ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 16 din 16 martie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL prin lichidator judiciar SC M.C. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. și D.G.F.P. Mureș. În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 398 din 12 septembrie 2006 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare, respectiv impozit pe profit și TVA, precizând că a formulat contestație împotriva acestei decizii la D.G.F.P.

Mureș, la 19 octombrie 2006, dar nu i s-a răspuns nici în prezent. Instanța de fond a mai reținut că reclamant nu a depus la dosar nici unul din actele despre care face vorbire în cuprinsul acțiunii, astfel că nefiind dovedită nici una din susținerile cuprinse în acțiune, aceasta urmează a fi respinsă, cu referire la art. 129 alin. (1) C. proc. civ. și art. 1169 C. civ., care stabilesc sarcina probei ca fiind a reclamantului, respectiv a „celui ce face o propunere înaintea judecății”. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC D. SRL, susținând că instanța de fond a calificat greșit obiectul cererii sale și că, se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Astfel, recurenta susține că obiectul cererii sale l-a constituit obligarea pârâtei D.G.F.P. Mureș la emiterea deciziei de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere nr. 398 din 12 septembrie 2006. Totodată, instanța de fond a săvârșit un abuz procedural prin aceea că a respins cererea reclamantei de a acorda un termen pentru a lua la cunoștință despre excepțiile invocate de unul din pârâți prin întâmpinare și a depune acte. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 314 pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Din încheierea de ședință din 13 martie 2007, dată ce a constituit primul termen în ședință publică de la introducerea acțiunii, rezultă că instanța a acordat cuvântul pe fond după ce, în prealabil, a respins cererea reclamantei de acordare a unui termen pentru studierea întâmpinării depuse în aceeași zi de pârâta D.G.F.P. Mureș. Totodată, nu a fost pusă în discuție lipsa unor înscrisuri esențiale pentru cauză, respectiv dovada procedurii administrative prealabile, în funcție de care instanța putea aprecia asupra unor excepții procedurale de ordine publică.

De menționat că instanța nu a pus în discuție nici excepția necompetenței materiale invocate de una din părți, în raport de cuantumul sumei contestate și nici excepția lipsei calității procesuale a A.N.A.F.; de asemenea, nu a clarificat neconcordanța dintre petitul acțiunii și concluziile orale ale reprezentantului reclamantei. Având în vedere că judecarea în fond a cauzei s-a desfășurat cu nerespectarea dispozițiilor art. 129 alin. (2), (4), (5) și (6), art. 132 alin. (1) și art. 137 alin. (1), Înalta Curte va admite recursul în baza art. 304 pct. 5 cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casând sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va pune în discuția părților obiectul acțiunii și calitatea procesuală pasivă, îndeplinirea procedurii administrative prealabile și excepția necompetenței materiale invocată de pârâta D.G.F.P.

Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC D. SRL prin lichidator judiciar SC M.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 16 din 16 martie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2007.