ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 586/2004

S-au luat în examinare recursurile

declarate de inculpații Ș.Ș.M., Ș.M., F.C.N., F.M.D. și B.M.L.  împotriva încheierii

nr.3 din 21 ianuarie 2004  a Curții de Apel Cluj.

S-au prezentat: apărători desemnați din

oficiu, avocații C.D. și B.A., lipsind inculpații.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpaților recurenți, față

de motivele invocate în scris au lăsat soluționarea recursurilor la aprecierea

instanței.

Procurorul  a cerut respingerea

recursurilor ca nefondate, în cauză nefiind  îndeplinite cerințele art.48 și

următoarele Cod procedură penală.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea  nr.3/21 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Cluj, s-a respins cererea de recuzare formulată de inculpații Ș.Ș.M.,

F.C.N., F.M.D., B.M.L. și Ș.M., deținuți în Penitenciarul Gherla, privind recuzarea

judecătorului M.I.C.

În motivarea acestei încheieri se rețin

următoarele:

Toți inculpații de mai sus, au fost

trimiși în judecată în stare de arest prin rechizitoriul parchetului pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art.13, 14 și 15 din  Legea nr.678/2001

privind  prevenirea  și  combaterea

criminalității organizate, cauza fiind pe rolul

Tribunalului Maramureș sub nr.1836/2003.

În această situație, inculpații au depus

în dosarul de mai sus al Tribunalului Maramureș, o cerere prin care arată că,

înțeleg să-i recuze pe toți judecătorii Tribunalului  Maramureș.

Potrivit art.52 alin.6 Cod procedură

penală această cerere de recuzare a fost înaintată spre soluționare, Curții de

Apel Cluj, ca instanță ierarhic superioară.

În baza dispozițiilor legii, respectiv a

art.52 alin.5

1

Cod procedură penală, judecătorul desemnat cu

soluționarea cererii de recuzare, de la instanța ierarhic superioară competentă

și anume M.I.C. de la Curtea de Apel Cluj, a pus în discuție – starea de arest

preventiv – a inculpaților (petiționari ai cererii de recuzare) și care stare

în final, a menținut-o.

În acest moment, cei cinci inculpați, au

recuzat-o și pe acest judecător susținând că, prin punerea în discuție și

menținerea stării de arest, în ceea ce îi privește, judecătorul s-a

antepronunțat cu privire la soluția care ar putea fi dată față de ei.

Această cerere de recuzare a

judecătorului M.I.C. de la Curtea  de Apel Cluj, a fost respinsă, ca nefondată,

neîndeplinite fiind cerințele art.47 alin.2 Cod procedură penală,  acesta,

dispunând asupra stării  de  arest  a  inculpaților  în baza art.52 alin.5

1

Cod procedură penală. Se reține că acest  text, prevede ca drept obligație

legală pentru instanța ierarhic superioară competentă de a soluționa o cerere

de recuzare, „ca înainte de a se pronunța asupra recuzării, să dispună asupra

arestării preventive a inculpaților” aflați în această stare.

Nemulțumiți și de această hotărâre, în

termenul legal, cei cinci inculpați au declarat recurs împotriva încheierii

nr.3 din 21 ianuarie 2004, apreciind că judecătorul M.I.C., menținându-le

starea de arest, s-a antepronunțat față de ei, „în mod negativ” și astfel este

incompatibilă în a-i judeca, potrivit legii.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele dosarului în raport

de critica adusă încheierii nr.3 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj dar

și față de prevederile art.52 alin.5

1

Cod procedură penală, Curtea,

reține că judecătorul M.I.C. prin soluționarea cererilor de recuzare formulate

de cei cinci inculpați, a tuturor judecătorilor de la Tribunalul Maramureș, și

prin menținerea stării de arest a acestora, stare în care se aflau, nu s-a antepronunțat

ci a adus la îndeplinire o obligație de serviciu, expres prevăzută de textul

susindicat.

Ca atare, nu se află în nici un caz de

incompatibilitate din cele prevăzute de art.47 Cod procedură penală și astfel

încheierea nr.3/21 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, se va menține ca

temeinică și legală iar recursurile vor fi respinse ca, nefondate.

Se vor aplica și prevederile art.192 Cod

procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații Ș.Ș.M., Ș.M., F.C.N., F.M.D. și B.M.L.

împotriva încheierii nr.3 pronunțată în data de 21 ianuarie 2004 de Curtea de

Apel Cluj în dosarul nr.666/2004.

Obligă pe recurenți să

plătească statului câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 200.000

lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2004.