ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5974/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 11 iulie 2006, reclamanta C.S. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Izvorul Bîrzii, Consiliul local Izvorul Bîrzii și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se înlăture măsura exproprierii dispusă prin Decretul nr. 11/1987 cu privire la imobilul construcție situat în comuna Izvorul Bîrzii, sat Halânga, Județul Mehedinți. Motivându-și acțiunea a arătat că, în fapt tatăl său L.A. a avut în proprietate un teren situat în Comuna Izvoru Bîrzii, sat Halânga, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului din 15 martie 2005. După decesul tatălui său au rămas ca moștenitori aceasta și fratele ei L.C..

Prin decretul de expropriere din 1987 a fost expropriat imobilul în litigiu, expropriere menționată pe numele fratelui acesteia L.C., așa cum rezultă din adresa din 12 decembrie 2005 emisă de SC S. SA. De la data exproprierii nu a fost deposedat de teren și nici de construcție astfel încât exproprierea nu și-a atins scopul. După apariția Legii nr. 18/1991, împreună cu fratele său au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în care sens a fost emis titlul menționat. Că, solicitând Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Mehedinți intabularea dreptului de proprietate asupra terenului și construcției, cererea i-a fost respinsă întrucât nu este proprietara construcției.

Prin întâmpinare, pârâta Primăria comunei Izvoru Bîrzii - Consiliul local a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local susținând că această instituție nu are nici un fel de atribuții în materie de expropriere. În ceea ce privește poziția procesuală a Primăriei comunei Izvoru Bîrzii a susținut că aceasta are atribuții în materie însă, cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, întrucât așa cum rezultă din adeverința din 2002 emisă de SC S. SA Drobeta Turnu Severin, reclamanta a primit cu titlu de despăgubiri o sumă de bani, reprezentând contravaloarea construcției expropriate. Și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Mehedinți, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar cu privire la fondul acțiunii, nu se opune admisibilității însă reclamanta trebuie să înapoieze în condițiile legii, despăgubirea încasată.

S-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți a Consiliului Județean Mehedinți și a Prefecturii Mehedinți. Prin sentința civilă nr. 320 din 4 iunie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Izvorul Bîrzii, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.S. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Izvorul Bîrzii și în consecință: a înlăturat măsura exproprierii construcțiilor casă cu două camere, antreu și bucătărie, o singură încăpere, situate în intravilanul localității Halânga, din titlul de proprietate din 15 martie 2005, construcții ce au făcut obiectul decretului de expropriere nr. 11/1997 și a constatat că aceste construcții aparțin reclamantei.

A respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva Consiliului Local Izvorul Bîrzii, Consiliul Județean Mehedinți și Prefectura Mehedinți pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta este unica moștenitoare a fratelui său L.C. de la care s-a expropriat imobilele din litigiu și nu au ieșit niciodată din posesia foștilor proprietari și pentru care s-a primit o despăgubire de 35.000 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Mehedinți, criticând-o întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece exproprierea s-a făcut prin organismele desemnate de Guvernul României, că instanța nu a depus toate diligențele pentru a se putea determina poziția procesuală a Prefecturii Mehedinți și a Consiliului Județean Mehedinți, că motivarea hotărârii cu privire la fondul cauzei nu este clară și nu a manifestat rol activ în sensul de a se verifica dacă expropriatul a obținut în compensare un alt teren și pentru că nu s-a dispus restituirea despăgubirilor primite în condițiile legii. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 829 din 25 octombrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.

Mehedinți – Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței civile nr. 320 din 4 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, reținând următoarele considerente: În actuala reglementare a Legii nr. 33/1994 calitatea de expropriator o au Guvernul României și Consiliile Locale însă în speță exproprierea s-a făcut printr-un decret emis de Președintele Statului expropriator fiind Statul Român, care nu poate fi reprezentat decât de Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954. Întrucât bunurile imobile expropriate, nu au ieșit din posesia reclamantei și a fratelui acesteia, scopul exproprierii nu s-a realizat fiind incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. A mai reținut instanța de apel că despăgubirea primită trebuie restituită, însă apelanta nu a formulat o astfel de cerere, astfel încât o poate solicita pe calea unei acțiuni separate.

În ceea ce privește lipsa de rol activ a primei instanțe pentru a constata dacă reclamanta și defunctul său frate au beneficiat de un alt teren în compensare curtea a respins acest motiv reținând că atâta timp cât exproprierea nu și-a atins scopul iar reclamantei și fratelui acesteia li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu se prezumă că aceștia nu au beneficiat de o altă suprafață de teren. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Mehedinți, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici. În mod greșit, instanțele nu au dat eficiență dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 referitoare la restituirea despăgubirilor primite ca urmare a exproprierii imobilului din litigiu, recurentul nefiind obligat la formarea unei cereri în acest sens.

O altă critică se referă la lipsa de rol activ a primei instanțe de a stabili dacă intimata reclamantă și defunctul său frate au beneficiat în compensare de o altă suprafață de teren urmare a exproprierii. Față de cele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul obligării reclamantei la restituirea despăgubirilor și a altor compensații. La data de 13 noiembrie 2008, C.E. a depus copia certificatului de deces eliberat de Primăria Comunei Șimian, din care rezultă decesul numitei C.S. ulterior fiind introduși în cauză numiții C.E., I.G. și C.M. în calitate de moștenitori ai defunctei C.S. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Premergător Legii nr. 10/2001 restituirea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a fost guvernată de dreptul comun în materia exproprierii, fondat pe dispozițiile Legii nr. 33/1994. Prin urmare, în raport cu Legea nr. 33/1994, cadrul juridic general în materia exproprierii, Legea nr. 10/2001, este o lege specială, fiind de imediată aplicare. În acest context, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunile având ca temei dispozițiile Legii nr. 33/1994 nu mai sunt admisibile. În speță, acțiunea a fost formulată la data de 11 iulie 2006, însă recurentul-pârât nu a criticat hotărârea nici în apel și nici în recurs sub aspectul admisibilității sale.

Ca urmare, critica recurentului-pârât sub aspectul lipsei de rol activ a instanței de fond în ceea ce privește acordarea unui alt teren în compensare defunctei reclamante și fratelui acesteia este nefondată cât timp din probele administrate a rezultat că li s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața cuprinsă în titlul de proprietate din 15 martie 2005. Pe de altă parte, Primăria Izvorul Bîrzii a avut calitatea de pârâtă astfel că putea produce dovezi sub aspectul criticat. Nefondată este și critica vizând neacordarea despăgubirilor primite de reclamantă ca urmare a exproprierii deoarece, corect instanța de apel a constatat că reclamantul-pârât nu a formulat o astfel de cerere.

Pe de altă parte, recurentul-pârât își poate valorifica pretențiile sale pe calea unei acțiuni separate. Așa fiind în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, a Județului Mehedinți împotriva deciziei civile nr. 829 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.