ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2463/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta SC S. SRL a
solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – A.N.A.F. – D.G.F.P. Mureș,
suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale
suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 985 din data de 30
august 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2156 din 30 august 2010
emise de către instituția pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra
legalității acestor acte administrative fiscale.
În motivarea cererii
formulate, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile cazului bine
justificat și a pagubei iminente, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004,
motivând că, pe de o parte, documentele justificative puse la dispoziția
organelor de control, deși legale și temeinice, au fost interpretate
discreționar de către inspectorii de control, iar pe de altă parte, situația
societății față de care s-au stabilit prin decizii de impunere măsuri
asigurătorii urmate de sechestre și popriri față de toate bunurile mobile și
imobile, dovedește condiția pagubei iminente.
Prin întâmpinarea
formulată, pârâta D.G.F.P. Mureș a solicitat respingerea cererii de suspendare
ca nefondată.
Pentru a pronunța
aceasta soluție, instanța de fond, examinând cadrul legal incident, a apreciat
că, în cauza dedusă judecății, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute
de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și pe cale de consecință, măsura cu caracter
excepțional a suspendării executării actelor administrative contestate nu se
justifică.
În ceea ce privește
condiția cazului bine justificat, Curtea a reținut că motivele de nelegalitate
invocate de reclamantă, respectiv interpretarea eronată a dispozițiilor legale,
vizând modalitatea de calcul a impozitului pe profit și a T.V.A., nu creează o
îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate.
Referitor la condiția
pagubei iminente, prima instanță a apreciat că nu este suficientă
simpla susținere a
societății reclamante potrivit căreia plata sumei de 12.392.410 lei ar conduce
la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia.
Împotriva sentinței
pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, a declarat recurs în termenul legal reclamanta SC S. SRL,
invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii
de recurs, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:
Prin cererea de
suspendare, recurenta a arătat că există un caz bine justificat în accepțiunea
art. 14 din Legea nr. 554/2004, impunându-se, de asemenea, prevenirea unei
pagube iminente.
Arată recurenta că decizia
de impunere nr. 985 din 30 august 2010 este nelegală creanța pretinsă
suplimentar fiind incertă.
Prin raportul de
inspecție fiscală s-a stabilit că nu au fost realizate unele tranzacții, fiind apreciate
ca neavând scop economic raportat la activitatea societății, omițând de
asemenea documentele prezentate, cenzurând contracte în baza cărora reclamanta
a beneficiat de consultanță și servicii.
A arătat recurenta că
a contestat măsurile impuse, susținând temeinicia documentelor justificative.
- Motivele suspendării
au fost generate tocmai de poziția neunitară și inexistența unei poziții concrete
atât a inspectorilor fiscali cât și a întregii autorități fiscale locale față
de tratamentul fiscal al operațiunii de cesiune de creanță.
Consideră recurenta
că instanța de fond în mod nelegal a apreciat că nu sunt întrunite în cauză
cele două condiții ale cererii de suspendare. Astfel, inconsecvențele de
raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil al
unor cheltuieli sau tratamentul fiscal aplicabil unei operațiuni constituie o
împrejurare suficientă pentru a concluziona existența cazului bine justificat.
- În ceea ce privește
cerința pagubei iminente, precizează recurenta că executarea silită a fost începută,
întreaga activitate a societății a fost blocată, urmarea fiind un colaps general
și falimentul societății ca urmare a imposibilității de onorare a vreunei
obligații curente aferente societății.
Întoarcerea executării
silite prevăzute de art. 404
1
și art. 404
3
C. proc. civ.,
ar fi lipsită de orice eficiență practică în situația în care societatea ar intra
sub incidența prevederilor Legii nr. 85/2006.
Pârâta D.G.F.P. Mureș
a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea recursului
ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.
Analizând cererea de
recurs, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi prezentate în
cele ce urmează:
Recurenta –
reclamantă susține în motivarea cazului bine justificat, faptul că a formulat
contestație împotriva legalității deciziei de impunere, că organele fiscale au
o poziție neunitară în interpretarea regimului fiscal aplicabil cesiunii de
creanță, având ca exemplu o opinie legală transmisă de A.N.A.F. către o altă
societate, cu o speță identică.
Înalta Curte constată
că aceste aspecte nu pot fi reținute drept o îndoială serioasă asupra legalității
actului administrativ fiscal, acestea reprezintă, alături de aprecierea de
către agentul fiscal a tranzacțiilor efectuate de recurentă ca neavând scop
economic și interpretarea discreționară a documentelor justificative, motive de
nelegalitate ale actului fiscal contestat.
Potrivit art. 2 lit. t)
din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de
starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în
privința legalități actului administrativ.
Rezultă deci că nu
pot fi identice cazurile bine justificate cu motivele de nelegalitate, practic
argumentele și susținerile reclamantei, nu pot constitui prin ele însele asemenea
împrejurări, care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.
Suspendarea executării
actului administrativ care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor
și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura
legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă
a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe
baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții
prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și iminența
pagubei.
Dat fiind faptul că
motivele invocate de recurentă trebuie analizate prin administrare de probe pe
fondul cauzei, se reține că în aceste condiții, în care nu este îndeplinită
condiția cazului bine justificat, nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită
nici condiția pagubei iminente, cele două condiții fiind interdependente, fiind
consacrată în jurisprudență ideea că un cuantum ridicat al sumei în discuție nu
este suficient prin el însuși pentru a fi considerată îndeplinită condiția prevenirii
unei pagube iminente.
Prezumția de legalitate
și veridicitate de care se bucură actul administrativ – fiscal determină
executarea acestuia din oficiu, actul administrativ devenind titlu executoriu.
Față de cele arătate mai
sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică,
în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de SC S. SRL Mureș împotriva sentinței nr. 168 din 03
decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 mai 2011.