ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 ianuarie

2009, reclamanta SC A.T.C. SRL, localitatea Corunca, județul Mureș a solicitat

ca în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună

suspendarea executării deciziei de impunere nr. 258 din 22 mai 2009 și a

raportului de inspecție fiscală nr. 520 din 21 mai 2009, acte întocmite de

pârâta D.G.F.P. Mureș.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin actele administrative contestate au fost stabilite obligații

fiscale suplimentare pentru suma de 3.242.840 lei, a căror executare, prin

poprire bancară sau prin vânzarea bunurilor mobile și imobile ar duce la

blocarea activității și pe cale de consecință, trimiterea în șomaj a celor

peste 100 de salariați ai societății.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 104

din 9 iulie 2009, prin care a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus

suspendarea executării deciziei de impunere nr. 258 din 22 mai 2009 și a

raportului de inspecție fiscală nr. 520 din 21 mai 2009 până la pronunțarea de

către instanța de fond asupra contestației formulate împotriva acestor acte.

Instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinite

în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative, după sesizarea

autorității publice emitente cu plângere prealabilă în conformitate cu

dispozițiile art. 7 alin. (1) din aceeași lege.

Existența cazului bine justificat a fost

constatată în raport de contestația formulată de reclamantă, care cuprinde

motive de natură să dovedească caracterul ilegal al actelor

administrativ-fiscale și abuzul autorității care le-a întocmit.

Sub aspectul pagubei iminente, s-a

reținut că, prin punerea în executare a actelor administrative deduse judecății

s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății, întrucât s-ar

bloca toate conturile acesteia, determinând trimiterea în șomaj a celor peste

100 de angajați și imposibilitatea plății furnizorilor de servicii și de

materii prime.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

recurs pârâta D.G.F.P. Mureș, solicitând ca în baza dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca

neîntemeiată a cererii formulată de reclamantă.

Recurenta a susținut că în mod greșit s-a

constatat în hotărârea instanței de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși cererea intimatei nu a fost argumentată

decât prin existența unei situații economico-financiare precare, iar motivele

expuse dovedesc o confuzie între suspendarea executării silite pe calea

contestației la executare, în condițiile prevăzute de art. 172 C. proc. fisc.,

și suspendarea executării actului administrativ, în procedura reglementată de

legea contenciosului administrativ.

Hotărârea instanței de fond a fost

criticată și sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc. și art. 403 alin. (1) C. proc. civ., cu motivarea că suma de 200.000 lei achitată

cu titlul de cauțiune nu reprezintă o garanție pentru care s-ar putea dispune

suspendarea actului administrativ fiscal întocmit pentru un debit în sumă de 3.242.800

lei.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Cererea de suspendare a executării

actelor administrativ-fiscale formulată de intimata-reclamantă în perioada soluționării

recursului administrativ prealabil, înregistrat sub nr. 19.707 din 15 iunie

2009 la D.G.F.P. Mureș, a fost admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea

instanței de fond, se poate dispune suspendarea în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente.

Măsura provizorie solicitată de

societatea intimată s-a justificat față de îndeplinirea condițiilor cumulative

prevăzute de textul de lege susmenționat, întrucât s-a dovedit atât existența

unui caz bine justificat, cât și iminența producerii unei pagube prin

executarea actelor contestate, care sunt executorii din oficiu.

Instanța de fond a constatat corect

existența unui caz justificat pentru suspendarea executării actului

administrativ în raport de situația concretă expusă de intimată și de motivele

de nelegalitate invocate de aceasta în contestația depusă în procedura

administrativă.

Susținerea recurentei că în speță nu

există un caz bine justificat pentru suspendarea executării va fi respinsă,

constatându-se că nu a fost motivată în concret, având un caracter general și

vizând numai prezumția de legalitate a actelor administrative, care nu poate fi

însă examinată decât în cadrul litigiului pe fondul pricinii.

Nefondată este și susținerea recurentei

că nu a fost dovedită îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente.

Instanța de fond a analizat pe baza

înscrisurilor depuse în cauză consecințele care se pot produce asupra

patrimoniului și asupra întregii activități a societății intimate prin

executarea actelor administrativ-fiscale emise de direcția recurentă,

constatând corect îndeplinirea acestei condiții prin riscul producerii unei

pagube iminente în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.

Cuantumul obligației fiscale stabilite

prin actele contestate și efectele plății acestui debit cu privire la lichiditățile

necesare pentru plata salariilor și a furnizorilor au fost avute în vedere de

instanța de fond ca dovezi evidente pentru existența pericolului producerii

unei pagube iminente și dificil de reparat pentru societatea intimată.

Critica din recurs privind aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. este neîntemeiată,

întrucât intimata-reclamantă a îndeplinit condiția procedurală privind

depunerea unei cauțiuni, iar cuantumul acesteia a fost corect stabilit de

instanța de fond, în limita procentului impus de lege și în raport de debitul

contestat și de situația economică-financiară a debitorului.

Pentru motivele care au fost expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureș

împotriva sentinței civile nr. 104 din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

februarie 2010.