ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1209/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. 2167/101/2008, reclamanta R.A.A.N.T.S., în calitate de expropriator, a formulat cerere de expropriere a imobilelor deținute de pârâții proprietari Primăria Comunei Izvorul Bîrzii, Județul Mehedinți și G.A.M. În motivarea cererii reclamanta a enumerat imobilele deținute de Primăria Izvorul Bîrzii, a căror expropriere a solicitat-o, arătând că sunt situate în extravilanul comunei, limitrofe depozitului de zgură și cenușă aflat în folosința R.A.A.N.T.S. De asemenea, au fost enumerate imobilele deținute de proprietara G.A.M., situate în extravilanul Comunei Izvorul Bîrzii, limitrofe depozitului de zgură și cenușă, aflat în folosința R.A.A.N.B.

Reclamanta a mai arătat că, prin H.G. nr. 586 din 13 iulie 2007, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 416 din 21 iunie 2007, lucrarea de interes național „Extindere și supraînălțare depozit de zgură și cenușă la R.O.M.A.G.T. etapa a III-a, a fost declarată de utilitate publică. S-a precizat că, în conformitate cu art. 2 din actul normativ menționat, calitatea de expropriator în vederea realizării acestei lucrări o are Statul Român, iar, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 33/1994, s-a procedat la întocmirea documentației cuprinzând imobilele propuse pentru expropriere. S-a arătat că pârâții proprietari au fost notificați în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, fiindu-le înaintate notificările din 6 iulie 2007 și oferta de despăgubiri în sumă de 122.156,87 lei și din 6 iulie 2007 și oferta de despăgubiri în sumă de 126.173,18 lei, pârâtei G.A.M.

Față de împrejurarea că ofertele de despăgubire înaintate proprietarilor imobilelor supuse exproprierii nu au fost confirmate de către aceștia, prin adresele din 16 august 2007, au fost invitați la negociere, convenindu-se asupra cuantumului despăgubirilor conform mențiunilor proceselor verbale din 10 septembrie 2007 și 13 septembrie 2007. În ședința publică de la 17 aprilie 2008, Primăria Izvorul Bîrzii prin primar și G.A.M. au declarat că sunt de acord cu exproprierea terenurilor însă nu și cu despăgubirile propuse. Astfel, proprietara G.A.M. a apreciat valoarea terenurilor forestiere la suma de 20.000.000 lei, iar Primăria Izvorul Bîrzii a apreciat valoarea terenurilor forestiere la 15.600.000 lei, iar a celorlalte categorii de teren la echivalentul de 4 euro/mp.

Conform art. 24 din Legea nr. 33/1994, instanța de fond a luat act de învoiala părților doar cu privire la expropriere, pentru stabilirea despăgubirilor dispunând, la cererea pârâților, efectuarea unei expertize de către o comisie constituită din trei experți. În raport de dispozițiile art. 36 alin. (2) lit. c) și art. 62 din Legea nr. 215/2001, Tribunalul Mehedinți a dispus prin încheiere introducerea în cauză a primarului Comunei Izvorul Bîrzii și a Consiliului Local Izvorul Bîrzii. Prin sentința civilă nr. 194 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Mehedinți a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Izvorul Bîrzii. Prin aceeași hotărâre s-au admis cererile de expropriere a terenurilor menționate în cuprinsul cererii introductive și a fost stabilit cuantumul despăgubirilor după cum urmează: Primăriei Izvorul Bîrzii, reprezentată prin primar - 67.884 euro (249.510 lei) și 4820 lei; iar pârâtei G.A.M.

