ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4251/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta SC A. SRL a solicitat, suspendarea

executării Deciziei de impunere nr.1134/30 noiembrie 2009 emisă de pârâta D.G.F.P.

Mureș până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin decizia contestată, pârâta a stabilit în sarcina sa obligații

suplimentare la plată reprezentând TVA și accesorii în cuantum total de 518.000

lei, iar executarea imediată a deciziei ar putea provoca pagube ireparabile

societății.

Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Mureș

a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamanta nu a făcut dovada

îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei

pagube iminente.

Prin sentința civilă nr. 18 din 5

februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea formulată de

reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș - Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Mureș și a dispus suspendarea

executării deciziei de impunere nr. 1134 din 30 noiembrie 2009 emisă de pârâtă

privind obligații fiscale suplimentare de plată privind TVA în cuantum de

302.415 lei și majorări de întârziere de 216.184 lei, până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență, că în speță sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și

prevenirea unei pagube iminente.

De asemenea, în considerarea prevederilor

art.

215

alin. (1) și (2) C. proc.

fisc. la termenul de judecată din 04 februarie 2009 s-a fixat în sarcina

reclamantei o cauțiune de 3% din cuantumul sumei contestate, respectiv 25.970

lei, cauțiune depusă la dosar.

Având în vedere Recomandarea R (89)

8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, prima

instanța a apreciat că, din actele depuse de reclamantă, rezultă existența unor

îndoieli serioase în ceea ce privește determinarea obligațiilor suplimentare de

plată, fiind astfel îndeplinită prima condiție impusă de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, respectiv, existența cazului bine justificat, așa cum este

definită această noțiune în art. 2 alin. (1) lit. t) din același act normativ

Referitor la

condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a

constatat

ca

fiind îndeplinită și această

condiție, întrucât

prin punerea

în executare

a respectivei decizii de impunere, s-ar putea produce

o perturbare previzibilă gravă a

activității reclamantei, căreia prin cuantumul ridicat al sumelor constatate,

dar și specificul activității acesteia, i s-ar produce un grav dezechilibru

financiar.

Împotriva acestei hotărâri,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Mureș.

În motivarea recursului formulat recurenta-pârâtă

a susținut în esență că instanța de fond a apreciat în mod eronat ca fiind

îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea actului administrativ atacat,

această operațiune juridică reprezentând o situație de excepție de la regula

executării din oficiu și care poate fi primită doar în cazuri bine justificate

și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, conform dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, condiții a căror îndeplinire

cumulativă apreciază recurenta că nu a fost dovedită în cauză.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Intimata SC A. SRL a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat în cauză și menținerea

integrală a sentinței pronunțate de instanța de fond, susținând legalitatea și

temeinicia acesteia, având în vedere faptul că, în cauză au fost dovedite ca

fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Analizând sentința atacată în raport

de criticile formulate de recurentă, față de apărările intimatei și de

prevederile legale incidente dar și sub toate aspectele conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că în cauză subzistă motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare și

interpretare a legii, în considerarea celor în continuare prezentate.

Astfel cum în mod constat a hotărât

Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa în materie pentru a se

dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată

fără însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a cărei

suspendare se solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se

limitează doar la o simplă „pipăire” a fondului.

Din această perspectivă, instanța de

recurs apreciază că în mod eronat s-a reținut prin hotărârea atacată că în cauză

ar fi îndeplinită cerința cazului bine justificat, astfel cum este acesta

definit de art. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Sunt fondate criticile recurentei

întrucât pe de o parte la o primă examinare, nu se poate susține că decizia de

impunere ar fi fost emisă în afara prerogativelor legale conferite de

dispozițiile Legii nr. 571/2003, iar pe de o altă parte, prezumția de

legalitate nu poate fi răsturnată în baza motivației contestației formulate de

intimat și a înscrisurilor depuse în susținerea acesteia, aceste aspecte fiind

în mod evident, chestiuni de fond ce exced cadrului sumar al procedurii

suspendării executării.

Criticile recurentei vizând greșita

apreciere a instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea condiției

pagubei iminente, se constată că sunt fondate, întrucât argumentația instanței

se întemeiază exclusiv pe cuantumul valoric al obligațiilor fiscale stabilite

în sarcina intimatei, fără a verifica în ce constă prejudiciul material efectiv

și în ce măsură executarea sumelor respective ar constitui un impediment în

derularea activității curente a acesteia.

Având în vedere toate aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C.

proc. civ., va admite recursul formulat în cauză, modificând sentința atacată

în sensul că va respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de D.G.F.P. Mureș împotriva sentinței civile nr. 18 din 5

februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal .

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

cererea de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

octombrie 2010.