ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5974/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5974/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
La data de 11 iulie 2006, reclamanta C.S. a chemat în
judecată pe pârâții Primăria Izvorul Bîrzii, Consiliul local
Izvorul Bîrzii și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,
pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se înlăture
măsura exproprierii dispusă prin Decretul nr. 11/1987 cu privire la
imobilul construcție situat în comuna Izvorul Bîrzii, sat Halânga,
Județul Mehedinți.
Motivându-și acțiunea a
arătat că, în fapt tatăl său L.A. a avut în proprietate un
teren situat în Comuna Izvoru Bîrzii, sat Halânga, pentru care i s-a
reconstituit dreptul de proprietate conform titlului din 15 martie 2005.
După decesul tatălui
său au rămas ca moștenitori aceasta și fratele ei L.C..
Prin decretul de expropriere din 1987
a fost expropriat imobilul în litigiu, expropriere menționată pe
numele fratelui acesteia L.C., așa cum rezultă din adresa din 12
decembrie 2005 emisă de SC S. SA.
De la data exproprierii nu a fost
deposedat de teren și nici de construcție astfel încât exproprierea
nu și-a atins scopul.
După apariția Legii nr. 18/1991,
împreună cu fratele său au formulat cereri pentru reconstituirea
dreptului de proprietate, în care sens a fost emis titlul menționat.
Că, solicitând Oficiului de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Mehedinți intabularea
dreptului de proprietate asupra terenului și construcției, cererea i-a
fost respinsă întrucât nu este proprietara construcției.
Prin întâmpinare, pârâta
Primăria comunei Izvoru Bîrzii - Consiliul local a invocat excepția
lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local susținând
că această instituție nu are nici un fel de atribuții în
materie de expropriere.
În ceea ce privește
poziția procesuală a Primăriei comunei Izvoru Bîrzii a
susținut că aceasta are atribuții în materie însă, cu
privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, întrucât
așa cum rezultă din adeverința din 2002 emisă de SC S. SA
Drobeta Turnu Severin, reclamanta a primit cu titlu de despăgubiri o
sumă de bani, reprezentând contravaloarea construcției expropriate.
Și pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Mehedinți, a invocat excepția
lipsei calității procesuale pasive, iar cu privire la fondul
acțiunii, nu se opune admisibilității însă reclamanta
trebuie să înapoieze în condițiile legii, despăgubirea
încasată.
S-a dispus introducerea în cauză,
în calitate de pârâți a Consiliului Județean Mehedinți și a
Prefecturii Mehedinți.
Prin sentința civilă nr. 320
din 4 iunie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, a fost
admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului Consiliul Local Izvorul Bîrzii, a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive invocată de Ministerul
Finanțelor, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.S. în
contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și
Primăria Izvorul Bîrzii și în consecință: a înlăturat
măsura exproprierii construcțiilor casă cu două camere,
antreu și bucătărie, o singură încăpere, situate în
intravilanul localității Halânga, din titlul de proprietate din 15
martie 2005, construcții ce au făcut obiectul decretului de
expropriere nr. 11/1997 și a constatat că aceste construcții
aparțin reclamantei.
A respins acțiunea
formulată de reclamantă împotriva Consiliului Local Izvorul Bîrzii,
Consiliul Județean Mehedinți și Prefectura Mehedinți pentru
lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că reclamanta este unica
moștenitoare a fratelui său L.C. de la care s-a expropriat imobilele
din litigiu și nu au ieșit niciodată din posesia foștilor
proprietari și pentru care s-a primit o despăgubire de 35.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin
D.G.F.P. Mehedinți, criticând-o întrucât în mod greșit a fost
respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive,
deoarece exproprierea s-a făcut prin organismele desemnate de Guvernul
României, că instanța nu a depus toate diligențele pentru a se
putea determina poziția procesuală a Prefecturii Mehedinți
și a Consiliului Județean Mehedinți, că motivarea
hotărârii cu privire la fondul cauzei nu este clară și nu a
manifestat rol activ în sensul de a se verifica dacă expropriatul a
obținut în compensare un alt teren și pentru că nu s-a dispus
restituirea despăgubirilor primite în condițiile legii.
