ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta SC S. SRL a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.F.P. Mureș,

suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale

suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 985 din data de 30

august 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2156 din 30 august 2010

emise de către instituția pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra

legalității acestor acte administrative fiscale.

În motivarea cererii

formulate, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile cazului bine

justificat și a pagubei iminente, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004,

motivând că, pe de o parte, documentele justificative puse la dispoziția

organelor de control, deși legale și temeinice, au fost interpretate

discreționar de către inspectorii de control, iar pe de altă parte, situația

societății față de care s-au stabilit prin decizii de impunere măsuri

asigurătorii urmate de sechestre și popriri față de toate bunurile mobile și

imobile, dovedește condiția pagubei iminente.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta D.G.F.P. Mureș a solicitat respingerea cererii de suspendare

ca nefondată.

Pentru a pronunța

aceasta soluție, instanța de fond, examinând cadrul legal incident, a apreciat

că, în cauza dedusă judecății, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și pe cale de consecință, măsura cu caracter

excepțional a suspendării executării actelor administrative contestate nu se

justifică.

În ceea ce privește

condiția cazului bine justificat, Curtea a reținut că motivele de nelegalitate

invocate de reclamantă, respectiv interpretarea eronată a dispozițiilor legale,

vizând modalitatea de calcul a impozitului pe profit și a T.V.A., nu creează o

îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate.

Referitor la condiția

pagubei iminente, prima instanță a apreciat că nu este suficientă

simpla susținere a

societății reclamante potrivit căreia plata sumei de 12.392.410 lei ar conduce

la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, a declarat recurs în termenul legal reclamanta SC S. SRL,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

Prin cererea de

suspendare, recurenta a arătat că există un caz bine justificat în accepțiunea

art. 14 din Legea nr. 554/2004, impunându-se, de asemenea, prevenirea unei

pagube iminente.

Arată recurenta că decizia

de impunere nr. 985 din 30 august 2010 este nelegală creanța pretinsă

suplimentar fiind incertă.

Prin raportul de

inspecție fiscală s-a stabilit că nu au fost realizate unele tranzacții, fiind apreciate

ca neavând scop economic raportat la activitatea societății, omițând de

asemenea documentele prezentate, cenzurând contracte în baza cărora reclamanta

a beneficiat de consultanță și servicii.

A arătat recurenta că

a contestat măsurile impuse, susținând temeinicia documentelor justificative.

- Motivele suspendării

au fost generate tocmai de poziția neunitară și inexistența unei poziții concrete

atât a inspectorilor fiscali cât și a întregii autorități fiscale locale față

de tratamentul fiscal al operațiunii de cesiune de creanță.

Consideră recurenta

că instanța de fond în mod nelegal a apreciat că nu sunt întrunite în cauză

cele două condiții ale cererii de suspendare. Astfel, inconsecvențele de

raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil al

unor cheltuieli sau tratamentul fiscal aplicabil unei operațiuni constituie o

împrejurare suficientă pentru a concluziona existența cazului bine justificat.

- În ceea ce privește

cerința pagubei iminente, precizează recurenta că executarea silită a fost începută,

întreaga activitate a societății a fost blocată, urmarea fiind un colaps general

și falimentul societății ca urmare a imposibilității de onorare a vreunei

obligații curente aferente societății.

Întoarcerea executării

silite prevăzute de art. 404

1

și art. 404

3

C. proc. civ.,

ar fi lipsită de orice eficiență practică în situația în care societatea ar intra

sub incidența prevederilor Legii nr. 85/2006.

Pârâta D.G.F.P. Mureș

a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

Analizând cererea de

recurs, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi prezentate în

cele ce urmează:

Recurenta –

reclamantă susține în motivarea cazului bine justificat, faptul că a formulat

contestație împotriva legalității deciziei de impunere, că organele fiscale au

o poziție neunitară în interpretarea regimului fiscal aplicabil cesiunii de

creanță, având ca exemplu o opinie legală transmisă de A.N.A.F. către o altă

societate, cu o speță identică.

Înalta Curte constată

că aceste aspecte nu pot fi reținute drept o îndoială serioasă asupra legalității

actului administrativ fiscal, acestea reprezintă, alături de aprecierea de

către agentul fiscal a tranzacțiilor efectuate de recurentă ca neavând scop

economic și interpretarea discreționară a documentelor justificative, motive de

nelegalitate ale actului fiscal contestat.

Potrivit art. 2 lit. t)

din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de

starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalități actului administrativ.

Rezultă deci că nu

pot fi identice cazurile bine justificate cu motivele de nelegalitate, practic

argumentele și susținerile reclamantei, nu pot constitui prin ele însele asemenea

împrejurări, care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.

Suspendarea executării

actului administrativ care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor

și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura

legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă

a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe

baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și iminența

pagubei.

Dat fiind faptul că

motivele invocate de recurentă trebuie analizate prin administrare de probe pe

fondul cauzei, se reține că în aceste condiții, în care nu este îndeplinită

condiția cazului bine justificat, nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită

nici condiția pagubei iminente, cele două condiții fiind interdependente, fiind

consacrată în jurisprudență ideea că un cuantum ridicat al sumei în discuție nu

este suficient prin el însuși pentru a fi considerată îndeplinită condiția prevenirii

unei pagube iminente.

Prezumția de legalitate

și veridicitate de care se bucură actul administrativ – fiscal determină

executarea acestuia din oficiu, actul administrativ devenind titlu executoriu.

Față de cele arătate mai

sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică,

în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC S. SRL Mureș împotriva sentinței nr. 168 din 03

decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2011.