ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4255/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, reclamanta SC O.P. SRL a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere din 30 decembrie 2009 emisă de pârâta D.G.F.P. Mureș, a raportului de inspecție din 31 decembrie 2009 și a dispoziției nr. 2449 din 30 decembrie 2009, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin decizia contestată, pârâta a stabilit în sarcina sa obligații suplimentare la plată reprezentând TVA și accesorii în cuantum total de 1.112,785 RON, iar executarea imediată a deciziei ar provoca pagube ireparabile reclamantei. Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P.

Mureș a solicitat respingerea cererii arătând că reclamanta nu face dovada cazurilor bine justificate și nici iminența producerii vreunei pagube, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 27 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis cererea formulată de reclamanta SC O.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 30 decembrie 2009, emisă în baza raportului de inspecție din 30 decembrie 2009 și a dispoziției nr. 2449 din 30 decembrie 2009 privind măsurile stabilite de organele fiscale, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În considerarea prevederilor art. 215 alin. (1) și (2) C. proc.

fisc., la termenul de judecată din 04 februarie 2009 s-a fixat în sarcina reclamantei o cauțiune de 3% din cuantumul sumei contestate, respectiv 33.380,55 RON, cauțiune depusă la dosar. În speță, s-a arătat în considerentele hotărârii atacate, din actele și lucrările dosarului rezultă că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, având în vedere Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, prima instanța a apreciat că, din actele depuse de reclamantă, rezultă existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește determinarea obligațiilor suplimentare de plată, fiind astfel îndeplinită prima condiție impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat, așa cum este definită această noțiune în art. 2 alin. (1) lit. t) din același act normativ.

Referitor la condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a constatat ca fiind îndeplinită și această condiție, întrucât prin punerea în executare a respectivei decizii de impunere, s-ar putea produce o perturbare previzibilă gravă a activității reclamantei, căreia prin cuantumul ridicat al sumelor constatate, dar și specificul activității acesteia, i s-ar produce un grav dezechilibru financiar. Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Mureș. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invalidându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că, în mod nelegal, prin sentința atacată s-a apreciat că cererea de suspendare îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția existenței unor cazuri temeinic justificate și condiția existenței unei pagube iminente. În ceea ce privește prima condiție se arată că instanța de fond a preluat susțineri neverificate ale reclamantei-intimate și nu a justificat existența unei îndoieli serioase asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ. În ceea ce privește a doua condiție a cererii de suspendare, se arată că cuantumul ridicat al sumei contestate nu este suficient prin el însuși pentru a fi considerată îndeplinită condiția prevenirii unei pagube iminente.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată. La dosar, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Curtea analizând recursul declarat în raport de motivele invocate îl apreciază ca fondat, pentru următoarele considerente: În cauză sentința atacată, prin care s-a admis cererea de suspendare a executării deciziei de impunere din 30 decembrie 2009 emisă în baza raportului de inspecție din 30 decembrie 2009 și a dispoziției nr. 2449 din 30 decembrie 2009 și a dispoziției nr. 2440 din 30 decembrie 2009 privind măsurile stabilite de organele fiscale, acte emise de recurentă până la pronunțarea instanței de fond, este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, Curtea apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.

Astfel în ceea ce privește prima condiție a existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 aceasta nu este îndeplinită în cauză. Reclamanta-intimată nu a probat cu acte și prin susținerile formulate existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, exterioare actelor contestate de natură a crea o îndoială serioasă privind legalitatea actelor administrative. În cauză instanța de fond nu a identificat în concret niciun motiv aparent de nelegalitate, puternic de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actelor de impunere, simpla referire la Recomandarea R(89) a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei nefiind suficientă pentru a se considera că actele contestate sunt vădit nelegale.

În ceea ce privește a doua condiție privind cererea de suspendare, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Cuantumul ridicat al sumei contestate și eventualele consecințe sociale nu justifică măsura suspendării deoarece nu reprezintă un prejudiciu material grav de neînlăturat și care ar perturba grav activitatea societății reclamante în sensul că executarea acestor obligații ar constitui un impediment real în derularea activității curente a reclamantei-intimate. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Mureș împotriva sentinței civile nr. 27 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.