data de 6 decembrie 2005.

Împotriva dispoziției de menținere a arestării

preventive luată prin încheierea sus-menționată, inculpații D.A., J.L., P.L. și

T.I. au declarat recurs.

Recursurile sunt inadmisibile, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 141 C. proc. pen.,

„încheierea dată în primă instanță și în apel, prin

care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri

preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive,

poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat”.

Așadar, prin dispoziția legală menționată, cu

referire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor precizate

de text, a fost stabilit principiul potrivit căruia sunt susceptibile de a fi

atacate cu recurs, încheierile pronunțate în cursul judecării în fond sau, după

caz, în apel a cauzei penale.

Cauza penală de față se află în curs de judecată, pe

rolul Curții de Apel București, în etapa procesuală a apelului.

Inculpații au formulat cerere privind recuzarea

tuturor judecătorilor acestei curți de apel, competența soluționării acesteia

revenind secției penale a

Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Secția penală a

Înaltei

Curți de Casație și Justiție trebuia să se pronunțe și asupra detenției

preventive, întrucât erau incidente cele două condiții prevăzute de art. 52

alin. (5

1

) C. proc. pen., cu referire la expirarea duratei arestării

preventive a inculpaților, anterior datei la care instanța a cărei recuzare s-a

cerut, avea posibilitatea să dispună asupra măsurii și învestirea instanței

recuzate, între altele, cu verificarea legalității măsurii arestării

preventive.

Prin urmare, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a substituit

în acest caz, în temeiul legii, instanței a cărei recuzare s-a cerut, respectiv

Curții de Apel București, sesizată cu

judecarea apelului în cauza penală menționată, așa încât, împotriva acestei

dispoziții din încheierea atacată, exercitarea recursului nu este înlăturată,

dispozițiile art. 141 C. proc. pen.

fiind incidente.

Este, însă, de reținut în asemenea ipoteze, cum este

cazul în speță, o situație atipică, neprevăzută de legiuitor, când

Înalta Cure de Casație și Justiție ajunge în situația

de a menține arestarea preventivă într-o cauză aflată pe rolul altei instanțe

de judecată, în etapa procesuală a apelului.

Sub acest aspect trebuie constatat că, în raport cu

dispozițiile art. 129, cu referire la art. 126 alin. (2) și art. 124 alin. (1)

și (2) din Constituția României, republicată, prin legea procesual-penală s-a

stabilit sfera atribuțiilor judiciare, cu determinarea riguroasă a competenței

în raport cu instanțele inferioare sau superioare în grad.

În concret, completul de 9 judecători a fost sesizat

cu recursul declarat de inculpați împotriva unei încheieri prin care, între

altele, secția penală a

Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în temeiul

art. 52

alin. (5

1

)

C. proc. pen., a dispus menținerea detenției

preventive a inculpaților menționați, într-o cauză penală aflată în etapa

procesuală a apelului, în fața Curții de Apel București.

Or, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr.

304/2004, republicată, completul de 9 judecători are în competență numai

judecarea recursurilor declarate în cauzele soluționate în primă instanță de

secția penală a

Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Cum în cauză recursul nu este declarat împotriva unei

hotărâri pronunțate în fond de

secția

penală a

Înaltei Curți de Casație și

Justiție, ci împotriva unei încheieri date, în timp ce cauza se afla în cursul

judecății apelului, iar

completul de 9

judecători nu are, potrivit legii, competența de a judeca recursuri împotriva

hotărârilor pronunțate în apel, urmează a se constata că recursurile cu care

acest complet a fost învestit, sunt inadmisibile.

Constatarea inadmisibilității este impusă de

inexistența unei prevederi în lege care să atribuie completului de 9 judecători

al

Înaltei Curți de Casație și Justiție,

competența de a judeca un recurs declarat împotriva unei asemenea încheieri,

pronunțată în cursul judecății apelului.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca

urmare a admiterii excepției, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de

inculpații J.L., D.A., P.L. și T.I.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) și (4) din

același cod, recurenții-inculpați menționați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de

inculpații J.L., D.A., P.L. și T.I. împotriva încheierii din 2 decembrie 2005,

pronunțată în dosarul nr. 7336/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Obligă recurenții menționați să plătească statului, suma de

câte 300 lei (3.000.000 ROL), fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în

recurs, din care suma de 80 lei (800.000 ROL), reprezentând onorariu de avocat

cuvenit pentru asistarea din oficiu a recurenților-inculpați J.L. și T.I., se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2006.