ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată la

Tribunalul Mehedinți, secția civilă, la 16 decembrie 2002, contestatorul C.I. a

solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria Dubova, în județul Mehedinți,

obligarea acesteia de a-i acorda despăgubiri bănești pentru suprafața de 23.615

mp teren ocupat ca urmare a lucrărilor Hidroconstrucției Porțile de Fier I.

În motivarea contestației,

contestatorul a precizat că prin adresa nr. 13341 din 21 noiembrie 2002,

Primăria comunei Dubova, județul Mehedinți i-a respins notificarea formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001 și transmisă prin executorul judecătoresc Prefecturii

Mehedinți, deși a dovedit cu extrasul de carte funciară că este unicul

proprietar al suprafeței de teren menționate, moștenite de la părinții săi.

Ca urmare a decesului reclamantului

la 24 februarie 2003, procesul a fost continuat de moștenitorii acestuia C.E.,

C.D. și F.E.

Prin precizarea acțiunii de la 30

ianuarie 2004, reclamanții au solicitat despăgubiri bănești pentru terenurile

înscrise în C.F. 206/213, în afara terenului arabil de 1740 mp din „Dealul

Lazuri”. De asemenea au solicitat restituirea în natură a terenului de 442

stânjeni din punctul „Belchum” și despăgubiri bănești pentru terenul de 6474 mp

din punctul „Lunca Cosara”, înscris în C.F. 515 și pentru casa demolată din

punctul „Belchum”.

Prin sentința civilă nr. 1475

pronunțată la 18 octombrie 2006, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a respins

ca nefondată contestația, astfel cum a fost precizată și completată, reținând

că terenurile extravilane înscrise în C.F. 206/213 Dubova și având ca

proprietar pe C.M.(N.), tatăl reclamantului, au fost expropriate prin Decretul

nr. 641/1969 pentru construirea barajului Porțile de Fier, în prezent fiind

acoperite de apele fluviului Dunărea.

În ce privește terenurile înscrise

în C.F. 513 Dubova, respectiv teren arabil de 6474 mp în punctul „Lunca Cosara”

și teren cultivat cu viță de vie de 2603 mp în punctul „Valea Carașovăț”, având

ca proprietari pe C.E. cu cota de 4/6 și D.E. și D.M. cu cote de câte 1/6

fiecare, s-a reținut că a fost dovedită calitatea de moștenitor numai față de

defuncta C.E. (bunica lui C.I.), nu și față de ceilalți doi coproprietari

tabulari.

Reținând că terenurile înscrise în

cele două file de carte funciară, pentru care s-au solicitat despăgubiri sunt

terenuri extravilane, prima instanță a constatat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, apreciindu-se astfel că soluția

respingerii notificărilor prin Dispozițiile nr. 86 și 87 emise de Primăria Dubova

este legală.

Cât privește terenul din punctul

„Belchum” s-a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că anterior preluării

de către stat, acest teren a fost proprietatea autorilor reclamanților, în

tabelul anexă la Decretul nr. 641/1969 figurând ca proprietar C.M., altă

persoană decât M.C.

S-a constatat că pe parcursul

procesului, reclamanții au solicitat despăgubiri și pentru casa pe care autorii

lor ar fi avut-o în punctul „Belchum” și care ar fi fost demolată în urma

exproprierii, însă s-a apreciat că nici această cerere nu a fost probată sub

aspectul existenței dreptului de proprietate al autorilor reclamanților la data

exproprierii.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamanții F.E., C.E. și C.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică

în ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură a terenului

situat în pct. Belchum, întrucât nu s-a avut în vedere că la dosar există

procesele verbale de expropriere în care figurează M.C. cu suprafața de 872 mp,

precum și C.M. cu suprafața de 792 mp, M.C. fiind una și aceeași persoană cu

C.N.

S-a susținut că terenurile

respective sunt menționate în C.F. nr. 206 ca subparcele, pe numele lui C.N.,

situație care exclude posibilitatea ca imobilul solicitat să aparțină altor

persoane.

S-a invocat și faptul că acest teren

este închiriat unor persoane din comună, aspect ce nu a fost examinat de prima

instanță.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 562 pronunțată la 30 aprilie 2007, a respins apelul

reclamanților ca nefondat, reținând că deși s-a dovedit calitatea acestora de

persoane îndreptățite conform Legii nr. 10/2001, C.I. fiind moștenitorul lui

C.M.(N.), decizia nr. 85 din 18 septembrie 2006, emisă de Primarul comunei

Dubova, județul Mehedinți, prin care s-a respins cererea de restituire a

terenului din punctul „Belchum” este legală și temeinică, nefiind posibilă

restituirea în natură atâta vreme cât pe suprafața respectivă se află

construcții de utilitate publică, străzile Unirii și Traian, situație de fapt

ce rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în fața primei instanțe

și completat ulterior.

Referitor la suprafața de 734 mp,

aflată în posesia numitului C.A., în baza unui contract de închiriere încheiat

cu primăria locală, s-a constatat că acest teren nu a aparținut autorului

reclamantului, C.I., căruia i-a fost expropriată doar suprafața de 872 mp.

