ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4305/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4305/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 6 august 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 10891/RG/2004, în baza art. 52

alin. (5

1

) C. proc. pen., raportat la art. 160

b

C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților Z.V., V.O.M., M.M.S. și

S.F., toți deținuți în Penitenciarul Gherla, trimiși în judecată în dosarul

penal nr. 4568/2004 al Tribunalului Cluj.

Totodată, a fost trimisă cererea de

recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj spre competentă

soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a fixat termen în vederea

soluționării cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Cluj la

24 august 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, având în vedere dispozițiile art. 52 alin. (5

1

)

C. proc. pen., care prevăd obligativitatea instanței superioare (în speță

Curtea de Apel Cluj) sesizate cu judecarea unei cereri de recuzare (în speță, a

tuturor magistraților de la Tribunalul Cluj) de a se pronunța în condițiile

legii asupra stării de arest a inculpaților, înainte de soluționarea acestei

cereri, întrucât de la data menținerii stării de arest a inculpaților de către

Tribunalul Cluj în dosarul în care aceștia sunt judecați, nu au intervenit

elemente noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive, iar împrejurările

care au dus la luarea măsurii nu s-au modificat, în temeiul art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest a tuturor inculpaților, aceștia fiind

cercetați în aceeași cauză pentru infracțiuni comise împreună.

Cu privire la cererea de recuzare a

tuturor judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj, aceasta a fost înaintată

Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, iar pentru

soluționarea cererii de recuzare a judecătorilor de la Tribunalul Cluj, s-a

dispus amânarea cauzei, cu citarea părților.

Împotriva încheierii din 6 august

2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 10891/RG/2004 au

declarat recurs, în termen legal, inculpații M.M.S., Z.V., V.O.M. și S.F.

Prin apărătorul ales, inculpatul

M.M.S. a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:

- încălcarea dreptului la apărare,

prin desemnarea la termenul din 6 august 2004 a unui apărător din oficiu, deși

avea angajat apărător ales, fapt ce l-a determinat să formuleze o cerere de

recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Cluj;

- în mod nelegal, Curtea de Apel

Cluj s-a pronunțat pe menținerea stării sale de arest (încălcând regulile

privitoare la competența materială), câtă vreme a formulat și o cerere de

recuzare a tuturor magistraților din cadrul acestei instanțe, iar competentă să

soluționeze cererea de recuzare și să dispună asupra stării de arest era doar

Înalta Curte de Casație și Justiție;

- neacordarea cuvântului părților,

fiind lipsit astfel de un important drept procesual;

- inexistența probelor care să

confirme vinovăția sa.

Apărătorul desemnat din oficiu

pentru inculpații Z.V., V.O.M. și S.F. și-a însușit în totalitate concluziile

apărătorului ales al inculpatului M.M.S.

Toți cei patru inculpați recurenți

au solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea încheierii atacate și

revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt

nefondate pentru următoarele considerente.

Prin rechizitoriul cu nr. 1196/ P

din 7 mai 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpaților:

- Z.V.,

- pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 și art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit.

a) și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art. 279

alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2

din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului materiilor explozive, faptă prevăzută de art. 280 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G.

nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

- V.O.M.,

- pentru săvârșirea infracțiunii de

instigare la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 25 C. pen.,

combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. a), e) și i)

C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001;

- pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art. 279

alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2

din O.U.G. nr. 141/2001;

- pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului materiilor explozive, faptă prevăzută de art. 280 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G.

nr. 141/2001,

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

- M.M.S.,

- pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26 C.

pen., combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. a), e)

și i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G. nr.

141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art. 279

alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2

din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului materiilor explozive, faptă prevăzută de art. 280 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G.

nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

- S.F.,

- pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26 C. pen.,

combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art.  175 lit. a), e) și

i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G. nr.

141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art. 279

alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2

din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului materiilor explozive, faptă prevăzută de art. 280 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G.

nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

S-a reținut în sarcina acestora

faptul că, în seara zilei de 28 decembrie 2003 au participat, în calitate de

autor (inculpatul Z.V.), de instigator (inculpatul V.O.M.) și de complici

(inculpații M.M.S. și S.F.) la pregătirea și înfăptuirea atentatului cu un

dispozitiv exploziv (grenadă) ce a avut loc în interiorul localului P.P. din

municipiul Turda, cu intenția de a suprima viața numitului O.G., atentat soldat

cu rănirea victimei L.L.S.

Totodată, s-a mai reținut că, în

cursul lunii decembrie 2003, inculpații au deținut, transportat și folosit

material exploziv și au efectuat operații cu un pistol militar, marca Guardia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Tribunalului Cluj la nr. 4565/2004.

Din încheierea pronunțată pe data de

13 iulie 2004, în dosarul nr. 4565/2004 al Tribunalului Cluj rezultă că

apărătorul ales al inculpatului M.M.S. a solicitat instanței, având în vedere

că pe 16 septembrie 2004 avea termen la Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru soluționarea cererii de strămutare a dosarului, amânarea cauzei la o

dată ulterioară celei fixate de instanța supremă.

Tribunalul Cluj a admis cererea și,

întrucât în cauză se aflau inculpați arestați, a acordat inițial termen la data

de 5 august 2004.

La termenul din 5 august 2004,

constatând că la dosar s-a depus o cerere din partea apărătorului ales al

inculpatului M.M.S., privind imposibilitatea prezentării, instanța a acordat un

nou termen, pe data de 6 august 2004.

