ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 6 decembrie 2007,

reclamanta SC M. Câmpia Turzii SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.

anularea deciziei nr. 163 din 22 iunie 2007 emisă de pârâtă, anularea deciziei

de impunere nr. 33 din 26 februarie 2007 și raportului de inspecție fiscală

încheiat la data de 26 februarie 2007 de A.N.A.F., D.G.A.M.C., în ceea ce

privește obligarea reclamantei la plata sumelor de 1.702.894 lei, reprezentând

contribuție datorată la Fondul de Solidaritate Socială, pentru perioada 1

martie 2003-30 iunie 2006 și 936.729 lei, majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, raportul de inspecție

fiscală a fost întocmit de inspectori, în absența unor ordine de serviciu

semnate de conducătorul organului de control, fiind încălcate și prevederile

art. 102 alin. (2) C. proc. fisc., iar calculul obligațiilor accesorii s-a

făcut în baza unui act normativ abrogat. Reclamanta a susținut că și-a

îndeplinit obligațiile legale de a solicita A.J.O.F.M., repartizarea de

persoane cu handicap, în vederea angajării în muncă.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 257 din 27 februarie

2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M.

S.A. Câmpia Turzii, județul Cluj în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. și în

consecință a anulat decizia nr. 163 din 22 iunie 2007 emisă de pârâtă, a admis

contestația formulată de reclamantă și a dispus anularea deciziei de impunere

nr. 33 din 26 februarie 2007 și raportului de inspecție fiscală întocmit la

data de 26 februarie 2007 de către A.N.A.F., în ceea ce privește obligarea

reclamantei la plata sumei de 1.702.894 lei, reprezentând contribuția datorată

la Fondul de Solidaritate Socială, pentru perioada 1 martie 2003-30 iunie 2006

și 936.729 lei, majorări de întârziere aferente.

În motivarea soluției s-a reținut că nu

sunt întemeiate excepțiile invocate de reclamantă privitoare la nulitatea

raportului de inspecție fiscală, iar efectuarea inspecției fiscale parțiale s-a

făcut cu respectarea prevederilor art. 102 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003

republicată. Totodată s-a reținut că, în perioada pentru care au fost calculate

accesoriile, prevederile O.G. nr. 61/2002 erau aplicabile.

Pe fondul cauzei s-a stabilit că, pentru

perioada 1 aprilie 2004-30 iunie 2006, organele de control au stabilit în mod

nejustificat obligația societății reclamante de a constitui contribuția

prevăzută de art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 102/1999.

Astfel organele de control nu au apreciat

cu același raționament, situații identice în intervalul 1 martie 2003-31 martie

2004, față de perioada 1 aprilie 2004-30 septembrie 2004, când reclamanta a dovedit

cu înscrisuri în ambele situații, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 43

din O.U.G. nr. 102/1999, pentru exonerarea sa de la plata obligațiilor fiscale.

De asemenea, reclamanta a solicitat lunar, în perioada 1 octombrie 2004 – 31

decembrie 2005, A.J.O.F.M. Cluj prin A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, repartizarea de

persoane cu handicap, în vederea angajării în muncă. Pentru perioada 1 ianuarie

2006 – 30 iunie 2006, organul de control a reținut că, posturile de bobinator

și vopsitor oferite de către angajator nu puteau fi ocupate de persoane cu

handicap, deși pentru intervalul aferent anului 2003 a statuat în sens contrar.

Astfel reclamanta a manifestat

disponibilitate de a angaja persoane cu handicap, prin solicitări lunare

adresate A.J.O.F.M. Cluj prin intermediul A.L.O.F.M., neputându-se imputa reclamantei,

lipsa unei bune sau reale comunicări între cele două entități.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

în termen, pârâta A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Cluj, în baza împuternicirii

exprese acordate sub nr. 69597 din 30 mai 2008.

Recurenta-pârâtă critică sentința de

fond, susținând că, instanța a interpretat greșit dispozițiile legale

aplicabile în speță, față de probele administrate în cauză, astfel că, în

condițiile în care persoanele juridice nu-și pot adapta condițiile de muncă,

pentru a asigura, potrivit legii, posibilitatea desfășurării unor munci

retribuite și de către persoanele cu handicap, se instituie alternativa, tot în

sprijinul persoanelor cu handicap, ca persoanele juridice să fie obligate la

constituirea unui fond special de protecție socială, în favoarea persoanelor

handicapate.

În motivarea recursului, recurenta arată

că, solicitările reclamantei pentru repartizarea persoanelor cu handicap au

fost depuse la A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, iar nu la A.J.O.F.M. Cluj, astfel că,

reclamanta nu se poate prevala de împrejurarea că, nu i-au fost comunicate

răspunsuri la cererile formulate, care sunt și pur-formale, întrucât reclamanta

nu a avut în vedere meseriile în care astfel de persoane ar putea fi angajate.

Examinând sentința atacată în raport cu

motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispozițiile legale

incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Așa cum corect a reținut instanța de

fond, organele de control ale pârâtei nu au apreciat cu același raționament,

situații identice în perioade diferite, când reclamanta a făcut dovada, pentru

ambele perioade a îndeplinirii condițiilor prevăzute ale art. 43 din O.U.G. nr.

102/1999, pentru exonerarea sa de la plata obligațiilor fiscale (1 martie 2003-31

martie 2004 și 1 aprilie 2004-30 septembrie 2004).

Se reține că, de la data de 1 octombrie

2004-31 decembrie 2005, reclamanta a solicitat lunar A.J.O.F.M. Cluj prin A.L.O.F.M.

Câmpia Turzii, repartizarea de persoane cu handicap, în vederea angajării în

muncă. Contrar susținerilor recurentei-pârâte, activitatea A.L.O.F.M. Câmpia

Turzii, subunitate a A.J.O.F.M. Cluj este gestionată și supervizată de A.J.O.F.M.

Cluj, solicitările reclamantei fiind comunicate atât A.L.O.F.M. Câmpia Turzii,

cât și în atenția A.J.O.F.M. Cluj, astfel că nu se poate imputa reclamantei,

lipsa unei bune sau reale comunicări între cele două entități.

Se reține de asemenea că, reclamanta și-a

manifestat disponibilitatea de a angaja persoane cu handicap, prin solicitările

lunare, adresate A.J.O.F.M. Cluj, prin intermediul A.L.O.F.M. Câmpia Turzii, în

posturi vacante, specifice obiectului activității sale.

Legiuitorul sancționează lipsa de

deligență a contribuabilului. Excepția de la plata obligatorie survine în

condițiile solicitării trimestriale a repartizării de persoane cu handicap,

astfel că, solicitarea trimestrială, chiar adresată unei entități din structura

A.J.O.F.M. Cluj, în speță, trebuie apreciată ca reprezentând îndeplinirea

obligației celui care invocă exceptarea de la plată.

Nu se poate considera că, disfuncționalitatea

derivând din lipsa de comunicare a factorilor implicați poate conduce la

îndepărtarea contribuabilului de la beneficiul recunoscut de un act normativ.

În consecință, se va respinge recursul

declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.A.F.

reprezentată de D.G.F.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 257 din 27

februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

martie 2009.