ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Mehedinți, secția civilă, la 16 decembrie 2002, contestatorul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria Dubova, în județul Mehedinți, obligarea acesteia de a-i acorda despăgubiri bănești pentru suprafața de 23.615 mp teren ocupat ca urmare a lucrărilor Hidroconstrucției Porțile de Fier I. În motivarea contestației, contestatorul a precizat că prin adresa nr. 13341 din 21 noiembrie 2002, Primăria comunei Dubova, județul Mehedinți i-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și transmisă prin executorul judecătoresc Prefecturii Mehedinți, deși a dovedit cu extrasul de carte funciară că este unicul proprietar al suprafeței de teren menționate, moștenite de la părinții săi.

Ca urmare a decesului reclamantului la 24 februarie 2003, procesul a fost continuat de moștenitorii acestuia C.E., C.D. și F.E. Prin precizarea acțiunii de la 30 ianuarie 2004, reclamanții au solicitat despăgubiri bănești pentru terenurile înscrise în C.F. 206/213, în afara terenului arabil de 1740 mp din „Dealul Lazuri”. De asemenea au solicitat restituirea în natură a terenului de 442 stânjeni din punctul „Belchum” și despăgubiri bănești pentru terenul de 6474 mp din punctul „Lunca Cosara”, înscris în C.F. 515 și pentru casa demolată din punctul „Belchum”. Prin sentința civilă nr. 1475 pronunțată la 18 octombrie 2006, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a respins ca nefondată contestația, astfel cum a fost precizată și completată, reținând că terenurile extravilane înscrise în C.F.

206/213 Dubova și având ca proprietar pe C.M.(N.), tatăl reclamantului, au fost expropriate prin Decretul nr. 641/1969 pentru construirea barajului Porțile de Fier, în prezent fiind acoperite de apele fluviului Dunărea. În ce privește terenurile înscrise în C.F. 513 Dubova, respectiv teren arabil de 6474 mp în punctul „Lunca Cosara” și teren cultivat cu viță de vie de 2603 mp în punctul „Valea Carașovăț”, având ca proprietari pe C.E. cu cota de 4/6 și D.E. și D.M. cu cote de câte 1/6 fiecare, s-a reținut că a fost dovedită calitatea de moștenitor numai față de defuncta C.E. (bunica lui C.I.), nu și față de ceilalți doi coproprietari tabulari.

Reținând că terenurile înscrise în cele două file de carte funciară, pentru care s-au solicitat despăgubiri sunt terenuri extravilane, prima instanță a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, apreciindu-se astfel că soluția respingerii notificărilor prin Dispozițiile nr. 86 și 87 emise de Primăria Dubova este legală. Cât privește terenul din punctul „Belchum” s-a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că anterior preluării de către stat, acest teren a fost proprietatea autorilor reclamanților, în tabelul anexă la Decretul nr. 641/1969 figurând ca proprietar C.M., altă persoană decât M.C.

S-a constatat că pe parcursul procesului, reclamanții au solicitat despăgubiri și pentru casa pe care autorii lor ar fi avut-o în punctul „Belchum” și care ar fi fost demolată în urma exproprierii, însă s-a apreciat că nici această cerere nu a fost probată sub aspectul existenței dreptului de proprietate al autorilor reclamanților la data exproprierii. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții F.E., C.E. și C.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea cererii de restituire în natură a terenului situat în pct. Belchum, întrucât nu s-a avut în vedere că la dosar există procesele verbale de expropriere în care figurează M.C. cu suprafața de 872 mp, precum și C.M.

cu suprafața de 792 mp, M.C. fiind una și aceeași persoană cu C.N. S-a susținut că terenurile respective sunt menționate în C.F. nr. 206 ca subparcele, pe numele lui C.N., situație care exclude posibilitatea ca imobilul solicitat să aparțină altor persoane. S-a invocat și faptul că acest teren este închiriat unor persoane din comună, aspect ce nu a fost examinat de prima instanță. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 562 pronunțată la 30 aprilie 2007, a respins apelul reclamanților ca nefondat, reținând că deși s-a dovedit calitatea acestora de persoane îndreptățite conform Legii nr. 10/2001, C.I.

fiind moștenitorul lui C.M.(N.), decizia nr. 85 din 18 septembrie 2006, emisă de Primarul comunei Dubova, județul Mehedinți, prin care s-a respins cererea de restituire a terenului din punctul „Belchum” este legală și temeinică, nefiind posibilă restituirea în natură atâta vreme cât pe suprafața respectivă se află construcții de utilitate publică, străzile Unirii și Traian, situație de fapt ce rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în fața primei instanțe și completat ulterior. Referitor la suprafața de 734 mp, aflată în posesia numitului C.A., în baza unui contract de închiriere încheiat cu primăria locală, s-a constatat că acest teren nu a aparținut autorului reclamantului, C.I., căruia i-a fost expropriată doar suprafața de 872 mp.

