ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel Târgu Mureș sub nr. 1049/43 din 18 octombrie 2006, reclamantă

SC E.D. SRL Târgu Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P.

Mureș, anularea deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. și soluționarea

pe fond a contestației formulate împotriva deciziei de impunere din 09 noiembrie

2005, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații bugetare.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că, deși s-a dispus suspendarea soluționării contestației pe fond deoarece

există interdependență între soluția dată pe cale administrativă și cea dată pe

latura penală, totuși nu s-a început înmânarea penală împotriva administratorului

societății reclamante. S-a menționat și că prin sentința nr. 172 din 16 martie 2006

a Tribunalului Mureș s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și

a falimentului față de reclamantă.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 152

din 20 decembrie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.

Mureș. A admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.D. SRL Târgu Mureș, continuată

de lichidatorul judiciar judiciar SC C.H. I.P.U.E.L. Târgu Mureș, împotriva deciziei

nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. A anulat decizia nr. 164/2006 emisă

de A.N.A.F. și a obligat pârâta să soluționeze contestația pe fond.

În motivarea soluției

s-a reținut că nu s-a făcut dovada sesizării organelor de poliție de către organele

de control, ci organele de control au solicitat verificarea legalității operațiunilor

comerciale. S-a reținut, de asemenea, că la data sesizării instanței SC E.D. SRL

era în procedura organizării și falimentului, deschisă în baza Legii nr. 64/1995,

republicată. Totodată, reprezentatul reclamantei nu a dobândit calitatea de învinuit

sau inculpat în nicio cauză penală, nefiind nici dovada începerii unor cercetări

preliminare. Astfel, consecința soluției de anulare a deciziei rezultă din interpretarea

dispozițiilor incidente, respectiv art. 184 din O.G. nr. 921/2003, republicată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen legal pârâta D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice - A.N.A.F., prin care s-a solicitat admiterea căii

de atac și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios

administrativ formulate de reclamanta SC E.D. SRL Târgu Mureș.

A învederat recurenta,

prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este insuficient motivată, în cauză

fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, s-a precizat

că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Mureș,

instanța de fond nu indică niciunul dintre considerentele care au stat la baza admiterii

acesteia. Din acest punct de vedere, s-a apreciat că prima instanță a admis în mod

eronat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece decizia de impunere

din 09 noiembrie 2005, împotriva căreia s-a formulat contestația pe cale administrativă,

a fost emisă de către D.G.F.P. Mureș - Activitatea de Inspecție Fiscală, urmare

a controlului fiscal efectuat de către inspectorii fiscali din cadrul acestei instituții.

Prin urmare, rezultă suficient de clar faptul că această direcție are calitate procesuală

pasivă având în vedere calitatea acesteia de emitent al actului administrativ fiscal

atacat.

Totodată, recurenta a

subliniat că în materia competenței de soluționare a contestațiilor pe cale administrativă,

legiuitorul a prevăzut o diferențiere a acesteia în funcție de obiectul contestației.

Astfel, dispozițiile art. 179 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003 stabilesc faptul

că soluționarea contestațiilor pe cale administrativă care au ca obiect impozite,

taxe, contribuții, datorie vamală, accesoriile acestora, al căror cuantum este de

500.000 RON sau mai mare, precum și cele formulate împotriva actelor emise de organe

centrale se soluționează de către organe competente de soluționare constituite la

nivel central. Conform H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a O.G. nr. 92/2003, prin organe de soluționare competente instituite

la nivel central se înțelege Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din

cadrul A.N.A.F. În speța de față, prin actul administrativ fiscal atacat de intimată,

au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în cuantum de 719.302

RON. Astfel, deși competența de soluționare a contestației a revenit, potrivit legii,

organului de specialitate din cadrul A.N.A.F., în mod evident și D.G.F.P. Mureș

dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, în virtutea faptului că acțiunea

în justiție promovată de către intimata-reclamantă privește un act administrativ

fiscal emis de către această instituție.

În motivarea hotărârii,

instanța de fond reține că nu s-a făcut dovada continuării cercetărilor penale,

respectiv nu s-a făcut dovada sesizării organelor de poliție cu privire la existenta

indiciilor comiterii unei infracțiuni relativ la soluționarea contestației. De asemenea,

instanța de fond mai arată că nu s-a clarificat dacă ulterior efectuării verificărilor

organul penal a continuat sau nu cercetările și dacă administratorul reclamantei

a fost vizat în mod direct, dar s-a considerat că, în virtutea rolului activ al

instanței, consacrat de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., aceasta avea posibilitatea

și obligația de a verifica dacă în cauza penală privind pe administratorul intimatei-reclamante,

C.D., și în care a fost emisă adresa din 14 iunie 2005, s-a finalizat sau nu urmărirea

penală. Instanța a pronunțat sentința criticată fără a lămuri aceste aspecte, care,

în opinia recurentei, ar fi putut conduce la o altă soluție, motiv pentru care hotărârea

criticată apare ca fiind netemeinică și nelegală.

Astfel, s-a arătat instanței

de control judiciar faptul că D.G.F.P. Mureș - Activitatea de Inspecție Fiscală

a procedat la verificarea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată,

aferentă perioadei ianuarie 2003-august 2005, în urma căreia s-a constatat înregistrarea

în contabilitate a cheltuielilor privind mărfurile și taxa pe valoarea adăugată

deductibile, înscrise în facturile având la rubrica „furnizor” SC V. SRL, SC C.

