ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1274/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 ianuarie 2007 reclamanta SC E.O.N.G.R. SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.L. Piatra Neamț, anularea actelor administrativ fiscale emise de aceasta respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 2383 din 26 ianuarie 2006 și Decizia de impunere nr. 2384 din 26 ianuarie 2006. Reclamanta a arătat că prin actele administrative atacate s-a stabilit în sarcina sa o creanță bugetară în sumă totală de 5.002.630,00 lei reprezentând impozit pentru construcțiile speciale aflate în lista de inventar a mijloacelor fixe din afara patrimoniului și taxă lipsă folosință teren ocupat de acesta, pentru perioada 2000 - 2005. S-a mai arătat că împotriva actelor atacate reclamanta a formulat contestația nr. 245 din 22 februarie 2006 care nu a fost soluționată de pârâtă până la data introducerii acțiunii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 71 din 3 august 2007, a admis acțiunea; a anulat raportul de impunere fiscală nr. 2383 din 26 ianuarie 2006 și Decizia de impunere nr. 2384 din 26 ianuarie 2006 emise de C.L. Piatra Neamț – D.T.I.L. a municipiului Piatra Neamț. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că introducerea acțiunii îndeplinește condițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâta nu s-a conformat sentinței nr. 139/2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1640/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, nepronunțându-se asupra contestației. În ceea ce privește stabilirea impozitului pe clădiri s-a reținut în esență, că inspecția fiscală a fost efectuată în afara termenului de prescripție stabilit de legiuitor.

S-a mai reținut că, obiectul raportului de inspecție fiscală îl constituie construcțiile speciale, respectiv conductele, branșamentele și terenul aferent, care nu pot fi impozitate asemenea clădirilor. Cu privire la taxa pentru „lipsă folosință de teren”, s-a reținut că reclamanta, având un drept de folosință cu titlu gratuit stabilit prin legea specială nu se poate institui o taxă de genul celei reținute în raportul de inspecție fiscală atacat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C.L. Piatra Neamț – D.T.I.L., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. Recurentul a susținut că acțiunea a fost prematur formulată și deci inadmisibilă, în condițiile în care reclamanta-intimată nu a parcurs integral procedura prealabilă administrativă.

În plus, a susținut recurentul că acțiunea a fost introdusă peste termenul legal. Pe fondul cauzei,s-a susținut că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale dispunând anularea actelor administrativ - fiscale fără a avea în vedere legislația specială a impozitelor și taxelor locale care trebuie coroborată cu celelalte dispoziții legale în vigoare. Cu privire la obligația fiscală reprezentând taxă teren ocupat fără forme legale s-a susținut că instanța de fond nu avut în vedere faptul că de la 01 ianuarie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., modificată, care nu mai reglementează taxa pe teren ca o obligație fiscală.

S-a mai susținut, de asemenea, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea dispozițiilor legale speciale ale C. fisc. Recursul este întemeiat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În conformitate cu prevederile art. 175 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, contestație care nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal, în condițiile legii.

Aceste dispoziții trebuie însă coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia. Împotriva actelor administrative fiscale, contestate în cauza de față, SC E.O.N.G.D. SA, (fostă SC E.O.N.G.R. SA) a formulat contestația nr. 249 din 22 februarie 2006 a cărei procedură de soluționare a fost suspendată de organul fiscal prin Decizia nr. 85 din 15 septembrie 2006 pe motiv că reclamanta nu a prezentat documentele solicitate în vederea soluționării.

Este adevărat că prin sentința nr. 139 din 5 decembrie 2006 Curtea de Apel Târgu - Mureș a anulat Decizia nr. 85/2006 și a obligat C.L. al municipiului Piatra Neamț să soluționeze contestația în fond, însă această sentință a fost atacată cu recurs și a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 1640 din 20 martie 2007, iar reclamanta a formulat acțiunea la 25 ianuarie 2007, fără a mai aștepta soluționarea contestației. În consecință, acțiunea reclamantei a fost prematur introdusă, în condițiile în care s-a adresat instanței de judecată înainte de finalizarea procedurii prealabile. Față de cele ce preced, recursul va fi admis, cu consecința respingerii acțiunii formulate de SC E.O.N.G.D. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul C.L. Piatra Neamț – D.T.I.L. împotriva sentinței civile nr. 71 din 03 august 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC E.O.N.G.D. SA, ca inadmisibilă, fiind prematur introdusă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.