ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 338/2004

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații M.M.S. și Z.V. împotriva încheierii nr.1 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj. La apelul nominal, au lipsit recurenții inculpați, pentru apărarea lor prezentându-se avocat D.C., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul recurenților a lăsat la aprecierea Curții modul de soluționare a cauzei. Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursurilor declarate de inculpați, întrucât petiționarii nu au indicat concret cazurile de recuzare pentru fiecare judecător. CURTEA, Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea nr.1 din 15 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr.817/2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de învinuiții M.M.S.

și Z.V., deținuți în Arestul IPJ Cluj, privind recuzarea tuturor judecătorilor din cadrul Tribunalului Cluj. În motivarea încheierii, Curtea de Apel Cluj a arătat că învinuiții nu au indicat vreunul dintre cazurile expres prevăzute de art.46 și urm. din Codul de procedură penală și nici nu au indicat concret cazul de incompatibilitate în care s-ar afla fiecare judecător, astfel cum prevăd dispozițiile art.52 alin.(5) din același cod. Împotriva acestei încheieri, învinuiții au declarat recurs, cu ocazia pronunțării, fără a-l motiva în scris, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru susținerea recursului a lăsat la aprecierea Înaltei Curți modul de soluționare a acestei căi de atac.

Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele ce urmează: În ședința Camerei de Consiliu din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului Cluj, cu prilejul soluționării sesizării Parchetului de pe lângă același Tribunal privind propunerea de arestare preventivă, inculpații M.M.S. și Z.V. au recuzat toți judecătorii Tribunalului Cluj, considerând că nu pot soluționa obiectiv cauza penală, datorită interesului exagerat al mas-mediei și pentru că judecători care au pronunțat hotărâri favorabile inculpaților sunt în prezent arestați. Cererile de recuzare au fost trimise Curții de Apel Cluj, spre competentă soluționare, iar prin Încheierea din 15 ianuarie 2004 a acelei curți au fost respinse ca nefondate.

Examinând recursurile, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, întrucât în cauză nu s-a invocat și nici dovedit niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.46-48 din Codul de procedură penală pentru recuzarea judecătorilor, motivul invocat de inculpați nu constituie un asemenea caz de recuzare. Totodată, astfel cum judicios a observat și Curtea de Apel Cluj, inculpații nu au indicat concret cazul de incompatibilitate în care se află fiecare judecător, obligație pe care o au potrivit art.52 alin.(5) din Codul de procedură penală, recuzarea privind întreaga instanță. Reținând că soluția de respingere a cererilor de recuzare formulate de inculpați este legală și justificată, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, recursuri nemotivate și în privința cărora nu s-au evidențiat motive de casare din oficiu, care să fie luate în considerare conform art.385 9 alin.(3) din Codul de procedură penală.

Conform art.192 alin.(2) din Codul de procedură penală, recurenții vor fi obligați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 750.000 lei, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M.S. și Z.V. împotriva încheierii nr.1 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 750.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2004.