- 106.199 euro (390.334 lei) și 14.668 lei. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor sumele menționate, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că întreaga documentație a fost întocmită pentru expropriere și nu pentru scoaterea definitivă a unor terenuri din fondul forestier național, nefiind incidente dispozițiilor Codului Silvic. S-a apreciat ca fiind nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Comunei Izvorul Bîrzii, în raport de prevederile art. 77 din Lege nr. 215/2001, cuvenite proprietarilor expropriați, fiind avute în vedere proba cu expertiză tehnică administrată în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții G.A.M. și Consiliul Local al Comunei Izvoru Bîrzii, Primăria Comunei Izvoru Bîrzii și Primarul Comunei Izvoru Bîrzii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Pârâta G.A.M. a susținut că, în mod eronat, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei nefiind respectate prevederile art. 21 din Legea nr. 286/2006 și art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998. Celelalte critici formulate prin motivele de apel au vizat respingerea eronată a cererii de refacere a rapoartelor de expertiză sau de efectuare a unor contraexpertize și calcularea valorii terenurilor agricole în baza unor acte normative abrogate, precum și evaluarea terenului forestier fără aplicarea prevederilor art. 41 C. silvic.

Apelanții Consiliului Local al Comunei Izvoru Bîrzii, Primăria Comunei Izvoru Bîrzii și Primarul Comunei Izvoru Bîrzii au criticat hotărârea pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Comunei Izvoru Bîrzii și subevaluarea terenurilor în litigiu de către experți fără competențe în acest sens și în baza unor acte normative abrogate, respectiv O.G. nr. 8/2001, respinsă prin Legea nr. 454/2002 și Metodologia de evaluare conform H.G. nr. 834/1991. La data de 6 ianuarie 2009, apelanta pârâtă G.A.M. a depus o completare a motivelor de apel, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., în condițiile în care instanța a omologat rapoartele de expertiză întocmite în baza unor acte normative abrogate. S-a arătat că prin administrarea probelor înainte de introducerea în cauză a instituției Primarului și a Consiliului Local s-au încălcat principiile contradictorialității, al dreptului de apărare, al egalității părților și dreptul la un proces echitabil. S-a criticat sentința și în privința neacordării cheltuielilor efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere, în raport de prevederile art. 38 din Legea nr. 33/1994.

Prin decizia nr. 264 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile pârâților și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite Primăriei Izvoru Bîrzii prin primar, pentru terenul agricol, în sumă de 42.183 lei, menținând cuantumul despăgubirilor cuvenite primăriei pentru terenul forestier, în sumă de 249.510 lei și a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pârâtei G.A.M. pentru terenul agricol în sumă de 262.305 lei, menținând cuantumul despăgubirilor cuvenite acestei pârâte pentru terenul forestier, în sumă de 390.334 lei. A fost obligată reclamanta să plătească celor două pârâte sumele menționate.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost obligată reclamanta R.A.A.N.D.T.S. la 20.173,50 lei cheltuieli de judecată către pârâta G.A.M. și la 3000 lei cheltuieli de judecată către pârâții Consiliul Local al Comunei Izvoru Bîrzii și Primăria Comunei Izvoru Bîrzii. Decizia menționată a fost îndreptată, la cererea pârâților apelanți, prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu din 24 noiembrie 2009, în sensul că în loc de 249.510 lei, se va menționa 67.884 euro (249.510 lei), iar în loc de 390.334 lei se va menționa 106.199 euro (390.334 lei). Prin considerentele deciziei menționate, instanța de apel a reținut că sunt neavenite criticile referitoare la nulitatea rapoartelor de expertiză întocmite în primă instanță, în condițiile în care în apel s-a suplimentat proba cu expertiză tehnică.

S-a apreciat ca neîntemeiat și primul motiv de apel formulat de pârâți, în care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Izvoru Birzii, având în vedere că tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001. S-a constatat că, în speță, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 33/1994, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, nefiind, astfel primite criticile din apel prin care s-a invocat incidența dispozițiilor Codului Silvic sau ale Ordinului nr. 58/2003, modificat și completat prin Ordinul nr. 401/2006. În privința terenului forestier propus pentru expropriere, s-a considerat că nu sunt relevante valorile stabilite de expertul M.G.V. pentru despăgubirile cuvenite pârâților, în condițiile în care acesta se raportează la evaluarea făcută inițial de către cei trei experți de specialitate evaluare teren agricol, bazată pe tranzacții intervenite în urmă cu doi ani, pentru terenuri situate în alte zone.

