ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5528/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 7308/2004 al Curții de Apel Suceava s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților D.G., D.R.C., V.R., V.R., S.M., S.D., V.M., B.G.C., D.L. și D.C. A dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Curții de Apel Suceava. A fixat termen la 11 octombrie 2004, pentru judecarea cererii de recuzare a judecătorilor din cadrul Tribunalului Suceava. Hotărând astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, inculpații D.G., D.R.C., V.R., V.R., S.M., S.D., V.M., B.G.C.

și D.L. se află în curs de judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar inculpatul D.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. La termenul din 30 septembrie 2004, când s-a pus în discuție menținerea stării de arest, apărătorul inculpatului D.C. a formulat cerere de recuzare a judecătorilor din completul de judecată, iar după respingerea acesteia, a formulat o nouă cerere prin care a recuzat pe toți magistrații din cadrul Tribunalului Suceava și ai Curții de Apel Suceava. Prin încheierea din 30 septembrie 2004, dată în dosarul nr. 6075/2004, Tribunalul Suceava a înaintat dosarul potrivit art. 52 alin. (5) C. proc.

pen. Curții de Apel Suceava pentru soluționarea cererii de recuzare. Curtea, examinând cauza a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., inculpații fiind arestați, au obligația să dispună cu privire la starea de arest a acestora și ca urmare, procedând conform art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (3) din același cod, a reținut că arestarea preventivă s-a luat cu respectarea dispozițiilor art. 148 și art. 143 C. proc. pen., temeiuri care subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate și în consecință, a menținut starea de arest a inculpaților. Cu privire la cererea de recuzare a judecătorilor din cadrul tribunalului a reținut că, deși, cererea a fost formulată doar de un singur inculpat, date fiind cazurile de indivizibilitate și conexitate prevăzute de art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. proc.

pen., judecarea în continuare chiar și cu privire la menținerea arestării preventive față de toți inculpații, este oprită, urmând a fi reluată după soluționarea cererii de instanța superioară. Constatând că inculpatul D.C. a formulat cererea de recuzare și față de magistrații Curții de Apel Suceava a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au declarat recurs inculpații V.M., V.R., V.R., D.G., D.R.C., S.M., S.D.

și D.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că cererea de recuzare privind judecătorii de la Curtea de Apel a fost reiterată înainte de efectuarea oricărui act de către completul de judecată, imediat după efectuarea apelului și deci, fiind recuzată întreaga instanță, acesta nu putea dispune cu privire la starea de arest a inculpaților, motiv pentru care consideră că încheierea de ședință este nulă absolut, fiind dată și cu încălcarea dreptului la apărare al inculpaților. Pe fond, apărătorul ales al inculpaților a susținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de aceștia nu mai subzistă în prezent, ba mai mult, din actele medicale depuse la dosar reieșind că inculpatul S.D.

nu are discernământ, iar inculpatul D.G. suferă de grave afecțiuni ce nu pot fi tratate în rețeaua penitenciarelor. Recursul declarat de inculpatul D.G. este fondat, iar recursurile declarate de inculpații V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L. și S.D. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 139 alin. (3 4 ) C. proc. pen., dacă instanța constată pe baza unei expertize medico legale că cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a suporta regimul de detenție, dispune, la cerere, sau din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive. Având în vedere că s-au depus la dosar acte medicale, între care și adresa nr. 10/ G din 14 iulie 2004 emisă de Serviciul de Medicină Legală Suceava, la solicitarea Tribunalului Suceava, din care rezultă că inculpatul D.G.

prezintă hipertensiune arterială stadiul I/II, cardiopatie ischemică cronică dureroasă, insuficiență ventriculară stângă, afecțiuni ce nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. și necesită internarea într-o secție de cardiologie într-un spital ce aparține Ministerului Sănătății, Curtea apreciază, față de concluziile reieșite din actele medicale menționate, că în cauză sunt întrunite cerințele textului legal mai sus indicat și în consecință, va admite recursul declarat de inculpatul D.G., va casa încheierea atacată, va dispune revocarea măsurii arestării preventive luată față de acest inculpat și o va înlocui, conform art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu măsura de a nu părăsi localitatea.

În ce privește solicitarea inculpatului S.D. de a se constata pe baza actelor medicale depuse la dosar, că este lipsit de discernământ, se constată că nu poate fi primită, concluziile Serviciului de Medicină Legală Suceava, înaintate sub nr. 11/ G din 17 august 2004, fiind în sensul că inculpatul are discernământul diminuat, prezintă pericol pentru societate și se recomandă internarea într-un institut medical de specialitate al Ministerului Sănătății, Stabiliment C.R.R.M. Cât privește critica formulată de inculpați, în sensul că încheierea atacată este lovită de nulitate, deoarece Curtea de Apel Suceava a procedat la verificarea legalității detenției inculpaților și a dispus cu privire la această măsură, în condițiile în care se formulase cerere de recuzare a magistraților acestei instanțe, se constată că este nefondată.

În acest sens, se reține că potrivit art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, când se recuză întreaga instanță, instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze cererea de recuzare, înainte de a se pronunța asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condițiile prevăzute de lege. Or, în speță, Curtea de Apel Suceava sesizată cu soluționarea cererii de recuzare a tuturor judecătorilor de la tribunal, inculpații fiind arestați, avea obligația, potrivit textului de lege mai sus arătat, ca înainte de a se pronunța asupra recuzării, să dispună cu privire la starea de arest preventiv a acestora, ceea ce a și făcut prin încheierea atacată.

Nefondată este și susținerea că instanța a pronunțat încheierea, cu încălcarea dreptului la apărare al inculpaților, de vreme ce din preambulul acestei hotărâri rezultă că inculpații, prezenți în instanță, au fost asistați, toți de apărători aleși. Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L. și S.D., Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora. S-au avut în vedere, gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, circumstanțele reale și personale ale acestora, subzistând cumulativ cerințele art. 148 C. proc.

pen., respectiv pedeapsa închisorii pentru faptele de care au fost învinuiți, mai mari de 4 ani și existența probelor certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, un număr mare de persoane fiind indignate de modalitatea în care inculpații vând și cumpără persoane, între care și minori, pe care le exploatează prin obligarea de a cerși, de a fura sau de a se prostitua, pentru a le aduce venituri, existând și temerea că puși în libertate vor săvârși și alte fapte de același gen. Pentru considerentele de mai sus, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul D.G., iar în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L.

și S.D., pe care îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat și va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 1 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 7308/2004. Casează încheierea atacată, numai cu privire la măsura arestării preventive a inculpatului, luată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 110 A din 10 iunie 2004, emis de către Tribunalul Suceava, pe care o revocă. În baza art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., ia față de inculpat măsura de a nu părăsi localitatea. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului D.G., dacă nu este arestat în altă cauză. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L. și S.D. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă pe recurenții inculpați V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L. și S.D. la plata sumei de câte 600.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2004.