ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC M.S. SRL a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 31 din

24 februarie 2009, emisă de D.G.F.P. Mureș în baza Raportului de inspecție

fiscală încheiat la data de 23 februarie 2009, până la pronunțarea instanței de

fond.

De asemenea, s-a

solicitat și suspendarea deciziei prin care s-au stabilit obligațiile de plată

accesorii aferente celor principale stabilite prin Decizia de impunere nr. 67

din 6 aprilie 2009.

În motivarea cererii

s-a arătat că în sarcina reclamantei, prin Decizia de impunere nr. 31/2009,

s-au stabilit obligații fiscale, iar prin Decizia nr. 67/2009 s-au stabilit

obligațiile accesorii, obligații ce vizează sumele de bani datorate pentru

persoanele cu handicap neîncadrate.

Reclamanta a

menționat că împotriva actelor administrative fiscale reclamanta a formulat

contestație la organele fiscale competente și că până la data introducerii cererii

contestația nu a fost soluționată.

î

n drept, s-au invocat

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, menționându-se că sunt îndeplinite

cerințele de admisibilitate a cererii prevăzute de acest text de lege.

S-a arătat că prin

declanșarea executării silite, se determină blocarea derulării activităților

specifice reclamantei, deoarece suma ce poate fi executată reprezintă mai mult

de 25% cifra de afaceri lunară și că datorită lipsei de lichidități, societatea

reclamantă nu-și va putea onora creditele, nu va putea plăti salariile

angajaților, nici contribuțiile la bugetul de stat, nu-și va putea onora

obligațiile financiare față de instituții publice și alte societăți comerciale și

că este cel mai mare angajator din zona orașului Sovata.

Reclamanta a achitat

cauțiunea stabilită de instanță, în condițiile art. 215 din O.G. nr. 92/2003

republicată și modificată.

Prin sentința nr. 89

din 9 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea

executării Deciziei de impunere nr. 31 din 24 februarie 2009 și a Deciziei nr. 67

din 6 aprilie 2009 referitoare la obligațiile de plată accesorii.

Pentru a hotărî în

acest mod, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

A constatat că

reclamanta a sesizat autoritatea publică emitentă a actului administrativ

atacat.

A considerat că în

cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. t) și lit. ș) din

Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actelor

administrative atacate.

Astfel, instanța a

apreciat că în speță există un caz bine justificat, reclamanta dovedind că are

contracte în derulare, iar executarea ar însemna încetarea activității

societății reclamantei, fapt ce ar afecta și interesul pârâtei care nu ar mai

putea beneficia de nici un fel de plăți sau de contribuții de la reclamantă.

Cât privește paguba

iminentă, s-a considerat că aceasta rezultă din împrejurarea că reclamanta ar

fi pusă în situația de a nu mai putea derula contractele de prestări de

serviciu încheiat și pe cale de consecință de a ajunge în incapacitate de

plată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureș - A.F.C.M.M. și a

solicitat modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrativ

fiscale, Decizie de impunere nr. 31 din 24 februarie 2009, privind obligațiile

fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, respectiv a Deciziei

nr. 67 din 06 aprilie 2009, privind obligațiile de plată accesorii aferente

obligațiilor fiscale, ca nefondată.

Susține recurenta că

instanța de fond

a nesocotit faptul că, independent de depunerea

cauțiunii în cuantum

de 1% din valoarea sumei contestate, nu sunt îndeplinite celelalte două

condiții de admisibilitate a cererii, prevăzute de textul art. 14 din Legea nr.

554/2004, care se impun a fi îndeplinite cumulativ, mai ales că actele

administrative a căror executare a fost suspendată, beneficiază de prezumția de

legalitate, nelegalitatea trebuind dovedită în primul rând, conform art. 64 din

O.G.. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., fapt ce nu s-a întâmplat în cauză.

