ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.S. SRL a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 31 din 24 februarie 2009, emisă de D.G.F.P. Mureș în baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 23 februarie 2009, până la pronunțarea instanței de fond. De asemenea, s-a solicitat și suspendarea deciziei prin care s-au stabilit obligațiile de plată accesorii aferente celor principale stabilite prin Decizia de impunere nr. 67 din 6 aprilie 2009. În motivarea cererii s-a arătat că în sarcina reclamantei, prin Decizia de impunere nr. 31/2009, s-au stabilit obligații fiscale, iar prin Decizia nr. 67/2009 s-au stabilit obligațiile accesorii, obligații ce vizează sumele de bani datorate pentru persoanele cu handicap neîncadrate.

Reclamanta a menționat că împotriva actelor administrative fiscale reclamanta a formulat contestație la organele fiscale competente și că până la data introducerii cererii contestația nu a fost soluționată. î n drept, s-au invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, menționându-se că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii prevăzute de acest text de lege. S-a arătat că prin declanșarea executării silite, se determină blocarea derulării activităților specifice reclamantei, deoarece suma ce poate fi executată reprezintă mai mult de 25% cifra de afaceri lunară și că datorită lipsei de lichidități, societatea reclamantă nu-și va putea onora creditele, nu va putea plăti salariile angajaților, nici contribuțiile la bugetul de stat, nu-și va putea onora obligațiile financiare față de instituții publice și alte societăți comerciale și că este cel mai mare angajator din zona orașului Sovata.

Reclamanta a achitat cauțiunea stabilită de instanță, în condițiile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată. Prin sentința nr. 89 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 31 din 24 februarie 2009 și a Deciziei nr. 67 din 6 aprilie 2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii. Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A constatat că reclamanta a sesizat autoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat. A considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. t) și lit. ș) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative atacate.

Astfel, instanța a apreciat că în speță există un caz bine justificat, reclamanta dovedind că are contracte în derulare, iar executarea ar însemna încetarea activității societății reclamantei, fapt ce ar afecta și interesul pârâtei care nu ar mai putea beneficia de nici un fel de plăți sau de contribuții de la reclamantă. Cât privește paguba iminentă, s-a considerat că aceasta rezultă din împrejurarea că reclamanta ar fi pusă în situația de a nu mai putea derula contractele de prestări de serviciu încheiat și pe cale de consecință de a ajunge în incapacitate de plată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureș - A.F.C.M.M. și a solicitat modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale, Decizie de impunere nr. 31 din 24 februarie 2009, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, respectiv a Deciziei nr. 67 din 06 aprilie 2009, privind obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, ca nefondată. Susține recurenta că instanța de fond a nesocotit faptul că, independent de depunerea cauțiunii în cuantum de 1% din valoarea sumei contestate, nu sunt îndeplinite celelalte două condiții de admisibilitate a cererii, prevăzute de textul art. 14 din Legea nr. 554/2004, care se impun a fi îndeplinite cumulativ, mai ales că actele administrative a căror executare a fost suspendată, beneficiază de prezumția de legalitate, nelegalitatea trebuind dovedită în primul rând, conform art. 64 din O.G..

nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., fapt ce nu s-a întâmplat în cauză. Cât privește condiția,,prevenirii unei pagube iminente" de asemenea, nu o consideră îndeplinită, deoarece în esență, decizia de impunere este un titlu de creanță fiscală, executoriu de drept. Cuantumul ridicat al sumei în discuție nu este suficient prin el însuși pentru a fi considerată îndeplinită condiția prevenirii unei pagube iminente.

Intimata- reclamantă prin concluziile sale a solicitat respingerea recursului, iar la dosar a depus sentința nr. 131 pronunțată la 29 octombrie 2009 de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 344/2009, prin care a fost admisă acțiunea, a fost anulată Decizia nr. 59/160 din 15 mai 2009 și în parte Decizia de impunere nr. 31 din 24 februarie 2009 și Decizia nr. 67 din 6 aprilie 2009 și în consecință a exonerat reclamanta de la plata sumei de 766.627 lei reprezentând vărsăminte de la persoane fizice pentru persoane cu handicap neîncadrate și accesoriile aferente.

Înalta Curte a respins recursul declarat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine jus tificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente că dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Din interpretarea sistematică a acestui text, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă. La această reglementare cu caracter general se adaugă, în materia suspendării executării actului administrativ-fiscal, prevederile art. 185 alin. (2) C. proc.

fisc. (în prezent, după republicare, art. 215 C. proc. fisc.) care instituie obligativitatea plății unei cauțiuni. Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, definește atât „cazurile bine justificate", cât și „paguba iminentă". Astfel, „paguba iminentă" este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei auto­rități publice sau a unui serviciu public.

În cauză s-a conturat îndeplinirea acestei condiții și anume prejudiciul material viitor și previzibil, reclamanta făcând dovada astfel cum a reținut prima instanță pe baza probelor administrate că are contracte în derulare iar executarea ar însemna imposibilitatea efectuării altor plăți, inclusiv a ratelor de credit, ceea ce ar duce inevitabil la faliment și încetarea activității societății, iar începerea executării silite fată de reclamantă față de cuantumul ridicat al debitului, ar duce la încetarea automată a activității unei societăți care, în prezent, are o poziție stabilă pe piață. Cea de-a doua condiție impusă de lege este cea a „cazului bine justificat", definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Și această condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate a actului atacat. Este adevărat că motivele de nelegalitate vor fi analizate de instanța care verifică actul contestat, dar textul cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Au fost depuse la dosar înscrisuri din care rezultă verificarea reali tății tranzacțiilor vizate de actele fiscale. De altfel, până la data soluționării recursului, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 131 din 29 octombrie 2009, a anulat actele a căror suspendare s-a solicitat și, chiar dacă hotărârea nu este irevocabilă, poate constitui un argument pentru a se menține suspendarea actelor fiscale contestate.

De altfel, ar trebui amintit că prin Recomandarea, Consiliul de Miniștri cere protecția persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic de nelegalitate a lui. Raportat la aceste împrejurări, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea actului atacat. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca fiind nefondat. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimată în cuantum de 6.000 lei, Curtea apreciază că acestea nu pot fi acordate în totalitate raportat la dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Înalta Curte apreciază că suma de 2.00 lei corespunde criteriilor prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv obiectul pricinii și munca îndeplinită de avocat în prezentul recurs, soluționat la primul termen, fără a se depune întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., această apreciere neducând însă atingere contractului încheiat de intimat și reprezentantul său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureș - A.F.C.M.M. împotriva sentinței nr. 89 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta să plătească intimatei SC M.S. SRL suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată făcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.