Curtea de Apel Craiova, secția
civilă, prin decizia nr. 829 din 25 octombrie 2007 a respins ca nefondat
apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
reprezentat de D.G.F.P. Mehedinți – Drobeta Turnu Severin împotriva
sentinței civile nr. 320 din 4 iunie 2007 pronunțată de
Tribunalul Mehedinți, reținând următoarele considerente:
În actuala reglementare a Legii nr. 33/1994
calitatea de expropriator o au Guvernul României și Consiliile Locale
însă în speță exproprierea s-a făcut printr-un decret emis
de Președintele Statului expropriator fiind Statul Român, care nu poate fi
reprezentat decât de Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 25 din
Decretul nr. 31/1954.
Întrucât bunurile imobile
expropriate, nu au ieșit din posesia reclamantei și a fratelui
acesteia, scopul exproprierii nu s-a realizat fiind incidente dispozițiile
art. 35 din Legea nr. 33/1994.
A mai reținut instanța de
apel că despăgubirea primită trebuie restituită, însă
apelanta nu a formulat o astfel de cerere, astfel încât o poate solicita pe
calea unei acțiuni separate.
În ceea ce privește lipsa de
rol activ a primei instanțe pentru a constata dacă reclamanta și
defunctul său frate au beneficiat de un alt teren în compensare curtea a
respins acest motiv reținând că atâta timp cât exproprierea nu și-a
atins scopul iar reclamantei și fratelui acesteia li s-a reconstituit
dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu se prezumă că
aceștia nu au beneficiat de o altă suprafață de teren.
Împotriva acestei din urmă
hotărâri a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanțelor
Publice – D.G.F.P. Mehedinți, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.
9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susținut următoarele
critici.
În mod greșit, instanțele
nu au dat eficiență dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994
referitoare la restituirea despăgubirilor primite ca urmare a exproprierii
imobilului din litigiu, recurentul nefiind obligat la formarea unei cereri în
acest sens.
O altă critică se
referă la lipsa de rol activ a primei instanțe de a stabili dacă
intimata reclamantă și defunctul său frate au beneficiat în
compensare de o altă suprafață de teren urmare a exproprierii.
Față de cele arătate,
recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor în
sensul obligării reclamantei la restituirea despăgubirilor și a
altor compensații.
La data de 13 noiembrie 2008, C.E. a
depus copia certificatului de deces eliberat de Primăria Comunei Șimian,
din care rezultă decesul numitei C.S. ulterior fiind introduși în
cauză numiții C.E., I.G. și C.M. în calitate de moștenitori
ai defunctei C.S.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată
că recursul declarat în cauză nu este întemeiat pentru considerentele
ce vor fi arătate în continuare.
Premergător Legii nr. 10/2001
restituirea imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989 a fost guvernată de dreptul comun în materia exproprierii, fondat pe
dispozițiile Legii nr. 33/1994.
Prin urmare, în raport cu Legea nr. 33/1994,
cadrul juridic general în materia exproprierii, Legea nr. 10/2001, este o lege
specială, fiind de imediată aplicare.
În acest context, după intrarea
în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunile având ca temei dispozițiile
Legii nr. 33/1994 nu mai sunt admisibile.
În speță, acțiunea a
fost formulată la data de 11 iulie 2006, însă recurentul-pârât nu a
criticat hotărârea nici în apel și nici în recurs sub aspectul
admisibilității sale.
Ca urmare, critica
recurentului-pârât sub aspectul lipsei de rol activ a instanței de fond în
ceea ce privește acordarea unui alt teren în compensare defunctei
reclamante și fratelui acesteia este nefondată cât timp din probele
administrate a rezultat că li s-a reconstituit dreptul de proprietate doar
pentru suprafața cuprinsă în titlul de proprietate din 15 martie 2005.
Pe de altă parte, Primăria
Izvorul Bîrzii a avut calitatea de pârâtă astfel că putea produce
dovezi sub aspectul criticat.
Nefondată este și critica
vizând neacordarea despăgubirilor primite de reclamantă ca urmare a
exproprierii deoarece, corect instanța de apel a constatat că
reclamantul-pârât nu a formulat o astfel de cerere.
Pe de altă parte,
recurentul-pârât își poate valorifica pretențiile sale pe calea unei
acțiuni separate.
Așa fiind în temeiul art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin
Direcția Generală a Finanțelor Publice, a Județului
Mehedinți împotriva deciziei civile nr. 829 din 25 octombrie 2007 a
Curții de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.