ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4251/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta SC A. SRL a solicitat, suspendarea executării Deciziei de impunere nr.1134/30 noiembrie 2009 emisă de pârâta D.G.F.P. Mureș până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată, pârâta a stabilit în sarcina sa obligații suplimentare la plată reprezentând TVA și accesorii în cuantum total de 518.000 lei, iar executarea imediată a deciziei ar putea provoca pagube ireparabile societății. Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Mureș a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prin sentința civilă nr. 18 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Mureș și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1134 din 30 noiembrie 2009 emisă de pârâtă privind obligații fiscale suplimentare de plată privind TVA în cuantum de 302.415 lei și majorări de întârziere de 216.184 lei, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

De asemenea, în considerarea prevederilor art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. fisc. la termenul de judecată din 04 februarie 2009 s-a fixat în sarcina reclamantei o cauțiune de 3% din cuantumul sumei contestate, respectiv 25.970 lei, cauțiune depusă la dosar.

Având în vedere Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, prima instanța a apreciat că, din actele depuse de reclamantă, rezultă existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește determinarea obligațiilor suplimentare de plată, fiind astfel îndeplinită prima condiție impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv, existența cazului bine justificat, așa cum este definită această noțiune în art. 2 alin. (1) lit. t) din același act normativ Referitor la condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a constatat ca fiind îndeplinită și această condiție, întrucât prin punerea în executare a respectivei decizii de impunere, s-ar putea produce o perturbare previzibilă gravă a activității reclamantei, căreia prin cuantumul ridicat al sumelor constatate, dar și specificul activității acesteia, i s-ar produce un grav dezechilibru financiar.

Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Mureș. În motivarea recursului formulat recurenta-pârâtă a susținut în esență că instanța de fond a apreciat în mod eronat ca fiind îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea actului administrativ atacat, această operațiune juridică reprezentând o situație de excepție de la regula executării din oficiu și care poate fi primită doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, condiții a căror îndeplinire cumulativă apreciază recurenta că nu a fost dovedită în cauză. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat în cauză și menținerea integrală a sentinței pronunțate de instanța de fond, susținând legalitatea și temeinicia acesteia, având în vedere faptul că, în cauză au fost dovedite ca fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate de recurentă, față de apărările intimatei și de prevederile legale incidente dar și sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că în cauză subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare și interpretare a legii, în considerarea celor în continuare prezentate.

Astfel cum în mod constat a hotărât Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa în materie pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a cărei suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului. Din această perspectivă, instanța de recurs apreciază că în mod eronat s-a reținut prin hotărârea atacată că în cauză ar fi îndeplinită cerința cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit de art. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Sunt fondate criticile recurentei întrucât pe de o parte la o primă examinare, nu se poate susține că decizia de impunere ar fi fost emisă în afara prerogativelor legale conferite de dispozițiile Legii nr. 571/2003, iar pe de o altă parte, prezumția de legalitate nu poate fi răsturnată în baza motivației contestației formulate de intimat și a înscrisurilor depuse în susținerea acesteia, aceste aspecte fiind în mod evident, chestiuni de fond ce exced cadrului sumar al procedurii suspendării executării. Criticile recurentei vizând greșita apreciere a instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, se constată că sunt fondate, întrucât argumentația instanței se întemeiază exclusiv pe cuantumul valoric al obligațiilor fiscale stabilite în sarcina intimatei, fără a verifica în ce constă prejudiciul material efectiv și în ce măsură executarea sumelor respective ar constitui un impediment în derularea activității curente a acesteia.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul formulat în cauză, modificând sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Mureș împotriva sentinței civile nr. 18 din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal . Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.