ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1013/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 113 din 3 septembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de SC C.I.E. M. SA în contradictoriu cu D.G.F.P. Mureș în sensul că a fost suspendată executarea deciziei nr. 550 din 31 iulie 2009 emisă de pârâtă în temeiul Raportului de Inspecție Fiscală nr. 63 din 31 iulie 2009 până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a prezentat suficiente elemente care să conducă la existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea determinării bazei de impunere, astfel încât a considerat îndeplinită condiția impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cazul bine justificat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Curtea a constatat îndeplinită și această condiție întrucât raportat la circumstanțele cauzei, executarea actului ar determina un grav dezechilibru financiar, aducând societatea în faliment. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta D.G.F.P. Mureș susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - în mod greșit instanța de fond s-a referit, în dispozitivul sentinței, la decizia de suspendare nr. 550 din 31 iulie 2009, deși reclamanta a solicitat suspendarea deciziei de impunere cu același număr; - sentința nu cuprinde motivele de fapt care au format convingerea instanței privind existența condițiilor legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 ce determină suspendarea actului administrativ.

Recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 6 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, dar numai pentru următoarele considerente: Astfel, SC C.I.E. M. SA a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. 550 din 31 iulie 2009 emisă de D.G.F.P. Mureș, aflată în faza contestației administrative și având ca obiect obligații fiscale suplimentare reprezentând TVA și majorări de întârziere în sumă totală de 1.240.860, fără a face dovada împrejurărilor ce reprezintă cazul bine justificat și paguba iminentă.

Instanța de fond a reținut ca fiind dovedită o apartenență de nelegalitate a actului administrativ făcând trimitere la un set de înscrisuri (facturi) depuse de reclamantă, dar a căror semnificație nu poate fi analizată decât în cadrul acțiunii în anulare. În ceea ce privește paguba iminentă nu s-a argumentat și nu rezultă din probele dosarului în ce mod executarea sumei de 1.240.860 lei ar fi adus grave perturbări activității reclamantei, în raport de obiectul de activitate și patrimoniul acesteia. Pentru considerentele menționate Înalta Curte reține că cererea de suspendare formulată de reclamanta – intimată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată, fiind în mod greșit admisă de instanța de fond.

Referitor la motivul de recurs privind denumirea actului suspendat, motiv încadrat de recurentă în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de fond, numai dintr-o eroare materială evidentă, a trecut în dispozitiv „deciziei de suspendare nr. 550 din 31 iulie 2009 emisă de pârâtă”, în loc de „deciziei de impunere ”cu același număr. Față de considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2), (3) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, modificând sentința atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Mureș împotriva sentinței civile nr. 113 din 3 septembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea de suspendare formulată de SC C.I.E. M. SA Mureș împotriva deciziei nr. 550 din 31 iulie 2009 emisă de pârâtă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.