ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5534/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 16 iunie 2011 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC „P.I.” SRL

- Târgu Mureș a solicitat:

- anularea Deciziei

nr. 233/2010 din 29 martie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Mureș pentru soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere

nr. 509 din 29 aprilie 2010 și împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.

1147 din 29 aprilie 2010;

- anularea Deciziei

de impunere nr. 509 din 29 aprilie 2010 privind obligațiile fiscale

suplimentare și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1147 din 29 aprilie 2010;

- suspendarea

executării deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată

stabilite de inspecția fiscală nr. 509/2010 și Raportul de inspecție fiscală

nr. 1147/12 mai 2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii

de suspendare a executării actului administrativ contestat, reclamanta a arătat

că, prin Sentința civilă nr. 110 din 10 august 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș

a admis cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 509 din 29

aprilie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1147 din 12 mai 2010,

dispunând suspendarea executării acestora până la pronunțarea instanței de

fond.

Această hotărâre a

rămas irevocabilă prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în dosarul nr. 217/43/2010.

S-a menționat, de

asemenea, că, prin decizia contestată, au fost stabilite în sarcina societății

obligații fiscale suplimentare în cuantum de 793.825 RON, prin reținerea unei

stări de fapt greșite și interpretarea eronată a înscrisurilor probatorii

prezentate, iar executarea acestor obligații fiscale ar conduce la blocarea în

totalitate a activității societății recent ieșită din procedura de

reorganizare, o blocare a activității ce ar însemna practic desființarea

acesteia.

S-a arătat că

societatea, în situația în care se află, are imperios nevoie de finanțări

pentru a-și redresa activitatea și pentru a urmări scopul vizat de instituția

reorganizării și are un număr considerabil de angajați ale căror locul de muncă

ar fi periclitate dacă s-ar începe executarea silită a presupusei creanțe

fiscale.

Prin Sentința civilă

nr. 160 din 7 iulie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei și a dispus

suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală nr. 509 din 29 aprilie 2010

și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1147 din 12 mai 2010, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 110 din 10 august 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea de

suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 509 din 29 aprilie 2010 și a

Raportului de inspecție fiscală nr. 1147 din 12 mai 2010, dispunând suspendarea

executării până la soluționarea cauzei pe fond, iar această hotărâre a rămas

irevocabilă prin Decizia nr. 762 din 9 februarie 2011 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 217/43/2010. În acest sens,

instanțele au reținut că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât din înscrisurile depuse la

dosar rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate

a celor două acte administrativ-fiscale și o pagubă iminentă constând în

perturbarea activității societății, cu atât mai mult cu cât, în fața instanței,

s-a făcut dovada înregistrării a unei cereri pentru deschiderea procedurii

insolvenței.

Împrejurările

reținute prin hotărârile judecătorești menționate în procedura reglementată de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt de actualitate, iar, pe rolul instanței a

fost înregistrată cererea de anulare a Deciziei nr. 233/2010 din 29 martie

2011, de soluționare a contestației formulată împotriva Deciziei de impunere

nr. 509 din 29 aprilie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1147 din

29 martie 2010, cu termen de judecată fixat pentru data de 11 noiembrie 2011.

Curtea de apel a

reținut incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 și

împrejurarea că se mențin motivele invocate de reclamantă care au demonstrat

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din aceeași lege, avute în vedere

de instanțele de judecată care au pronunțat hotărârile menționate anterior.

de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș

Împotriva Sentinței

civile nr. 160 din 7 iulie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția

comercială, contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș (DGFP Mureș), solicitând admiterea

recursului, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate și a

respingerii ca nefondată a cererii reclamantei de suspendare a executării

Deciziei de impunere nr. 509 din 29 aprilie 2010.

