ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 83/2009 pronunțată la data de

21 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea introdusă de SC E.G.D. SA Târgu Mureș, în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț și a dispus anularea deciziei

nr. 56 din 24 octombrie 2008 emisă de pârât, pe care l-a obligat să soluționeze

pe fond contestația introdusă de reclamantă împotriva raportului de inspecție

fiscală din 26 ianuarie 2006 și a deciziei de impunere din 26 ianuarie 2006 pentru

suma de 5.002.630 RON, obligații fiscale reprezentând taxă teren ocupat fără forme

legale pentru perioada 2000-2005.

Cererea de suspendare

a judecății formulată de pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț a fost respinsă prin

aceeași sentință.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că organul de soluționare a contestației nu poate

invoca prescripția dreptului reclamantei de a contesta raportul de inspecție fiscală

și decizia de impunere din 26 ianuarie 2006, deoarece aceste acte administrative

fiscale au fost contestate la 22 februarie 2006, la mai puțin de o lună de zile

de la data emiterii lor, deci în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea

nr. 554/ 2004.

Pe de altă parte, reține

instanța de fond, în privința continuării soluționării contestației de către organul

administrativ, Curtea de Apel Târgu Mureș s-a mai pronunțat prin sentința nr. 139

din 05 decembrie 2006, irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție,

contestația având ca obiect aceleași acte fiscale și anume raportul de inspecție

fiscală și decizia de impunere din 26 ianuarie 2006.

Instanța de fond a concluzionat

că prin decizia nr. 56 din 24 octombrie 2008, Consiliul Local al Municipiului Piatra

Neamț a considerat în mod eronat că este prescris dreptul reclamantei de a mai ataca

cele două acte administrativ fiscale, astfel că a dispus anularea acestei decizii

și a obligat pârâtul să soluționeze pe fond contestația.

Cât privește cererea de

suspendare a judecății formulată de pârât, prima instanță a considerat că este neîntemeiată,

cu motivarea că dezlegarea pricinii nu atârnă de existența sau inexistența unui

drept care face obiectul Dosarului nr. 167/43/2008 aflat în recurs la Înalta Curte

de Casație și Justiție cu termen de judecată la 03 iunie 2009.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâtul Consiliul Local – Direcția

Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, fără a încadra motivele de recurs formulate în vreunul dintre motivele

de casare sau modificare a sentinței prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs

formulate, recurentul susține că instanța de fond nu a observat că în speță operează

autoritatea de lucru judecat, anterior fiind pronunțată sentința nr. 139 din 05

decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, devenită irevocabilă prin respingerea

recursului prin decizia nr. 1640 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, cea de-a doua cerere de chemare în judecată „având același obiect, fiind

întemeiată pe aceeași cauză și fiind între aceleași părți, făcută de ele și în contra

lor în aceeași calitate”.

Recurentul invocă astfel

excepția autorității de lucru judecat, textul de lege - art. 166 C. proc. civ. -

permițând ca excepția puterii lucrului judecat să fie ridicată chiar și înaintea

instanțelor de recurs.

În al doilea rând recurentul

critică sentința instanței de fond sub aspectul soluționării cererii de suspendare

a judecății ce a formulat-o în baza art. 244 C. proc. civ., cerere ce a fost soluționată

în mod greșit prin sentință și nu prin încheiere separată, fiind respinsă, deși

pe rolul instanțelor se află dosarul penal nr. 1565/279/2009 având ca obiect plângerea

penală formulată de intimata reclamantă și SC E.G.D. SA împotriva unui număr de

6 funcționari publici pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile

art. 246, 248

1

C. proc. pen.

Intimata-reclamantă SC

E.G.D. SA a formulat întâmpinare susținând că prin pronunțarea sentinței nr. 84

din 12 septembrie 2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5865 din 16 decembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea introductivă referitor la

anularea deciziei nr. 56 din 24 octombrie 2008 a rămas fără obiect, iar față de

cel de-al doilea petit – anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei

de impunere din 26 ianuarie 2006, există autoritate de lucru judecat.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Prin sentința nr. 83 din

21 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, ce face obiectul prezentului

recurs, s-a admis acțiunea intimatei-reclamante SC E.G.D. SA Târgu Mureș și s-a

anulat decizia nr. 56 din 24 octombrie 2008 emisă de recurentul-pârât Consiliul

Local Piatra Neamț, pârâtul fiind obligat să soluționeze pe fond contestația referitoare

la raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere din 26 ianuarie 2006 pentru

suma de 5.002.630 RON obligații fiscale.

Asupra acestor acte administrativ

fiscale - raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere din 26 ianuarie 2006,

s-a pronunțat Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 84 din 12 septembrie 2008, sentință devenită irevocabilă

prin decizia nr. 5865 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul

Local Piatra Neamț, acestea fiind anulate.

Contestația administrativă

formulată de intimata-reclamantă și care avea ca obiect cele două acte administrative

fiscale a rămas așadar fără obiect și, ca o consecință, și primul petit din acțiunea

formulată referitor la anularea deciziei din 24 octombrie 2008 și obligarea pârâtului-recurent

de a soluționa pe fond contestația.

Trebuie precizat așadar

faptul că acțiunea formulată de intimata-reclamantă a rămas fără obiect și nu că

ar exista autoritate de lucru judecată sub aspectul anulării celor două acte administrative

fiscale.

În raport de dispozițiile

art. 1201 C. civ. „Este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de

chemare în judecată are același obiect, e întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și contra lor în aceeași calitate”.

Or, în speță obiectul

cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei administrative

nr. 56 din 24 octombrie 2008 emisă de Consiliul Local – Direcția Taxe și Impozite

a Municipiului Piatra Neamț, prin care s-a constatat prescris dreptul pretins și

s-a dispus clasarea contestației administrative împotriva raportului de

inspecție fiscală și a deciziei de impunere, instanța de fond constatând că s-a

dat o rezolvare greșită contestației, fiind soluționată pe excepție și a dispus

anularea acestei decizii administrative, obligând pe pârât să soluționeze pe fond

contestația.

Oricum, chiar dacă prin

petitul 2 al acțiunii intimata-reclamantă a cerut, instanța nu putea să dispună

anularea celor două acte administrativ fiscale, atâta timp cât consecința anulării

deciziei nr. 56 din 24 octombrie 2008 nu putea fi alta decât obligarea la soluționarea

pe fond a contestației.

Este diferit obiectul

cererii de chemare în judecată în raport cu obiectul acțiunii din Dosarul nr. 167/43/2008

al Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, care

s-a referit în mod expres la anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei

de impunere din 26 ianuarie 2006, fără a se face referire la vreo decizie administrativă

dată în rezolvarea unei contestații administrative de către organul fiscal.

Având în vedere considerentele

expuse, recursul declarat de pârât urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc.

civ., iar sentința atacată modificată în parte în sensul respingerii acțiunii ca

rămasă fără obiect.

În raport de rezolvarea

dată recursului declarat de pârâtul Consiliul Local – Direcția de Taxe și Impozite

a Municipiului Piatra Neamț, apare ca nerelevantă analizarea celui de-al doilea

motiv de recurs formulat referitor la cererea de suspendare a judecății, cerere

ce a fost respinsă de instanța de fond, sentința urmând a fi menținută sub acest

aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț

împotriva sentinței civile nr. 83 din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2010.