Întrucât pe data de 6 august 2004

apărătorii aleși ai inculpaților V.O.M. și M.M.S. nu s-au prezentat pentru apărarea

intereselor acestora, în mod legal, Tribunalul Cluj și respectiv Curtea de Apel

Cluj (aceasta din urmă în soluționarea cererii de recuzare a magistraților

Tribunalului Cluj și cu privire la menținerea stării de arest a inculpaților),

în conformitate cu prevederile art. 171 C. proc. pen., au desemnat apărători

din oficiu pentru inculpați.

Totodată, din conținutul

încheierilor cu nr. 4565 din 6 august 2004, pronunțată de Tribunalul Cluj și

nr. 10891/RG/2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj rezultă că tuturor

părților le-a fost acordat cuvântul la dezbateri, pentru susținerea propriilor

interese, nefiind reale apărările formulate de inculpați, sub acest aspect, în

recurs.

Rezultă că, dreptul la apărare a

inculpaților, garantat în tot cursul procesului penal, prin dispozițiile art. 6

C. proc. pen. și art. 171 – art. 172 C. proc. pen., nu a fost încălcat.

Cu privire la necompetența materială

a Curții de Apel Cluj în menținerea stării de arest a inculpaților, Înalta

Curte constată că excepția invocată este neîntemeiată.

Potrivit art. 52 alin. (5) C. proc.

pen. „recuzarea care privește întreaga instanță se soluționează de instanța

ierarhic superioară”.

În alin. (5

1

) al

aceluiași articol, se stipulează că „în cauzele în care sunt inculpați arestați

preventiv, când se recuză întreaga instanță, instanța ierarhic superioară

competentă să soluționeze cererea de recuzare, înainte de a se pronunța asupra

recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă, în condițiile prevăzute

de lege”.

În speță, inculpatul M.M.S. a

formulat o cerere de recuzare a tuturor magistraților Tribunalului Cluj, cerere

ce a fost înaintată spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj, care, la

termenul din 6 august 2004, înainte de soluționarea cererii de recuzare, a

dispus cu privire la menținerea arestării preventive a inculpaților, respectând

întrutotul prevederile legale mai sus enunțate.

Deși inculpații au arătat că

menținerea măsurii arestării lor preventive nu se justifică prin existența unor

probe temeinice din care să rezulte că au săvârșit fapte prevăzute de legea

penală, Înalta Curte constată că susținerile lor nu sunt întemeiate.

Este adevărat că, potrivit art. 5

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale

și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de

libertate.

În aceleași texte însă sunt înscrise

totodată și excepțiile de la regula generală mai sus menționată.

Astfel, în art. 5 paragraful 1 lit.

c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

ratificată de România, prin Legea nr. 30/1994 se prevede că se exceptează de la

dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care „a fost arestat sau

reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau

când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când

există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să

săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Pe de altă parte, art. 20 din

Constituția României, prevede că „dispozițiile constituționale vor fi

interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația universală a drepturilor

omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte” iar,

dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile

fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne, au

prioritate reglementările internaționale.

Rezultă așadar că, reglementările

cuprinse în art. 5 paragraful 3 din Convenție sunt obligatorii, făcând parte

din ordinea de drept internă.

În raport de reglementările internaționale

menționate, cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea

preventivă s-a stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuie să se

realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută în legislația

fiecărui stat, conform Convenției, respectiv cu respectarea procedurii

prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile

constituționale.

Rezultă așadar că, dispunerea

măsurii arestării preventive și menținerea acesteia trebuie să se facă cu

respectarea dispozițiilor generale înscrise în legea procesual penală, fiind

subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor sale, este

obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași

articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

În cauză, așa cum rezultă din

încheierea atacată, instanța de recurs, investită conform art. 52 alin. (5) și

(5

1

) C. proc. pen., a procedat la efectuarea verificărilor dispuse

de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept

[

(art. 148 lit. f) și C. proc. pen.)]

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în

continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte apreciază că, în raport

de modul de concepere a activității infracționale, de amploarea deosebită a

acesteia, de împrejurările comiterii faptei, de circumstanțele personale ale

inculpaților, (trei sunt recidiviști), temeiurile care au stat la baza

arestării preventive a acestora subzistă, în cauză fiind administrate

suficiente probe ce au justificat trimiterea în judecată a inculpaților

(printre care declarația martorului M.G.; procesul-verbal de ridicare a unei

genți conținând o grenadă încărcată cu explozibil similar celui folosit în

atentat și a unui pistol militar), astfel că, lăsarea în libertate a acestora

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de

insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, dar și prin

rezonanța socială a faptelor în rândul locuitorilor municipiului Turda, și în

întreaga societate civilă.

Stabilirea vinovăției inculpaților

urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești, de

către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată

în faza urmăririi penale punând însă în evidență existența unor dovezi, în

înțelesul art. 143 C. proc. pen., care au justificat luarea și menținerea măsurii

arestării preventive a inculpaților.

Toate aceste aspecte justifică

dispoziția Curții de Apel Cluj, în sensul menținerii arestării preventive,

astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile

declarate de inculpații M.M.S., Z.V., V.O.M. și S.F.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.M.S., Z.V., V.O.M. și S.F. împotriva încheierii din 6

august 2004 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 10891/2004.

Obligă pe recurenții inculpați Z.V.,

V.O.M. și S.F. să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul inculpat M.M.S.

să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitiv.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.