Ca temei legal al

recursului promovat au fost invocate motivele de nelegalitate reglementate de

prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În esență, prin

motivele de recurs dezvoltate recurenta a susținut că prima instanță nu a

motivat soluția adoptată în sensul că nu a arătat în concret temeiurile și

împrejurările de fapt care conduc la concluzia îndeplinirii cumulative a

cerințelor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și anume cazul

bine justificat și paguba iminentă. Și aceasta cu atât mai mult cu cât măsura

suspendării executării unui act administrativ fiscal este una de excepție

astfel cum a statuat în mod constant Înalta Curte în jurisprudența sa.

considerentele instanței de recurs

Recursul nu este

fondat.

Înalta Curte

examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, față de prevederile

legale incidente din materia supusă verificării și sub toate aspectele,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că nu sunt întemeiate

criticile recurentei-pârâte, în considerarea celor în continuare arătate.

Primul motiv de

recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin care se

critică practic nemotivarea hotărârii nu poate fi primit.

Înalta Curte

apreciază că hotărârea atacată nu este viciată de lipsa motivării și nici de

neanalizarea condițiilor expres și limitativ prevăzute de art. 14 și 15 din

Legea nr. 554/2004, republicată pentru a se putea dispune suspendarea actului

administrativ atacat.

Actele și lucrările

dosarului atestă că prezenta cerere de suspendare a fost întemeiată pe

prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, și prin formularea ei reclamanta

intimată a tins la obținerea unei hotărâri de suspendare până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei de fond, aflată în curs de judecată.

Judecătorul fondului,

în examinarea cererii de suspendare fundamentată pe temeiul legal sus evocat, a

făcut în mod expres trimitere la o cerere anterioară de suspendare, formulată

de aceeași societate reclamantă, dar întemeiată pe prevederile art. 14 din

Legea nr. 554/2004, republicată, admisă irevocabil prin Decizia nr. 762 din 9

februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu precizarea că prin

respectiva hotărâre judecătorească, executarea Deciziei de impunere fiscală nr.

509 din 29 aprilie 2010 a fost suspendată numai până la pronunțarea instanței

de fond.

În acest context,

reținând că prezenta cerere de suspendare este fundamentată pe un alt temei

legal (art. 15 alin. (1) și urm. din Legea nr. 554/2004) și este admisibilă,

dată fiind posibilitatea legală conferită de legiuitor părții ce se consideră

vătămată printr-un act administrativ apreciat nelegal și care ar putea fi pus

în executare, de a se menține măsura suspendării și după momentul pronunțării

instanței de fond, când înceta suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege,

referirile și trimiterile făcute de judecătorul fondului la motivele analizate

cu ocazia soluționării cererii anterioare, nu echivalează cu nemotivarea

hotărârii de față. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, judecătorul fondului, a

apreciat, raportat la probele administrate că motivele avute în vedere cu

ocazia analizării primei cereri, irevocabil admisă, se mențin.

Înalta Curte

apreciază totodată că și motivele de nelegalitate invocate în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate.

După cum s-a arătat

constant în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în această

materie, cererea de suspendare a executării unui act administrativ unilateral

care are ca temei juridic art. 15 din Legea nr. 554/2004 modificată, este

condiționată în privința admisibilității sale de existența unei acțiuni în

anularea actului solicitat a fi suspendat, cerință îndeplinită, câtă vreme

prezenta cerere a fost formulată concomitent cu o astfel de cerere.

Interpretarea

logico-juridică a prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată

conduce la concluzia potrivit căreia, reclamantului, fie că a cerut sau nu

suspendarea în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 15 îi conferă dreptul

de a solicita suspendarea, sau, după caz, de a reitera cererea de suspendare.

În fine, cum motivele

vizând cazul bine justificat și paguba iminentă au fost analizate și apreciate

ca fiind întemeiate prin hotărârea judecătorească irevocabilă sus indicată,

noile documente atașate consolidând practic argumentele asupra cărora s-a

statuat, Înalta Curte reține că nu reprezintă un motiv de nelegalitate a

sentinței atacate împrejurarea că judecătorul fondului nu a mai reluat in

extenso toate acele considerațiuni.

Față de cele mai sus

arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat

recursul de față, considerentele expuse susținând temeinicia și legalitatea

soluției pronunțate de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș împotriva Sentinței civile

nr. 160 din 7 iulie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2011.