SRL și SC T. SA, facturi reprezentând, conform adresei din 14 iunie 2005 emisă de

organele de poliție, achiziții fictive, stabilindu-se în sarcina intimatei obligațiile

fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată.

Constatările organelor

de inspecție fiscală cu privire la verificările efectuate la intimată, au fost cuprinse

în raportul de inspecție fiscală din 08 noiembrie 2005. Prin același raport s-a

mai constatat faptul că în anul 2004, administratorul reclamantei a ridicat sume

de bani din casieria societății fără a justifica nerestituirea acestora, stabilindu-se,

în consecință, dividende acordate acestuia, până la concurența profitului net înregistrat

de unitate în anul 2004, în sumă de 142.999 RON. Astfel, s-a stabilit impozit pe

veniturile din dividende, suplimentar, în sumă de 14.299 RON.

Prin adresa din 09

noiembrie 2005, organele de inspecție fiscală au înaintat Inspectoratului de Politie

al Județului Mureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, raportul de inspecție

fiscală în temeiul căruia a fost emisă decizia privind obligațiile fiscale suplimentare

din 09 noiembrie 2005.

A menționat recurenta

că între stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit

stabilite prin decizia privind obligațiile fiscale suplimentare din 09

noiembrie 2005, contestată de reclamantă pe cale administrativă și stabilirea caracterului

infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependentă, de care în

mod indubitabil depinde soluționarea pe fond a contestației formulată de intimata-reclamantă.

Această legătură constă

în stabilirea realității operațiunilor privind achizițiile de bunuri, înregistrate

în evidența contabilă a reclamantei, precum și a împrejurărilor care au condus la

nerestituirea de către administratorul societății a unor sume de bani ridicate din

casieria acesteia, fapte și împrejurări asupra cărora au competența de a se pronunța

organele de cercetare penală.

Având în vedere aspectele

relatate, s-a apreciat de recurentă că, în mod întemeiat, Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor din cadrul M.F.P. - A.N.A.F. a dispus suspendarea soluționării

contestației formulate pe cale administrativă de către reclamantă, până la soluționarea

definitivă a cauzei penale, urmând ca, în funcție de soluția pronunțată pe latura

penală, procedura administrativă va fi reluată în conformitate cu cele precizate

la art. 178 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Recursul este nefondat.

Prima instanță a admis

în mod întemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Mureș, întrucât

obiectul acțiunii reclamantei îl constituie nu anularea actului administrativ fiscal

emis de D.G.F.P. Mureș - decizia de impunere din 08 noiembrie 2005, ci anularea

deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă de Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. prin care s-a dispus suspendarea soluționării

contestației formulate de SC E.D. SRL Târgu Mureș împotriva actului de impunere

fiscală menționat și obligarea la soluționarea pe fond a contestației. În aceste

condiții, față de cele solicitate de reclamantă prin acțiune, calitate procesuală

pasivă în cauză nu poate avea decât A.N.A.F.

Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor, care este organul administrativ competent, potrivit Titlului XI

C. proc. fisc., să soluționeze contestația împotriva deciziei de impunere emisă

în baza raportului de inspecție fiscală întocmit la 08 noiembrie 2005 de Activitatea

de Inspecție Fiscală din cadrul D.G.F.P. Mureș.

Cât privește motivul de

recurs privitor la greșita anulare a deciziei nr. 164 din 11 septembrie 2006 emisă

de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., se reține

că și acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., în vigoare la data formulării contestației

și a acțiunii în contencios administrativ, organul de soluționare competent poate

suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a

efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența

indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare

asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

În cauză, în sprijinul

soluției adoptate, de suspendare a contestației formulate de SC E.D. SRL Târgu Mureș

în temeiul dispozițiilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. a invocat adresa din 09 noiembrie

2005 prin care organele de inspecție fiscală au înaintat Inspectoratului de Poliție

al Județului Mureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor raportul de inspecție

fiscală ale cărui constatări au stat la baza emiterii deciziei de impunere din 09

noiembrie 2005.

Prin adresa menționată

nu s-a realizat o „sesizare” a organelor de cercetare penală, în sensul legii, ci

s-a procedat la o simplă transmitere a raportului de inspecție fiscală la Inspectoratul

de Poliție al Județului Mureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, justificat

de împrejurarea că activitatea de control fiscal la SC E.D. SRL Târgu Mureș a fost

realizată la solicitarea organului de poliție, făcută cu adresa din 14 iunie 2005.

În raport de cele mai

sus arătate, cum suspendarea soluționării contestației formulate de SC E.D. SRL

Târgu Mureș, prin decizia nr. 164 din 11 septembrie 2006 a Direcției Generale de

Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., s-a realizat cu nerespectarea

prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., în mod corect instanța de

fond a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia administrative atacate și a

obligat pârâta la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva deciziei

de impunere din 09 noiembrie 2006 emisă de D.G.F.P. Mureș.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată

este legală și temeinică, se va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat

de D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice

- A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 152 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Mureș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice

- A.N.A.F., împotriva sentinței nr. 152 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2008.