ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 6 decembrie 2007, reclamanta SC M. Câmpia Turzii SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. anularea deciziei nr. 163 din 22 iunie 2007 emisă de pârâtă, anularea deciziei de impunere nr. 33 din 26 februarie 2007 și raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 26 februarie 2007 de A.N.A.F., D.G.A.M.C., în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumelor de 1.702.894 lei, reprezentând contribuție datorată la Fondul de Solidaritate Socială, pentru perioada 1 martie 2003-30 iunie 2006 și 936.729 lei, majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, raportul de inspecție fiscală a fost întocmit de inspectori, în absența unor ordine de serviciu semnate de conducătorul organului de control, fiind încălcate și prevederile art. 102 alin. (2) C. proc. fisc., iar calculul obligațiilor accesorii s-a făcut în baza unui act normativ abrogat. Reclamanta a susținut că și-a îndeplinit obligațiile legale de a solicita A.J.O.F.M., repartizarea de persoane cu handicap, în vederea angajării în muncă. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 257 din 27 februarie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. S.A.

Câmpia Turzii, județul Cluj în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. și în consecință a anulat decizia nr. 163 din 22 iunie 2007 emisă de pârâtă, a admis contestația formulată de reclamantă și a dispus anularea deciziei de impunere nr. 33 din 26 februarie 2007 și raportului de inspecție fiscală întocmit la data de 26 februarie 2007 de către A.N.A.F., în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 1.702.894 lei, reprezentând contribuția datorată la Fondul de Solidaritate Socială, pentru perioada 1 martie 2003-30 iunie 2006 și 936.729 lei, majorări de întârziere aferente. În motivarea soluției s-a reținut că nu sunt întemeiate excepțiile invocate de reclamantă privitoare la nulitatea raportului de inspecție fiscală, iar efectuarea inspecției fiscale parțiale s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 102 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003 republicată. Totodată s-a reținut că, în perioada pentru care au fost calculate accesoriile, prevederile O.G. nr. 61/2002 erau aplicabile. Pe fondul cauzei s-a stabilit că, pentru perioada 1 aprilie 2004-30 iunie 2006, organele de control au stabilit în mod nejustificat obligația societății reclamante de a constitui contribuția prevăzută de art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 102/1999. Astfel organele de control nu au apreciat cu același raționament, situații identice în intervalul 1 martie 2003-31 martie 2004, față de perioada 1 aprilie 2004-30 septembrie 2004, când reclamanta a dovedit cu înscrisuri în ambele situații, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 43 din O.U.G. nr. 102/1999, pentru exonerarea sa de la plata obligațiilor fiscale.

De asemenea, reclamanta a solicitat lunar, în perioada 1 octombrie 2004 – 31 decembrie 2005, A.J.O.F.M. Cluj prin A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, repartizarea de persoane cu handicap, în vederea angajării în muncă. Pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006, organul de control a reținut că, posturile de bobinator și vopsitor oferite de către angajator nu puteau fi ocupate de persoane cu handicap, deși pentru intervalul aferent anului 2003 a statuat în sens contrar. Astfel reclamanta a manifestat disponibilitate de a angaja persoane cu handicap, prin solicitări lunare adresate A.J.O.F.M. Cluj prin intermediul A.L.O.F.M., neputându-se imputa reclamantei, lipsa unei bune sau reale comunicări între cele două entități.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Cluj, în baza împuternicirii exprese acordate sub nr. 69597 din 30 mai 2008. Recurenta-pârâtă critică sentința de fond, susținând că, instanța a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în speță, față de probele administrate în cauză, astfel că, în condițiile în care persoanele juridice nu-și pot adapta condițiile de muncă, pentru a asigura, potrivit legii, posibilitatea desfășurării unor munci retribuite și de către persoanele cu handicap, se instituie alternativa, tot în sprijinul persoanelor cu handicap, ca persoanele juridice să fie obligate la constituirea unui fond special de protecție socială, în favoarea persoanelor handicapate.

În motivarea recursului, recurenta arată că, solicitările reclamantei pentru repartizarea persoanelor cu handicap au fost depuse la A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, iar nu la A.J.O.F.M. Cluj, astfel că, reclamanta nu se poate prevala de împrejurarea că, nu i-au fost comunicate răspunsuri la cererile formulate, care sunt și pur-formale, întrucât reclamanta nu a avut în vedere meseriile în care astfel de persoane ar putea fi angajate. Examinând sentința atacată în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Așa cum corect a reținut instanța de fond, organele de control ale pârâtei nu au apreciat cu același raționament, situații identice în perioade diferite, când reclamanta a făcut dovada, pentru ambele perioade a îndeplinirii condițiilor prevăzute ale art. 43 din O.U.G.

nr. 102/1999, pentru exonerarea sa de la plata obligațiilor fiscale (1 martie 2003-31 martie 2004 și 1 aprilie 2004-30 septembrie 2004). Se reține că, de la data de 1 octombrie 2004-31 decembrie 2005, reclamanta a solicitat lunar A.J.O.F.M. Cluj prin A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, repartizarea de persoane cu handicap, în vederea angajării în muncă. Contrar susținerilor recurentei-pârâte, activitatea A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, subunitate a A.J.O.F.M. Cluj este gestionată și supervizată de A.J.O.F.M. Cluj, solicitările reclamantei fiind comunicate atât A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, cât și în atenția A.J.O.F.M. Cluj, astfel că nu se poate imputa reclamantei, lipsa unei bune sau reale comunicări între cele două entități.

Se reține de asemenea că, reclamanta și-a manifestat disponibilitatea de a angaja persoane cu handicap, prin solicitările lunare, adresate A.J.O.F.M. Cluj, prin intermediul A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, în posturi vacante, specifice obiectului activității sale. Legiuitorul sancționează lipsa de deligență a contribuabilului. Excepția de la plata obligatorie survine în condițiile solicitării trimestriale a repartizării de persoane cu handicap, astfel că, solicitarea trimestrială, chiar adresată unei entități din structura A.J.O.F.M. Cluj, în speță, trebuie apreciată ca reprezentând îndeplinirea obligației celui care invocă exceptarea de la plată. Nu se poate considera că, disfuncționalitatea derivând din lipsa de comunicare a factorilor implicați poate conduce la îndepărtarea contribuabilului de la beneficiul recunoscut de un act normativ.

În consecință, se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 257 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.