ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș sub nr. 1049/43 din 18 octombrie 2006, reclamantă SC E.D. SRL Târgu Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. Mureș, anularea deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. și soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva deciziei de impunere din 09 noiembrie 2005, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații bugetare. În motivarea acțiunii s-a arătat că, deși s-a dispus suspendarea soluționării contestației pe fond deoarece există interdependență între soluția dată pe cale administrativă și cea dată pe latura penală, totuși nu s-a început înmânarea penală împotriva administratorului societății reclamante.

S-a menționat și că prin sentința nr. 172 din 16 martie 2006 a Tribunalului Mureș s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de reclamantă. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 152 din 20 decembrie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Mureș. A admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.D. SRL Târgu Mureș, continuată de lichidatorul judiciar judiciar SC C.H. I.P.U.E.L. Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. A anulat decizia nr. 164/2006 emisă de A.N.A.F. și a obligat pârâta să soluționeze contestația pe fond. În motivarea soluției s-a reținut că nu s-a făcut dovada sesizării organelor de poliție de către organele de control, ci organele de control au solicitat verificarea legalității operațiunilor comerciale.

S-a reținut, de asemenea, că la data sesizării instanței SC E.D. SRL era în procedura organizării și falimentului, deschisă în baza Legii nr. 64/1995, republicată. Totodată, reprezentatul reclamantei nu a dobândit calitatea de învinuit sau inculpat în nicio cauză penală, nefiind nici dovada începerii unor cercetări preliminare. Astfel, consecința soluției de anulare a deciziei rezultă din interpretarea dispozițiilor incidente, respectiv art. 184 din O.G. nr. 921/2003, republicată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice - A.N.A.F., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta SC E.D.

SRL Târgu Mureș. A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este insuficient motivată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, s-a precizat că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Mureș, instanța de fond nu indică niciunul dintre considerentele care au stat la baza admiterii acesteia. Din acest punct de vedere, s-a apreciat că prima instanță a admis în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece decizia de impunere din 09 noiembrie 2005, împotriva căreia s-a formulat contestația pe cale administrativă, a fost emisă de către D.G.F.P. Mureș - Activitatea de Inspecție Fiscală, urmare a controlului fiscal efectuat de către inspectorii fiscali din cadrul acestei instituții.

Prin urmare, rezultă suficient de clar faptul că această direcție are calitate procesuală pasivă având în vedere calitatea acesteia de emitent al actului administrativ fiscal atacat. Totodată, recurenta a subliniat că în materia competenței de soluționare a contestațiilor pe cale administrativă, legiuitorul a prevăzut o diferențiere a acesteia în funcție de obiectul contestației. Astfel, dispozițiile art. 179 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 stabilesc faptul că soluționarea contestațiilor pe cale administrativă care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesoriile acestora, al căror cuantum este de 500.000 RON sau mai mare, precum și cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale se soluționează de către organe competente de soluționare constituite la nivel central.

Conform H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, prin organe de soluționare competente instituite la nivel central se înțelege Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. În speța de față, prin actul administrativ fiscal atacat de intimată, au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în cuantum de 719.302 RON. Astfel, deși competența de soluționare a contestației a revenit, potrivit legii, organului de specialitate din cadrul A.N.A.F., în mod evident și D.G.F.P. Mureș dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, în virtutea faptului că acțiunea în justiție promovată de către intimata-reclamantă privește un act administrativ fiscal emis de către această instituție.

În motivarea hotărârii, instanța de fond reține că nu s-a făcut dovada continuării cercetărilor penale, respectiv nu s-a făcut dovada sesizării organelor de poliție cu privire la existenta indiciilor comiterii unei infracțiuni relativ la soluționarea contestației. De asemenea, instanța de fond mai arată că nu s-a clarificat dacă ulterior efectuării verificărilor organul penal a continuat sau nu cercetările și dacă administratorul reclamantei a fost vizat în mod direct, dar s-a considerat că, în virtutea rolului activ al instanței, consacrat de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., aceasta avea posibilitatea și obligația de a verifica dacă în cauza penală privind pe administratorul intimatei-reclamante, C.D., și în care a fost emisă adresa din 14 iunie 2005, s-a finalizat sau nu urmărirea penală.

Instanța a pronunțat sentința criticată fără a lămuri aceste aspecte, care, în opinia recurentei, ar fi putut conduce la o altă soluție, motiv pentru care hotărârea criticată apare ca fiind netemeinică și nelegală. Astfel, s-a arătat instanței de control judiciar faptul că D.G.F.P. Mureș - Activitatea de Inspecție Fiscală a procedat la verificarea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată, aferentă perioadei ianuarie 2003-august 2005, în urma căreia s-a constatat înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor privind mărfurile și taxa pe valoarea adăugată deductibile, înscrise în facturile având la rubrica „furnizor” SC V. SRL, SC C. SRL și SC T. SA, facturi reprezentând, conform adresei din 14 iunie 2005 emisă de organele de poliție, achiziții fictive, stabilindu-se în sarcina intimatei obligațiile fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată.

