ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.06.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2007

HOTĂRÂRE
20.06.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3149/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 16 din 16 martie

2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL prin lichidator judiciar SC

M.C. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F.

și D.G.F.P. Mureș.

În motivarea sentinței se reține că

reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 398 din 12 septembrie 2006 emisă

de Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., prin care s-au stabilit în sarcina

sa obligații fiscale suplimentare, respectiv impozit pe profit și TVA,

precizând că a formulat contestație împotriva acestei decizii la D.G.F.P.

Mureș, la 19 octombrie 2006, dar nu i s-a răspuns nici în prezent.

Instanța de fond a mai reținut că reclamant

nu a depus la dosar nici unul din actele despre care face vorbire în cuprinsul

acțiunii, astfel că nefiind dovedită nici una din susținerile cuprinse în

acțiune, aceasta urmează a fi respinsă, cu referire la art. 129 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 1169 C. civ., care stabilesc sarcina probei ca fiind a

reclamantului, respectiv a „celui ce face o propunere înaintea judecății”.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs reclamanta SC D. SRL, susținând că instanța de fond a calificat greșit

obiectul cererii sale și că, se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

Astfel, recurenta susține că obiectul

cererii sale l-a constituit obligarea pârâtei D.G.F.P. Mureș la emiterea

deciziei de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere nr. 398

din 12 septembrie 2006.

Totodată, instanța de fond a săvârșit un

abuz procedural prin aceea că a respins cererea reclamantei de a acorda un

termen pentru a lua la cunoștință despre excepțiile invocate de unul din pârâți

prin întâmpinare și a depune acte.

Analizând actele și lucrările dosarului

de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 314

pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru

următoarele considerente:

Din încheierea de ședință din 13 martie

2007, dată ce a constituit primul termen în ședință publică de la introducerea

acțiunii, rezultă că instanța a acordat cuvântul pe fond după ce, în prealabil,

a respins cererea reclamantei de acordare a unui termen pentru studierea întâmpinării

depuse în aceeași zi de pârâta D.G.F.P. Mureș. Totodată, nu a fost pusă în

discuție lipsa unor înscrisuri esențiale pentru cauză, respectiv dovada

procedurii administrative prealabile, în funcție de care instanța putea aprecia

asupra unor excepții procedurale de ordine publică.

De menționat că instanța nu a pus în

discuție nici excepția necompetenței materiale invocate de una din părți, în

raport de cuantumul sumei contestate și nici excepția lipsei calității

procesuale a A.N.A.F.; de asemenea, nu a clarificat neconcordanța dintre

petitul acțiunii și concluziile orale ale reprezentantului reclamantei.

Având în vedere că judecarea în fond a

cauzei s-a desfășurat cu nerespectarea dispozițiilor art. 129 alin. (2), (4), (5)

și (6), art. 132 alin. (1) și art. 137 alin. (1), Înalta Curte va admite

recursul în baza art. 304 pct. 5 cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., casând sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond

va pune în discuția părților obiectul acțiunii și calitatea procesuală pasivă,

îndeplinirea procedurii administrative prealabile și excepția necompetenței

materiale invocată de pârâta D.G.F.P. Mureș.

Admite recursul declarat de SC D. SRL

prin lichidator judiciar SC M.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 16 din 16

martie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

iunie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 690/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 iulie 2007 sub nr. 742/43/2007 la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta SC Z. SA Luduș a solicitat suspendarea executării
ÎCCJ 2009-11-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4823/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea precizată la 11 noiembrie 2008 reclamanta SC S. SA Târgu Mureș a chemat în judecată M.F.P., A.N.A.F., solicitând anularea în parte a decizie
ÎCCJ 2008-02-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 680/2008
lit. a) C. proc. fisc., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. a invocat adresa din 09 noiembrie 2005 prin care organele de inspecție fiscală au înaintat Inspectoratului de Poliție al Județului Mureș - Servici
ÎCCJ 2008-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4746/2008
administrate în cauză, rezultă că prin sentința nr. 67 din 21 februarie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respinsă contestația reclamantei arătându-se că hotărârea nr. 530/2004 a C.J.P. Mureș este corectă, reclamanta nefăcând dovada
ÎCCJ 2009-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5865/2009
instanța a respins această solicitare a reclamantei. Împotriva aceste sentinței, în termen legal a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț – Direcția Impozite și Taxe Locale, susținând că hotărârea atacată este nelegală și nete
Sursă