ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2290/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 131 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Tg.Mureș a fost admisă acțiunea reclamantei SC M. Sovata SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Mureș și în consecință a fost anulată decizia nr. 59/160/2009 și, în parte, decizia de impunere nr. 31/2009 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 59/2009, instanța dispunând exonerarea de la plata sumei de 766.627 lei reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate și accesoriile aferente.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în urma inspecției fiscale efectuate la sediul societății reclamante, organul fiscal a reținut că în perioada ianuarie 2004 - decembrie 2006 societatea nu a evidențiat și nu a virat la bugetul general consolidat al statului contribuția datorată la fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, astfel că prin decizia nr. 31 din 24 februarie 2009 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în contul de vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate în sumă de 340.103 lei și accesorii aferente în cuantum de 413.940 lei. Ulterior, prin decizia nr. 67 din 6 aprilie 2009 s-au stabilit majorări de întârziere pentru perioada 23 februarie 2009 – 1 aprilie 2009 în cuantum de 12.584 lei.

Instanța a reținut că împotriva acestei decizii de impunere s-a formulat contestație, care a fost respinsă prin decizia nr. 59/160 din 21 mai 2009. Instanța de fond, analizând actele dosarului, a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999 modificată prin Legea nr. 519/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 102/1999, în sensul că a solicitat trimestrial la A.N.O.F.M. repartizarea de persoane cu handicap. Instanța a reținut că depunerea cererilor formulate de reclamantă pentru repartizarea de persoane cu handicap, la punctul de lucru Sovata al A.J.O.F.M. Mureș, nu poate fi asimilat cu o neîndeplinire a obligației instituite prin lege, iar răspunsul instituției, în sensul că nu sunt persoane corespunzătoare în evidență, nu poate determina sancționarea reclamantei, atâta timp cât nici instituția vizată nu a oferit un răspuns formulat în conformitate cu prevederile legale.

Astfel, instanța de fond a concluzionat că organele de control fiscal au dat dovadă de un formalism exagerat în condițiile în care acesta nu era dublat de considerente ce țin de substanța raporturilor juridice cărora li se adresează. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Mureș pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii sub următoarele aspecte. Se arată că în mod nelegal a fost admisă acțiunea reclamantului-intimat și exonerată societatea de plata sumei de 766.627 lei reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate și accesoriile aferente pe motiv că organele fiscale au dat dovadă de un formalism exclusiv.

Recurenta arată că deciziile de impunere sunt legal emise în condițiile în care reclamanta-intimată nu a făcut dovada solicitării trimestriale privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă prin comunicarea ofertelor de muncă A.J.O.F.M. Mureș. Se arată că în cauză nu erau îndeplinite prevederile prevăzute de art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 519/2002 în condițiile în care procedura de solicitare către A.J.O.F.M. Mureș nu s-a făcut conform reglementărilor legale pe motiv că mențiunile înscrise pe adresele de solicitare înaintate către punctul de lucru Sovata din cadrul A.J.O.F.M. Mureș nu îndeplinesc calitatea de adrese oficiale redactate în formă scrisă, astfel cum rezultă din norme legale.

În ceea ce privește decizia nr. 1906 din 14 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată că a fost publicată și nu a fost comunicată recurentei. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, fiind apreciat în mod corect de către instanța de fond formalismul exclusiv de care au dat dovadă organele fiscale. S-a apreciat în mod corect că reclamanta intimată nu datorează plata contribuției pentru fondul de solidaritate socială pentru persoane cu handicap ca urmare a neîndeplinirii cerinței formale a solicitărilor trimestriale, în condițiile în care A.J.O.F.M.

Mureș atestase faptul că pentru perioada supusă controlului nu avea în evidențele sale pentru raportare persoane cu handicap calificare pentru activitatea desfășurată. În cauză au fost respectate de intimata-reclamantă obligația instituită de art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999 modificată prin Legea nr. 519/2002 în sensul solicitării trimestriale pentru persoanele cu handicap, iar adresele de răspuns îndeplineau condițiile de formă și de fond nefiind contestate realitatea mențiunilor. În cauză cerințele de formă impuse prin art. 5 din Instrucțiunile nr. 1008/2003 reprezintă un formalism excesiv, adăugând în mod nepermis de lege de natură a modifica scopul pentru care au fost emise și cu emiterea în prezenta cauză a unor acte decizii de impunere și raport de inspecție fiscală nelegale.

Pe cale de consecință în mod legal a fost admisă acțiunea reclamantei. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureș împotriva sentinței civile nr. 131 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.