Constatările organelor de inspecție fiscală cu privire la verificările efectuate la intimată, au fost cuprinse în raportul de inspecție fiscală din 08 noiembrie 2005. Prin același raport s-a mai constatat faptul că în anul 2004, administratorul reclamantei a ridicat sume de bani din casieria societății fără a justifica nerestituirea acestora, stabilindu-se, în consecință, dividende acordate acestuia, până la concurența profitului net înregistrat de unitate în anul 2004, în sumă de 142.999 RON. Astfel, s-a stabilit impozit pe veniturile din dividende, suplimentar, în sumă de 14.299 RON.

Prin adresa din 09 noiembrie 2005, organele de inspecție fiscală au înaintat Inspectoratului de Politie al Județului Mureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, raportul de inspecție fiscală în temeiul căruia a fost emisă decizia privind obligațiile fiscale suplimentare din 09 noiembrie 2005. A menționat recurenta că între stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit stabilite prin decizia privind obligațiile fiscale suplimentare din 09 noiembrie 2005, contestată de reclamantă pe cale administrativă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependentă, de care în mod indubitabil depinde soluționarea pe fond a contestației formulată de intimata-reclamantă.

Această legătură constă în stabilirea realității operațiunilor privind achizițiile de bunuri, înregistrate în evidența contabilă a reclamantei, precum și a împrejurărilor care au condus la nerestituirea de către administratorul societății a unor sume de bani ridicate din casieria acesteia, fapte și împrejurări asupra cărora au competența de a se pronunța organele de cercetare penală. Având în vedere aspectele relatate, s-a apreciat de recurentă că, în mod întemeiat, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul M.F.P. - A.N.A.F. a dispus suspendarea soluționării contestației formulate pe cale administrativă de către reclamantă, până la soluționarea definitivă a cauzei penale, urmând ca, în funcție de soluția pronunțată pe latura penală, procedura administrativă va fi reluată în conformitate cu cele precizate la art. 178 alin. (3) din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Recursul este nefondat. Prima instanță a admis în mod întemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Mureș, întrucât obiectul acțiunii reclamantei îl constituie nu anularea actului administrativ fiscal emis de D.G.F.P. Mureș - decizia de impunere din 08 noiembrie 2005, ci anularea deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de SC E.D. SRL Târgu Mureș împotriva actului de impunere fiscală menționat și obligarea la soluționarea pe fond a contestației. În aceste condiții, față de cele solicitate de reclamantă prin acțiune, calitate procesuală pasivă în cauză nu poate avea decât A.N.A.F.

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, care este organul administrativ competent, potrivit Titlului XI C. proc. fisc., să soluționeze contestația împotriva deciziei de impunere emisă în baza raportului de inspecție fiscală întocmit la 08 noiembrie 2005 de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul D.G.F.P. Mureș. Cât privește motivul de recurs privitor la greșita anulare a deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., se reține că și acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc., în vigoare la data formulării contestației și a acțiunii în contencios administrativ, organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă. În cauză, în sprijinul soluției adoptate, de suspendare a contestației formulate de SC E.D. SRL Târgu Mureș în temeiul dispozițiilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F.

a invocat adresa din 09 noiembrie 2005 prin care organele de inspecție fiscală au înaintat Inspectoratului de Poliție al Județului Mureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor raportul de inspecție fiscală ale cărui constatări au stat la baza emiterii deciziei de impunere din 09 noiembrie 2005. Prin adresa menționată nu s-a realizat o „sesizare” a organelor de cercetare penală, în sensul legii, ci s-a procedat la o simplă transmitere a raportului de inspecție fiscală la Inspectoratul de Poliție al Județului Mureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, justificat de împrejurarea că activitatea de control fiscal la SC E.D. SRL Târgu Mureș a fost realizată la solicitarea organului de poliție, făcută cu adresa din 14 iunie 2005. În raport de cele mai sus arătate, cum suspendarea soluționării contestației formulate de SC E.D.

SRL Târgu Mureș, prin decizia nr. 164 din 11 septembrie 2006 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., s-a realizat cu nerespectarea prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia administrative atacate și a obligat pârâta la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva deciziei de impunere din 09 noiembrie 2006 emisă de D.G.F.P. Mureș. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată este legală și temeinică, se va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice - A.N.A.F.

împotriva sentinței nr. 152 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice - A.N.A.F., împotriva sentinței nr. 152 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.