ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4305/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 10891/RG/2004, în baza art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților Z.V., V.O.M., M.M.S. și S.F., toți deținuți în Penitenciarul Gherla, trimiși în judecată în dosarul penal nr. 4568/2004 al Tribunalului Cluj. Totodată, a fost trimisă cererea de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a fixat termen în vederea soluționării cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Cluj la 24 august 2004. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, având în vedere dispozițiile art. 52 alin. (5 1 ) C. proc.

pen., care prevăd obligativitatea instanței superioare (în speță Curtea de Apel Cluj) sesizate cu judecarea unei cereri de recuzare (în speță, a tuturor magistraților de la Tribunalul Cluj) de a se pronunța în condițiile legii asupra stării de arest a inculpaților, înainte de soluționarea acestei cereri, întrucât de la data menținerii stării de arest a inculpaților de către Tribunalul Cluj în dosarul în care aceștia sunt judecați, nu au intervenit elemente noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive, iar împrejurările care au dus la luarea măsurii nu s-au modificat, în temeiul art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest a tuturor inculpaților, aceștia fiind cercetați în aceeași cauză pentru infracțiuni comise împreună.

Cu privire la cererea de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj, aceasta a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, iar pentru soluționarea cererii de recuzare a judecătorilor de la Tribunalul Cluj, s-a dispus amânarea cauzei, cu citarea părților. Împotriva încheierii din 6 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 10891/RG/2004 au declarat recurs, în termen legal, inculpații M.M.S., Z.V., V.O.M. și S.F. Prin apărătorul ales, inculpatul M.M.S.

a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte: - încălcarea dreptului la apărare, prin desemnarea la termenul din 6 august 2004 a unui apărător din oficiu, deși avea angajat apărător ales, fapt ce l-a determinat să formuleze o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Cluj; - în mod nelegal, Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat pe menținerea stării sale de arest (încălcând regulile privitoare la competența materială), câtă vreme a formulat și o cerere de recuzare a tuturor magistraților din cadrul acestei instanțe, iar competentă să soluționeze cererea de recuzare și să dispună asupra stării de arest era doar Înalta Curte de Casație și Justiție; - neacordarea cuvântului părților, fiind lipsit astfel de un important drept procesual; - inexistența probelor care să confirme vinovăția sa.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații Z.V., V.O.M. și S.F. și-a însușit în totalitate concluziile apărătorului ales al inculpatului M.M.S. Toți cei patru inculpați recurenți au solicitat admiterea recursurilor formulate, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente. Prin rechizitoriul cu nr. 1196/ P din 7 mai 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - Z.V., - pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G.

nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, faptă prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - V.O.M., - pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 25 C. pen., combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G.

nr. 141/2001; - pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001; - pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, faptă prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001, - cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - M.M.S., - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G.

nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, faptă prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - S.F., - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor calificat, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. a) și pct. 2 din O.U.G.

nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza I și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, faptă prevăzută de art. 280 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1 pct. 1 lit. d) teza III și pct. 2 din O.U.G. nr. 141/2001 și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în sarcina acestora faptul că, în seara zilei de 28 decembrie 2003 au participat, în calitate de autor (inculpatul Z.V.), de instigator (inculpatul V.O.M.) și de complici (inculpații M.M.S.

și S.F.) la pregătirea și înfăptuirea atentatului cu un dispozitiv exploziv (grenadă) ce a avut loc în interiorul localului P.P. din municipiul Turda, cu intenția de a suprima viața numitului O.G., atentat soldat cu rănirea victimei L.L.S. Totodată, s-a mai reținut că, în cursul lunii decembrie 2003, inculpații au deținut, transportat și folosit material exploziv și au efectuat operații cu un pistol militar, marca Guardia. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la nr. 4565/2004. Din încheierea pronunțată pe data de 13 iulie 2004, în dosarul nr. 4565/2004 al Tribunalului Cluj rezultă că apărătorul ales al inculpatului M.M.S. a solicitat instanței, având în vedere că pe 16 septembrie 2004 avea termen la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de strămutare a dosarului, amânarea cauzei la o dată ulterioară celei fixate de instanța supremă.