În legătură cu această suprafață,

instanța de apel a reținut că în prezent aceasta este liberă, iar intimata nu

se opune la restituire.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamanții F.E., C.E. și C.D., criticând-o ca nelegală pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Prin criticile formulate reclamanții

au susținut că instanța de apel nu a soluționat motivul vizând desființarea și

trimiterea spre rejudecare a cauzei în primă instanță, pentru ca aceasta să

identifice terenul și să stabilească situația juridică și de fapt actuală.

S-a învederat că instanța nu se

putea pronunța direct în apel asupra fondului cauzei, lipsind astfel părțile de

un grad de jurisdicție.

Fiind făcută dovada existenței

dreptului la restituire nu s-au avut în vedere concluziile expertizei, care a

stabilit că terenul solicitat este închiriat de primărie.

Totodată s-a precizat că deși s-a

reținut poziția intimatei în sensul că nu se opune la restituirea terenului de

872 mp, instanța a respins apelul reclamanților.

Analizând actele și lucrările

dosarului raportat la criticile invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Prin contestația formulată de

autorul reclamanților, C.I., s-au solicitat despăgubiri bănești pentru

suprafața de 23615 mp, teren ocupat de lucrările Hidroconstrucției Porțile de

Fier I.

Prin dispoziția nr. 85 emisă de

Primarul comunei Dubova la 18 septembrie 2006, județul Mehedinți, s-a respins

notificarea nr. 171 N/2002 privind restituirea în natură a imobilului teren

(grădină) situat în zona Belchum, reținându-se că acesta este afectat de construcții

și cuprins în PUG al satului Dubova s-a menționat că terenul este afectat de

două străzi, Unirii și Traian.

Prin dispoziția nr. 86 emisă de

Primarul comunei Dubova la 18 septembrie 2006 s-a respins notificarea nr. 172

N/2002 prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul

arabil situat în punctul Lunca Cosara, în suprafață de 6474 mp, în prezent

aflat sub apele Dunării – Lacul de acumulare Porțile de Fier I. Prin această

dispoziție s-a reținut că nu s-au depus actele doveditoare ale imobilului

expropriat privind plata despăgubirilor primite.

Prin decizia nr. 87 din 18

septembrie 2006 emisă de aceeași intimată s-a respins notificarea nr. 168

N/2002 prin care reclamantul C.I. a solicitat despăgubiri bănești pentru mai

multe terenuri din perimetrul Dubova, în prezent inundate de Dunăre ca urmare a

construcțiilor hidrotehnice.

Această decizie a fost motivată prin

faptul că nu s-au depus actele doveditoare privind imobilul ce a făcut obiectul

notificării.

Prin concluziile scrise depuse în

dosarul primei instanțe la 9 octombrie 2006, reclamanții F.E., C.D. și E.,

moștenitori ai reclamantului decedat, C.I., au solicitat restituirea în natură

a terenului din punctul Belchum, neafectat de Lacul de acumulare Porțile de

Fier I, iar pentru celelalte suprafețe de teren inundate și casa demolată din

punctul Belchum au solicitat despăgubiri bănești sau teren în compensare.

Deși prima instanță, respingând

contestația, a analizat situația de fapt și a cenzurat toate dispozițiile emise

de Primarul comunei Dubova, motivele de apel, astfel cum au fost precizate prin

petiția depusă la 19 martie 2007 (fila 24), au vizat doar modul de soluționare

a cererii de restituire în natură a terenului din punctul Belchum,

reclamanții-apelanți înțelegând să-și restrângă astfel acțiunea în calea de

atac a apelului.

Instanța de apel a reținut că în

ceea ce privește terenul în discuție în suprafață de 872 mp s-a făcut dovada

calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 a reclamanților,

întrucât din tabelele anexă la Decretul de expropriere nr. 545/1958 și nr.

641/1969 și procesele verbale întocmite cu această ocazie, terenul a fost

preluat de la C.M.(N.), autorul acestora.

Deși a reținut că intimata Primăria

comunei Dubova nu se opune la restituirea terenului în suprafață de 872 mp

situat în zona Belchum, întrucât acesta este liber (fiind situat în continuarea

grădinii casei demolate), Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia

recurată, a respins apelul ca nefondat, hotărârea fiind nemotivată sub acest

aspect.

Curtea va constata că se impune

completarea probatoriului pentru lămurirea situației juridice a terenului în

suprafață de 872 mp situat în punctul Belchum, a cărui restituire s-a

solicitat.

Ca atare, Curtea va admite recursul

reclamanților și va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel, în temeiul art. 313 C. proc. civ., urmând ca în

rejudecarea căii de atac, instanța să se pronunțe și asupra obiecțiunilor

formulate de reclamanți la expertiza efectuată de expert P.O. precum și asupra

cererii de completare a expertizei având în vedere înscrisurile depuse ulterior

efectuării acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții C.E., F.E., C.D. împotriva deciziei nr. 562 din 30 aprilie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.