În legătură cu această suprafață, instanța de apel a reținut că în prezent aceasta este liberă, iar intimata nu se opune la restituire. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamanții F.E., C.E. și C.D., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Prin criticile formulate reclamanții au susținut că instanța de apel nu a soluționat motivul vizând desființarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei în primă instanță, pentru ca aceasta să identifice terenul și să stabilească situația juridică și de fapt actuală. S-a învederat că instanța nu se putea pronunța direct în apel asupra fondului cauzei, lipsind astfel părțile de un grad de jurisdicție.

Fiind făcută dovada existenței dreptului la restituire nu s-au avut în vedere concluziile expertizei, care a stabilit că terenul solicitat este închiriat de primărie. Totodată s-a precizat că deși s-a reținut poziția intimatei în sensul că nu se opune la restituirea terenului de 872 mp, instanța a respins apelul reclamanților. Analizând actele și lucrările dosarului raportat la criticile invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin contestația formulată de autorul reclamanților, C.I., s-au solicitat despăgubiri bănești pentru suprafața de 23615 mp, teren ocupat de lucrările Hidroconstrucției Porțile de Fier I. Prin dispoziția nr. 85 emisă de Primarul comunei Dubova la 18 septembrie 2006, județul Mehedinți, s-a respins notificarea nr. 171 N/2002 privind restituirea în natură a imobilului teren (grădină) situat în zona Belchum, reținându-se că acesta este afectat de construcții și cuprins în PUG al satului Dubova s-a menționat că terenul este afectat de două străzi, Unirii și Traian.

Prin dispoziția nr. 86 emisă de Primarul comunei Dubova la 18 septembrie 2006 s-a respins notificarea nr. 172 N/2002 prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul arabil situat în punctul Lunca Cosara, în suprafață de 6474 mp, în prezent aflat sub apele Dunării – Lacul de acumulare Porțile de Fier I. Prin această dispoziție s-a reținut că nu s-au depus actele doveditoare ale imobilului expropriat privind plata despăgubirilor primite. Prin decizia nr. 87 din 18 septembrie 2006 emisă de aceeași intimată s-a respins notificarea nr. 168 N/2002 prin care reclamantul C.I. a solicitat despăgubiri bănești pentru mai multe terenuri din perimetrul Dubova, în prezent inundate de Dunăre ca urmare a construcțiilor hidrotehnice.

Această decizie a fost motivată prin faptul că nu s-au depus actele doveditoare privind imobilul ce a făcut obiectul notificării. Prin concluziile scrise depuse în dosarul primei instanțe la 9 octombrie 2006, reclamanții F.E., C.D. și E., moștenitori ai reclamantului decedat, C.I., au solicitat restituirea în natură a terenului din punctul Belchum, neafectat de Lacul de acumulare Porțile de Fier I, iar pentru celelalte suprafețe de teren inundate și casa demolată din punctul Belchum au solicitat despăgubiri bănești sau teren în compensare. Deși prima instanță, respingând contestația, a analizat situația de fapt și a cenzurat toate dispozițiile emise de Primarul comunei Dubova, motivele de apel, astfel cum au fost precizate prin petiția depusă la 19 martie 2007 (fila 24), au vizat doar modul de soluționare a cererii de restituire în natură a terenului din punctul Belchum, reclamanții-apelanți înțelegând să-și restrângă astfel acțiunea în calea de atac a apelului.

Instanța de apel a reținut că în ceea ce privește terenul în discuție în suprafață de 872 mp s-a făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 a reclamanților, întrucât din tabelele anexă la Decretul de expropriere nr. 545/1958 și nr. 641/1969 și procesele verbale întocmite cu această ocazie, terenul a fost preluat de la C.M.(N.), autorul acestora. Deși a reținut că intimata Primăria comunei Dubova nu se opune la restituirea terenului în suprafață de 872 mp situat în zona Belchum, întrucât acesta este liber (fiind situat în continuarea grădinii casei demolate), Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia recurată, a respins apelul ca nefondat, hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect.

Curtea va constata că se impune completarea probatoriului pentru lămurirea situației juridice a terenului în suprafață de 872 mp situat în punctul Belchum, a cărui restituire s-a solicitat. Ca atare, Curtea va admite recursul reclamanților și va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, în temeiul art. 313 C. proc. civ., urmând ca în rejudecarea căii de atac, instanța să se pronunțe și asupra obiecțiunilor formulate de reclamanți la expertiza efectuată de expert P.O. precum și asupra cererii de completare a expertizei având în vedere înscrisurile depuse ulterior efectuării acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții C.E., F.E., C.D. împotriva deciziei nr. 562 din 30 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.