ÎCCJ, Decizia nr. 85/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La termenul din 2 decembrie 2005, prin încheierea pronunțată în aceeași zi, în dosarul nr. 3794/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a dispus menținerea stării de arest a inculpaților S.T. și P.A.V. Prin aceeași încheiere, instanța de apel a luat act de cererile de recuzare a întregii instanțe, formulate de apelanții-inculpați P.L., S.T., K.B.I., B.G., L.A., D.A., M.F., T.I., F.R., J.L., C.D. și P.I. Sesizată cu cererea privind recuzarea tuturor judecătorilor Curții de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea pronunțată în data de 2 decembrie 2005: - a constatat că măsura arestării preventive este temeinică și legală, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților P.L., K.B.I., B.G., L.A., D.A., M.F., T.I., F.R., S.T., J.L., C.D.

și P.I., impun în continuare privarea de libertate; - a constatat că arestarea preventivă a inculpaților S.T. și P.A.V. a fost prelungită de către Curtea de Apel București; - a constatat că față de cererea de recuzare a completului, formulată oral în ședință de inculpatul P.L., cererea privind recuzarea întregii instanțe a Curții de Apel București, cu care acest complet a fost învestit, urmează a fi soluționată ulterior, după soluționarea cererii de recuzare a completului de judecată. În consecință, instanța - conform art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 300 2 din același cod, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților P.L., S.T., K.B.I., B.G., L.A., D.A., M.F., T.I., F.R., J.L., C.D.

și P.I.; - a fixat termen pentru soluționarea cererii de recuzare a completului Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 5 decembrie 2005; - a amânat judecarea cererii de recuzare a întregii instanțe a Curții de Apel București, la data de 6 decembrie 2005. Împotriva dispoziției de menținere a arestării preventive luată prin încheierea sus-menționată, inculpații D.A., J.L., P.L. și T.I. au declarat recurs. Recursurile sunt inadmisibile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 141 C. proc. pen., „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat”.

Așadar, prin dispoziția legală menționată, cu referire la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor precizate de text, a fost stabilit principiul potrivit căruia sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, încheierile pronunțate în cursul judecării în fond sau, după caz, în apel a cauzei penale. Cauza penală de față se află în curs de judecată, pe rolul Curții de Apel București, în etapa procesuală a apelului. Inculpații au formulat cerere privind recuzarea tuturor judecătorilor acestei curți de apel, competența soluționării acesteia revenind secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuia să se pronunțe și asupra detenției preventive, întrucât erau incidente cele două condiții prevăzute de art. 52 alin. (5 1 ) C. proc.

pen., cu referire la expirarea duratei arestării preventive a inculpaților, anterior datei la care instanța a cărei recuzare s-a cerut, avea posibilitatea să dispună asupra măsurii și învestirea instanței recuzate, între altele, cu verificarea legalității măsurii arestării preventive. Prin urmare, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a substituit în acest caz, în temeiul legii, instanței a cărei recuzare s-a cerut, respectiv Curții de Apel București, sesizată cu judecarea apelului în cauza penală menționată, așa încât, împotriva acestei dispoziții din încheierea atacată, exercitarea recursului nu este înlăturată, dispozițiile art. 141 C. proc. pen. fiind incidente.

Este, însă, de reținut în asemenea ipoteze, cum este cazul în speță, o situație atipică, neprevăzută de legiuitor, când Înalta Cure de Casație și Justiție ajunge în situația de a menține arestarea preventivă într-o cauză aflată pe rolul altei instanțe de judecată, în etapa procesuală a apelului. Sub acest aspect trebuie constatat că, în raport cu dispozițiile art. 129, cu referire la art. 126 alin. (2) și art. 124 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, prin legea procesual-penală s-a stabilit sfera atribuțiilor judiciare, cu determinarea riguroasă a competenței în raport cu instanțele inferioare sau superioare în grad. În concret, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat de inculpați împotriva unei încheieri prin care, între altele, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 52 alin. (5 1 ) C. proc.

pen., a dispus menținerea detenției preventive a inculpaților menționați, într-o cauză penală aflată în etapa procesuală a apelului, în fața Curții de Apel București. Or, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, completul de 9 judecători are în competență numai judecarea recursurilor declarate în cauzele soluționate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cum în cauză recursul nu este declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în fond de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci împotriva unei încheieri date, în timp ce cauza se afla în cursul judecății apelului, iar completul de 9 judecători nu are, potrivit legii, competența de a judeca recursuri împotriva hotărârilor pronunțate în apel, urmează a se constata că recursurile cu care acest complet a fost învestit, sunt inadmisibile.

Constatarea inadmisibilității este impusă de inexistența unei prevederi în lege care să atribuie completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de a judeca un recurs declarat împotriva unei asemenea încheieri, pronunțată în cursul judecății apelului. În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații J.L., D.A., P.L. și T.I. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) și (4) din același cod, recurenții-inculpați menționați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații J.L., D.A., P.L. și T.I. împotriva încheierii din 2 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7336/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă recurenții menționați să plătească statului, suma de câte 300 lei (3.000.000 ROL), fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 80 lei (800.000 ROL), reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru asistarea din oficiu a recurenților-inculpați J.L. și T.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2006.