ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 ianuarie 2009, reclamanta SC A.T.C. SRL, localitatea Corunca, județul Mureș a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 258 din 22 mai 2009 și a raportului de inspecție fiscală nr. 520 din 21 mai 2009, acte întocmite de pârâta D.G.F.P. Mureș. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate au fost stabilite obligații fiscale suplimentare pentru suma de 3.242.840 lei, a căror executare, prin poprire bancară sau prin vânzarea bunurilor mobile și imobile ar duce la blocarea activității și pe cale de consecință, trimiterea în șomaj a celor peste 100 de salariați ai societății.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 104 din 9 iulie 2009, prin care a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 258 din 22 mai 2009 și a raportului de inspecție fiscală nr. 520 din 21 mai 2009 până la pronunțarea de către instanța de fond asupra contestației formulate împotriva acestor acte. Instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinite în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative, după sesizarea autorității publice emitente cu plângere prealabilă în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din aceeași lege.

Existența cazului bine justificat a fost constatată în raport de contestația formulată de reclamantă, care cuprinde motive de natură să dovedească caracterul ilegal al actelor administrativ-fiscale și abuzul autorității care le-a întocmit. Sub aspectul pagubei iminente, s-a reținut că, prin punerea în executare a actelor administrative deduse judecății s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății, întrucât s-ar bloca toate conturile acesteia, determinând trimiterea în șomaj a celor peste 100 de angajați și imposibilitatea plății furnizorilor de servicii și de materii prime. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Mureș, solicitând ca în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamantă. Recurenta a susținut că în mod greșit s-a constatat în hotărârea instanței de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși cererea intimatei nu a fost argumentată decât prin existența unei situații economico-financiare precare, iar motivele expuse dovedesc o confuzie între suspendarea executării silite pe calea contestației la executare, în condițiile prevăzute de art. 172 C. proc. fisc., și suspendarea executării actului administrativ, în procedura reglementată de legea contenciosului administrativ. Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc. și art. 403 alin. (1) C. proc. civ., cu motivarea că suma de 200.000 lei achitată cu titlul de cauțiune nu reprezintă o garanție pentru care s-ar putea dispune suspendarea actului administrativ fiscal întocmit pentru un debit în sumă de 3.242.800 lei. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale formulată de intimata-reclamantă în perioada soluționării recursului administrativ prealabil, înregistrat sub nr. 19.707 din 15 iunie 2009 la D.G.F.P. Mureș, a fost admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune suspendarea în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Măsura provizorie solicitată de societatea intimată s-a justificat față de îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de textul de lege susmenționat, întrucât s-a dovedit atât existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii unei pagube prin executarea actelor contestate, care sunt executorii din oficiu. Instanța de fond a constatat corect existența unui caz justificat pentru suspendarea executării actului administrativ în raport de situația concretă expusă de intimată și de motivele de nelegalitate invocate de aceasta în contestația depusă în procedura administrativă. Susținerea recurentei că în speță nu există un caz bine justificat pentru suspendarea executării va fi respinsă, constatându-se că nu a fost motivată în concret, având un caracter general și vizând numai prezumția de legalitate a actelor administrative, care nu poate fi însă examinată decât în cadrul litigiului pe fondul pricinii.

Nefondată este și susținerea recurentei că nu a fost dovedită îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente. Instanța de fond a analizat pe baza înscrisurilor depuse în cauză consecințele care se pot produce asupra patrimoniului și asupra întregii activități a societății intimate prin executarea actelor administrativ-fiscale emise de direcția recurentă, constatând corect îndeplinirea acestei condiții prin riscul producerii unei pagube iminente în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.

Cuantumul obligației fiscale stabilite prin actele contestate și efectele plății acestui debit cu privire la lichiditățile necesare pentru plata salariilor și a furnizorilor au fost avute în vedere de instanța de fond ca dovezi evidente pentru existența pericolului producerii unei pagube iminente și dificil de reparat pentru societatea intimată. Critica din recurs privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc. fisc. este neîntemeiată, întrucât intimata-reclamantă a îndeplinit condiția procedurală privind depunerea unei cauțiuni, iar cuantumul acesteia a fost corect stabilit de instanța de fond, în limita procentului impus de lege și în raport de debitul contestat și de situația economică-financiară a debitorului.

Pentru motivele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureș împotriva sentinței civile nr. 104 din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.