ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1274/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 ianuarie 2007

reclamanta

SC E.O.N.G.R.

SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.L. Piatra Neamț, anularea

actelor administrativ fiscale emise de aceasta respectiv raportul de inspecție

fiscală nr. 2383 din 26 ianuarie 2006 și Decizia de impunere nr. 2384 din 26

ianuarie 2006.

Reclamanta a arătat că prin

actele administrative atacate s-a stabilit în sarcina sa o creanță bugetară în

sumă totală de 5.002.630,00 lei reprezentând impozit pentru construcțiile speciale

aflate în lista de inventar a mijloacelor fixe din afara patrimoniului și taxă  lipsă

folosință teren ocupat de acesta, pentru perioada 2000 - 2005.

S-a mai arătat că împotriva

actelor atacate reclamanta a formulat contestația nr. 245 din 22 februarie 2006

care nu a fost soluționată de pârâtă până la data introducerii acțiunii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 71

din 3 august 2007, a admis acțiunea; a anulat raportul de impunere fiscală nr. 2383

din 26 ianuarie 2006 și Decizia de impunere nr. 2384 din 26 ianuarie 2006 emise

de C.L. Piatra Neamț – D.T.I.L. a municipiului Piatra Neamț.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că introducerea acțiunii îndeplinește condițiile art. 8 din

Legea nr. 554/2004, întrucât pârâta nu s-a conformat sentinței nr. 139/2006 a

Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1640/2007 a Înaltei

Curții de Casație și Justiție, nepronunțându-se asupra contestației.

În ceea ce privește

stabilirea impozitului pe clădiri s-a reținut în esență, că inspecția fiscală a

fost efectuată în afara termenului de prescripție stabilit de legiuitor.

S-a mai reținut că, obiectul

raportului de inspecție fiscală îl constituie construcțiile speciale, respectiv

conductele, branșamentele și terenul aferent, care nu pot fi impozitate asemenea

clădirilor.

Cu privire la taxa pentru

„lipsă folosință de teren”, s-a reținut că reclamanta, având un drept de

folosință cu titlu gratuit stabilit prin legea specială nu se poate institui o

taxă de genul celei reținute în raportul de inspecție fiscală atacat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul C.L. Piatra Neamț – D.T.I.L., solicitând admiterea

acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.

Recurentul a susținut că acțiunea

a fost prematur formulată și deci inadmisibilă, în condițiile în care reclamanta-intimată

nu a parcurs integral procedura prealabilă administrativă.

În plus, a susținut recurentul

că acțiunea a fost introdusă peste termenul legal.

Pe fondul cauzei,s-a susținut

că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, cu aplicarea

greșită a dispozițiilor legale dispunând anularea actelor administrativ -

fiscale fără a avea în vedere legislația specială a impozitelor și taxelor

locale care trebuie coroborată cu celelalte dispoziții legale în vigoare.

Cu privire la obligația fiscală

reprezentând taxă teren ocupat fără forme legale s-a susținut că instanța de fond

nu avut în vedere faptul că de la 01 ianuarie 2004 a intrat în vigoare Legea nr.

571/2003 privind C. fisc., modificată, care nu mai reglementează taxa pe teren

ca o obligație fiscală.

S-a mai susținut, de

asemenea, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea dispozițiilor

legale speciale ale C. fisc.

Recursul este întemeiat în

limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu

prevederile art. 175 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată,

împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale

se poate formula contestație potrivit legii, contestație care nu înlătură

dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un

act administrativ fiscal, în condițiile legii.

Aceste dispoziții trebuie însă

coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că înainte de

a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act

administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30

de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

Împotriva actelor

administrative fiscale, contestate în cauza de față,

SC E.O.N.G.D. SA, (fostă SC E.O.N.G.R.

SA) a formulat contestația nr. 249 din 22 februarie 2006 a cărei procedură de

soluționare a fost suspendată de organul fiscal prin Decizia nr. 85 din 15

septembrie 2006 pe motiv că reclamanta nu a prezentat documentele solicitate în

vederea soluționării.

Este adevărat că prin sentința

nr. 139 din 5 decembrie 2006 Curtea de Apel Târgu - Mureș a anulat Decizia nr. 85/2006

și a obligat C.L. al municipiului Piatra Neamț să soluționeze contestația în

fond, însă această sentință a fost atacată cu recurs și a devenit irevocabilă

prin Decizia nr. 1640 din 20 martie 2007, iar reclamanta a formulat acțiunea la

25 ianuarie 2007, fără a mai aștepta soluționarea contestației.

În consecință, acțiunea

reclamantei a fost prematur introdusă, în condițiile în care s-a adresat

instanței de judecată înainte de finalizarea procedurii prealabile.

Față de cele ce preced,

recursul va fi admis, cu consecința respingerii acțiunii formulate de SC E.O.N.G.D.

SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâtul C.L. Piatra

Neamț – D.T.I.L. împotriva sentinței civile nr. 71 din 03 august 2007 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantei SC E.O.N.G.D. SA, ca inadmisibilă,

fiind prematur introdusă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2008.