Tribunalul Cluj a admis cererea și, întrucât în cauză se aflau inculpați arestați, a acordat inițial termen la data de 5 august 2004. La termenul din 5 august 2004, constatând că la dosar s-a depus o cerere din partea apărătorului ales al inculpatului M.M.S., privind imposibilitatea prezentării, instanța a acordat un nou termen, pe data de 6 august 2004. Întrucât pe data de 6 august 2004 apărătorii aleși ai inculpaților V.O.M. și M.M.S. nu s-au prezentat pentru apărarea intereselor acestora, în mod legal, Tribunalul Cluj și respectiv Curtea de Apel Cluj (aceasta din urmă în soluționarea cererii de recuzare a magistraților Tribunalului Cluj și cu privire la menținerea stării de arest a inculpaților), în conformitate cu prevederile art. 171 C. proc.

pen., au desemnat apărători din oficiu pentru inculpați. Totodată, din conținutul încheierilor cu nr. 4565 din 6 august 2004, pronunțată de Tribunalul Cluj și nr. 10891/RG/2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj rezultă că tuturor părților le-a fost acordat cuvântul la dezbateri, pentru susținerea propriilor interese, nefiind reale apărările formulate de inculpați, sub acest aspect, în recurs. Rezultă că, dreptul la apărare a inculpaților, garantat în tot cursul procesului penal, prin dispozițiile art. 6 C. proc. pen. și art. 171 – art. 172 C. proc. pen., nu a fost încălcat. Cu privire la necompetența materială a Curții de Apel Cluj în menținerea stării de arest a inculpaților, Înalta Curte constată că excepția invocată este neîntemeiată.

Potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen. „recuzarea care privește întreaga instanță se soluționează de instanța ierarhic superioară”. În alin. (5 1 ) al aceluiași articol, se stipulează că „în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, când se recuză întreaga instanță, instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze cererea de recuzare, înainte de a se pronunța asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă, în condițiile prevăzute de lege”. În speță, inculpatul M.M.S. a formulat o cerere de recuzare a tuturor magistraților Tribunalului Cluj, cerere ce a fost înaintată spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj, care, la termenul din 6 august 2004, înainte de soluționarea cererii de recuzare, a dispus cu privire la menținerea arestării preventive a inculpaților, respectând întrutotul prevederile legale mai sus enunțate.

Deși inculpații au arătat că menținerea măsurii arestării lor preventive nu se justifică prin existența unor probe temeinice din care să rezulte că au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, Înalta Curte constată că susținerile lor nu sunt întemeiate. Este adevărat că, potrivit art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate. În aceleași texte însă sunt înscrise totodată și excepțiile de la regula generală mai sus menționată.

Astfel, în art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România, prin Legea nr. 30/1994 se prevede că se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care „a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Pe de altă parte, art. 20 din Constituția României, prevede că „dispozițiile constituționale vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația universală a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte” iar, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Rezultă așadar că, reglementările cuprinse în art. 5 paragraful 3 din Convenție sunt obligatorii, făcând parte din ordinea de drept internă.

În raport de reglementările internaționale menționate, cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă s-a stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută în legislația fiecărui stat, conform Convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale. Rezultă așadar că, dispunerea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc.

pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor sale, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de recurs, investită conform art. 52 alin. (5) și (5 1 ) C. proc. pen., a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [ (art. 148 lit. f) și C. proc.

pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de amploarea deosebită a acesteia, de împrejurările comiterii faptei, de circumstanțele personale ale inculpaților, (trei sunt recidiviști), temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestora subzistă, în cauză fiind administrate suficiente probe ce au justificat trimiterea în judecată a inculpaților (printre care declarația martorului M.G.; procesul-verbal de ridicare a unei genți conținând o grenadă încărcată cu explozibil similar celui folosit în atentat și a unui pistol militar), astfel că, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, dar și prin rezonanța socială a faptelor în rândul locuitorilor municipiului Turda, și în întreaga societate civilă.

Stabilirea vinovăției inculpaților urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești, de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale punând însă în evidență existența unor dovezi, în înțelesul art. 143 C. proc. pen., care au justificat luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. Toate aceste aspecte justifică dispoziția Curții de Apel Cluj, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M.M.S., Z.V., V.O.M. și S.F. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M.S., Z.V., V.O.M. și S.F. împotriva încheierii din 6 august 2004 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 10891/2004. Obligă pe recurenții inculpați Z.V., V.O.M. și S.F. să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat M.M.S. să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitiv. Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2004.