ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.05.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2290/2010

HOTĂRÂRE
04.05.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2290/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 131 din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel Tg.Mureș a fost admisă

acțiunea reclamantei SC M. Sovata SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Mureș

și în consecință a fost anulată decizia nr. 59/160/2009

și, în parte, decizia de impunere nr. 31/2009 emisă în baza

raportului de inspecție fiscală nr. 59/2009, instanța dispunând

exonerarea de la plata sumei de 766.627 lei reprezentând vărsăminte

de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate și

accesoriile aferente.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, în urma inspecției

fiscale efectuate la sediul societății reclamante, organul fiscal a

reținut că în perioada ianuarie 2004 - decembrie 2006 societatea nu a

evidențiat și nu a virat la bugetul general consolidat al statului

contribuția datorată la fondul de solidaritate socială pentru

persoanele cu handicap, astfel că prin decizia nr. 31 din 24 februarie 2009

s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată

în contul de vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu

handicap neîncadrate în sumă de 340.103 lei și accesorii aferente în

cuantum de 413.940 lei.

Ulterior, prin decizia nr. 67 din 6

aprilie 2009 s-au stabilit majorări de întârziere pentru perioada 23 februarie

2009 – 1 aprilie 2009 în cuantum de 12.584 lei.

Instanța a reținut că

împotriva acestei decizii de impunere s-a formulat contestație, care a

fost respinsă prin decizia nr. 59/160 din 21 mai 2009.

Instanța de fond, analizând actele

dosarului, a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obligația

prevăzută de art. 43 alin. (2) din O.U.G. nr. 102/1999

modificată prin Legea nr. 519/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 102/1999,

în sensul că a solicitat trimestrial la A.N.O.F.M. repartizarea de

persoane cu handicap.

Instanța a reținut că

depunerea cererilor formulate de reclamantă pentru repartizarea de

persoane cu handicap, la punctul de lucru Sovata al A.J.O.F.M. Mureș, nu

poate fi asimilat cu o neîndeplinire a obligației instituite prin lege,

iar răspunsul instituției, în sensul că nu sunt persoane

corespunzătoare în evidență, nu poate determina

sancționarea reclamantei, atâta timp cât nici instituția vizată

nu a oferit un răspuns formulat în conformitate cu prevederile legale.

Astfel, instanța de fond a concluzionat

că organele de control fiscal au dat dovadă de un formalism exagerat

în condițiile în care acesta nu era dublat de considerente ce țin de

substanța raporturilor juridice cărora li se adresează.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs D.G.F.P. Mureș pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se

greșita aplicare a legii sub următoarele aspecte.

Se arată că în mod nelegal a

fost admisă acțiunea reclamantului-intimat și exonerată

societatea de plata sumei de 766.627 lei reprezentând vărsăminte de

la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate și

accesoriile aferente pe motiv că organele fiscale au dat dovadă de un

formalism exclusiv.

Recurenta arată că deciziile de

impunere sunt legal emise în condițiile în care reclamanta-intimată

nu a făcut dovada solicitării trimestriale privind repartizarea de

persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă prin comunicarea

ofertelor de muncă A.J.O.F.M. Mureș.

Se arată că în cauză nu

erau îndeplinite prevederile prevăzute de art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr.

102/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 519/2002 în

condițiile în care procedura de solicitare către A.J.O.F.M.

Mureș nu s-a făcut conform reglementărilor legale pe motiv

că mențiunile înscrise pe adresele de solicitare înaintate către

punctul de lucru Sovata din cadrul A.J.O.F.M. Mureș nu îndeplinesc

calitatea de adrese oficiale redactate în formă scrisă, astfel cum

rezultă din norme legale.

În ceea ce privește decizia nr. 1906

din 14 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se

arată că a fost publicată și nu a fost comunicată recurentei.

Se solicită admiterea recursului

și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii

ca neîntemeiate.

Analizând recursul declarat în raport de

motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a

legii, fiind apreciat în mod corect de către instanța de fond

formalismul exclusiv de care au dat dovadă organele fiscale.

S-a apreciat în mod corect că

reclamanta intimată nu datorează plata contribuției pentru

fondul de solidaritate socială pentru persoane cu handicap ca urmare a

neîndeplinirii cerinței formale a solicitărilor trimestriale, în

condițiile în care A.J.O.F.M. Mureș atestase faptul că pentru

perioada supusă controlului nu avea în evidențele sale pentru

raportare persoane cu handicap calificare pentru activitatea desfășurată.

În cauză au fost respectate de

intimata-reclamantă obligația instituită de art. 43 alin. (2)

din O.U.G. nr. 102/1999 modificată prin Legea nr. 519/2002 în sensul

solicitării trimestriale pentru persoanele cu handicap, iar adresele de

răspuns îndeplineau condițiile de formă și de fond nefiind

contestate realitatea mențiunilor.

În cauză cerințele de

formă impuse prin art. 5 din Instrucțiunile nr. 1008/2003

reprezintă un formalism excesiv, adăugând în mod nepermis de lege de

natură a modifica scopul pentru care au fost emise și cu emiterea în

prezenta cauză a unor acte decizii de impunere și raport de

inspecție fiscală nelegale.

Pe cale de consecință în mod

legal a fost admisă acțiunea reclamantei.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică

sentința pronunțată de instanța de fond.

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureș împotriva

sentinței civile nr. 131 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.S. SRL a solicitat susp
ÎCCJ 2012-12-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5260/2012
nr. 1 la O.U.G. nr. 6/2001. - Cu privire la suma de 786.507 RON, reprezentând vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate în muncă, majorări și penalități de întârziere aferente, recurenta a susținut că in
ÎCCJ 2009-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2009
consecință a anulat decizia nr. 163 din 22 iunie 2007 emisă de pârâtă, a admis contestația formulată de reclamantă și a dispus anularea deciziei de impunere nr. 33 din 26 februarie 2007 și raportului de inspecție fiscală întocmit la data de
ÎCCJ 2008-03-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 988/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Târgu-Mureș, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată A.N.A.F. solicitând anularea Deciziei nr. 65 din data de 18 m
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2016
zia civilă nr. 1217 din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/120/2009 și Decizia civilă nr. 1654 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/120/2009, însă plățile compensator
Sursă