ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5326/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5326/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 16 septembrie 2004
a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 5086/2004,
față de împrejurarea că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție solicitase prelungirea măsurii arestării preventive, în temeiul
dispozițiilor art. 155 C. proc. pen., privind pe inculpații P.C.O., S.V., C.C.,
S.M., P.C., M.D. și C.V.B., iar aceștia au formulat cerere de recuzare a
întregului corp al magistraților Tribunalului București, s-a dispus în mod
corect trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, pentru soluționarea
cererii de recuzare.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, fiind investită cu cererea de recuzare a tuturor magistraților
Tribunalului București, și constatând că în cauză, în baza art. 52 alin. (5
1
)
C. proc. pen., sunt arestați preventiv, a respins prin sentința penală nr. 88
din 17 septembrie 2004, cererea de recuzare ca nefondată și a menținut starea
de arest a inculpaților prelungindu-le arestarea preventivă de la 22 septembrie
2004 la 21 octombrie 2004, inclusiv.
Împotriva acestei sentințe nr. 88 din
17 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,
inculpații P.C.O. și P.C., prin apărători aleși au declarat recurs la 20
septembrie 2004, dată când s-a susținut că li s-ar fi comunicat sentința penală
atacată.
La termenul acordat în cauză de
Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv 4 octombrie 2004, inculpații
personal au declarat că își însușesc recursurile declarate de avocații lor
aleși precizând prin avocat A.D., apărătorul lor în prezentul dosar, că aceste
recursuri privesc numai măsura prelungirii arestării preventive. În scopul
susținerii intereselor inculpaților arestați, avocatul acestora mai arată că
înțelege să solicite acordarea unui nou termen de judecată în vederea depunerii
unor înscrisuri ce ar fi hotărâtoare, pentru soluționarea cauzei.
Pentru acest motiv s-a amânat cauza
la termenul din 18 octombrie 2004, când s-au prezentat inculpații în stare de
arest și asistați de avocat ales A.D. ce a depus o serie de înscrisuri.
Având cuvântul, avocatul
inculpaților arestați a dezvoltat pe larg motivele de recurs susținând că
inculpaților arestați nu li s-a respectat dreptul la apărare, aceștia fiind asistați
la termenul din 17 septembrie de un apărător din oficiu, deși în cauză existau
delegații ale unor avocați aleși la a căror mandate nu renunțaseră și pentru
lipsa cărora nu s-a acordat alt termen. De aceea solicită admiterea
recursurilor declarate și pe fond casarea hotărârii și punerea de îndată în
libertate a inculpaților P.C.O. și P.C.
Procurorul a solicitat respingerea
ca nefondate a recursurilor declarate, simpla împrejurarea că aceștia au fost
asistați la termenul din 17 septembrie 2004, de un apărător desemnat din oficiu
și nu de apărătorii aleși nu înseamnă că nu li s-a respectat dreptul la
apărare.
Recursurile inculpaților sunt
nefondate și vor fi respinse.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, a procedat potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (51) C. proc. pen.,
astfel că înainte de a se pronunța asupra recuzării corpului de magistrați ai
Tribunalului București, a dispus și menținerea stării de arest prelungind
arestarea preventivă pentru toți inculpații arestați de la 22 septembrie 2004
la 21 octombrie 2004.
Față de împrejurarea că pe de o
parte inculpații s-au constituit într-o grupare organizată care a desfășurat
activități specifice traficului de persoane pe relația România-Spania, și în
țară activitatea infracțională a fost desfășurată pe raza județelor Neamț,
Prahova, Sibiu, iar pe de altă parte față de fiecare inculpat s-a desfășurat o
amplă și complexă activitate de urmărire penală s-a impus cu necesitate prelungirea
măsurii arestării preventive de la data de 22 septembrie 2004 la 21 octombrie 2004
inclusiv.
Recurenții inculpați vor fi obligați
la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 191 și
art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate recursurile
declarate de inculpații P.C.O. și P.C., împotriva sentinței penale nr. 88 din
17 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,
în dosarul nr. 3233/2004.
Obligă recurenții inculpați la câte
800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
18 octombrie 2004.