ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta SC S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.F.P. Mureș, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 985 din data de 30 august 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2156 din 30 august 2010 emise de către instituția pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestor acte administrative fiscale.

În motivarea cererii formulate, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, motivând că, pe de o parte, documentele justificative puse la dispoziția organelor de control, deși legale și temeinice, au fost interpretate discreționar de către inspectorii de control, iar pe de altă parte, situația societății față de care s-au stabilit prin decizii de impunere măsuri asigurătorii urmate de sechestre și popriri față de toate bunurile mobile și imobile, dovedește condiția pagubei iminente. Prin întâmpinarea formulată, pârâta D.G.F.P. Mureș a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond, examinând cadrul legal incident, a apreciat că, în cauza dedusă judecății, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și pe cale de consecință, măsura cu caracter excepțional a suspendării executării actelor administrative contestate nu se justifică. În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea a reținut că motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, respectiv interpretarea eronată a dispozițiilor legale, vizând modalitatea de calcul a impozitului pe profit și a T.V.A., nu creează o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate. Referitor la condiția pagubei iminente, prima instanță a apreciat că nu este suficientă simpla susținere a societății reclamante potrivit căreia plata sumei de 12.392.410 lei ar conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs în termenul legal reclamanta SC S. SRL, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Prin cererea de suspendare, recurenta a arătat că există un caz bine justificat în accepțiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004, impunându-se, de asemenea, prevenirea unei pagube iminente. Arată recurenta că decizia de impunere nr. 985 din 30 august 2010 este nelegală creanța pretinsă suplimentar fiind incertă. Prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit că nu au fost realizate unele tranzacții, fiind apreciate ca neavând scop economic raportat la activitatea societății, omițând de asemenea documentele prezentate, cenzurând contracte în baza cărora reclamanta a beneficiat de consultanță și servicii.

A arătat recurenta că a contestat măsurile impuse, susținând temeinicia documentelor justificative. - Motivele suspendării au fost generate tocmai de poziția neunitară și inexistența unei poziții concrete atât a inspectorilor fiscali cât și a întregii autorități fiscale locale față de tratamentul fiscal al operațiunii de cesiune de creanță. Consideră recurenta că instanța de fond în mod nelegal a apreciat că nu sunt întrunite în cauză cele două condiții ale cererii de suspendare. Astfel, inconsecvențele de raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli sau tratamentul fiscal aplicabil unei operațiuni constituie o împrejurare suficientă pentru a concluziona existența cazului bine justificat.

- În ceea ce privește cerința pagubei iminente, precizează recurenta că executarea silită a fost începută, întreaga activitate a societății a fost blocată, urmarea fiind un colaps general și falimentul societății ca urmare a imposibilității de onorare a vreunei obligații curente aferente societății. Întoarcerea executării silite prevăzute de art. 404 1 și art. 404 3 C. proc. civ., ar fi lipsită de orice eficiență practică în situația în care societatea ar intra sub incidența prevederilor Legii nr. 85/2006. Pârâta D.G.F.P. Mureș a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică. Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează: Recurenta – reclamantă susține în motivarea cazului bine justificat, faptul că a formulat contestație împotriva legalității deciziei de impunere, că organele fiscale au o poziție neunitară în interpretarea regimului fiscal aplicabil cesiunii de creanță, având ca exemplu o opinie legală transmisă de A.N.A.F. către o altă societate, cu o speță identică. Înalta Curte constată că aceste aspecte nu pot fi reținute drept o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ fiscal, acestea reprezintă, alături de aprecierea de către agentul fiscal a tranzacțiilor efectuate de recurentă ca neavând scop economic și interpretarea discreționară a documentelor justificative, motive de nelegalitate ale actului fiscal contestat.

Potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalități actului administrativ. Rezultă deci că nu pot fi identice cazurile bine justificate cu motivele de nelegalitate, practic argumentele și susținerile reclamantei, nu pot constitui prin ele însele asemenea împrejurări, care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.

Suspendarea executării actului administrativ care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și iminența pagubei.

Dat fiind faptul că motivele invocate de recurentă trebuie analizate prin administrare de probe pe fondul cauzei, se reține că în aceste condiții, în care nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită nici condiția pagubei iminente, cele două condiții fiind interdependente, fiind consacrată în jurisprudență ideea că un cuantum ridicat al sumei în discuție nu este suficient prin el însuși pentru a fi considerată îndeplinită condiția prevenirii unei pagube iminente. Prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ – fiscal determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ devenind titlu executoriu. Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S. SRL Mureș împotriva sentinței nr. 168 din 03 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2011.