Cât privește condiția,,prevenirii

unei pagube iminente" de asemenea, nu o consideră îndeplinită, deoarece în

esență, decizia de impunere este un titlu de creanță fiscală, executoriu de

drept. Cuantumul ridicat al sumei în discuție nu este suficient prin el însuși

pentru a fi considerată îndeplinită condiția prevenirii unei pagube iminente.

Intimata- reclamantă

prin concluziile sale a solicitat respingerea recursului, iar la dosar a depus sentința

nr. 131 pronunțată la 29 octombrie 2009 de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 344/2009, prin care a

fost admisă acțiunea, a fost anulată Decizia nr. 59/160 din 15 mai 2009 și în

parte Decizia de impunere nr. 31 din 24 februarie 2009 și Decizia nr. 67 din 6

aprilie 2009 și în consecință a exonerat reclamanta de la plata sumei de

766.627 lei reprezentând vărsăminte de la persoane fizice pentru persoane cu

handicap neîncadrate și accesoriile aferente.

Înalta Curte a

respins recursul declarat, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine jus

tificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței

competente că dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea

instanței de fond.

Din interpretarea

sistematică a acestui text, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea

executării actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ cele două

condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.

La

această reglementare cu caracter general se adaugă, în materia suspendării

executării actului administrativ-fiscal, prevederile art. 185

alin.

(2) C. proc. fisc. (în prezent, după republicare, art. 215 C. proc. fisc.)

care instituie

obligativitatea plății unei cauțiuni.

Legea nr. 554/2004,

astfel cum a fost modificată, definește atât „cazurile bine justificate",

cât și „paguba iminentă".

Astfel,

„paguba iminentă" este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din

Legea nr. 554/2004,

ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei auto­rități publice sau a unui serviciu

public.

În cauză s-a conturat

îndeplinirea acestei condiții și anume prejudiciul material viitor și

previzibil, reclamanta făcând dovada astfel cum a reținut prima instanță pe

baza probelor administrate că are contracte în derulare iar executarea ar

însemna imposibilitatea efectuării altor plăți, inclusiv a ratelor de credit,

ceea ce ar duce inevitabil la faliment și încetarea activității societății, iar

începerea executării silite fată de reclamantă față de cuantumul ridicat al

debitului, ar duce la încetarea automată a activității unei societăți care, în

prezent, are o poziție stabilă pe piață.

Cea de-a doua

condiție impusă de lege este cea a „cazului bine justificat", definit de art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de

starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului

administrativ.

Și această condiție

este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de

nelegalitate a actului atacat. Este adevărat că motivele de nelegalitate vor fi

analizate de instanța care verifică actul contestat, dar textul cere ca

împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

Au

fost depuse la dosar înscrisuri din care rezultă verificarea reali

tății tranzacțiilor

vizate de actele fiscale.

De altfel, până la

data soluționării recursului, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 131 din 29 octombrie 2009, a anulat actele a căror suspendare s-a solicitat și, chiar dacă hotărârea nu este irevocabilă, poate constitui

un argument pentru a se menține suspendarea

actelor fiscale contestate.

De altfel, ar trebui

amintit că prin Recomandarea, Consiliul de Miniștri cere protecția persoanelor

ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative atunci

când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave,

dificil de reparat și când există un argument juridic de nelegalitate a lui.

Raportat la aceste

împrejurări, s-a constatat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru

a

se dispune suspendarea actului atacat.

Față de cele expuse,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul

ca fiind nefondat.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată solicitate de intimată în cuantum de 6.000 lei, Curtea

apreciază că acestea nu pot fi acordate în totalitate raportat la dispozițiile art.

274 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că suma de 2.00 lei

corespunde criteriilor prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv

obiectul pricinii și munca îndeplinită de avocat în prezentul recurs,

soluționat la primul termen, fără a se depune întâmpinare conform art. 308 alin.

(2) C. proc. civ., această apreciere neducând însă atingere contractului încheiat

de intimat și reprezentantul său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mureș - A.F.C.M.M. împotriva sentinței nr.

89 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta să

plătească intimatei SC M.S. SRL suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată făcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2010.