În același timp, instanța de apel nu a reținut valorile stabilite (în apel) de către ceilalți doi experți de specialitate evaluare teren forestier, respectiv suma de 144.051,60 lei pentru Primăria Izvoru Bîrzii și suma de 237.855,05 lei pentru pârâta G.A.M., în condițiile în care aceste sume sunt inferioare celor stabilite prin sentința apelată, ce nu au fost contestate de reclamanta intimată, pârâților apelanți neputând să li se înrăutățească situația în propria cale de atac. În privința terenurilor agricole în litigiu, s-a considerat că suma stabilită prin expertizele tehnice de specialitate reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire pentru bunul expropriat, în sensul art. 481 C. civ. și art. l din Legea nr. 33/1994, păstrându-se justul echilibru între interesul general urmărit prin scopul exproprierii și interesul individual al persoanelor expropriate.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâta G.A.M. și Primarul Comunei Izvoru Bîrzii. Prin motivele sale de recurs, pârâta G.A.M., a criticat decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocând, cu privire la terenul arabil, ignorarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv cerința legală a stabilirii despăgubirii în funcție de valoarea de piață, și omologând eronat o expertiză ce a avut la bază metoda de calcul pe baza rentei. S-a solicitat, astfel, să se dea prioritate principiului instituit de art. 44 pct. 3 din Constituție și să se dispună obligarea expropriatorului la plata către recurentă a unei despăgubiri de 10 euro/mp.

de teren arabil și, în subsidiar, dacă se va aprecia că, indiferent de valoarea tranzacțiilor efectuate în aceeași zonă despăgubirea ar trebui stabilită doar în raport de concluziile expertizei, obligarea reclamantei la 6,20 euro/mp. În ceea ce privește terenul forestier, recurenta G.A.M. a criticat decizia recurată pentru ignorarea prevederilor Legii nr. 33/1994 și a celor constituționale, prin neargumentarea înlăturării concluziilor expertului M.V.G., desemnat de expropriați și omologarea unui raport de expertiză care nu a ținut seama de clasa de productivitate a acestui teren. Critica formulată prin ultimul motiv de recurs a avut ca obiect nemotivarea hotărârii instanței de apel în ce privește diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.

Dezvoltând motivele de recurs, recurentul pârât Primarul Comunei Izvoru Bîrzii a criticat decizia ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., susținând că nu s-a lămurit cine are calitate procesuală într-un litigiu privind exproprierea unui teren aparținând domeniului privat al unității administrativ teritoriale. De asemenea, s-a criticat decizia recurată pentru omologarea unui raport de expertiză întocmit cu nerespectarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității în conformitate cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ce a avut la bază acte normative abrogate sau neincidente în speță și a ignorat dispozițiile Legii nr. 33/1994 cu referire la valoarea de circulație a terenurilor.

S-a invocat subevaluarea terenului forestier, căreia i s-a stabilit o valoare mai mică decât cea a terenului agricol, ignorându-se astfel încălcarea dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, dar și dispozițiile Legii nr. 247/2005. Ultimul motiv de recurs al pârâtului a vizat neacordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, fără a se motiva soluția sub acest aspect. Intimata reclamantă R.A.A.N.D.T.S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. Prin decizia civilă nr. 5156 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală au fost admise recursurile declarate de pârâții G.A.M.

și Primarul Comunei Izvoru Bârzii, împotriva deciziei civile nr. 264 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, reținând în considerentele deciziei următoarele: Instanțele de fond și apel au stabilit corect, în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, că Primăria Comunei Izvorul Bîrzii are calitate procesuală pasivă, aplicând corect dispozițiile legale menționate, potrivit cărora primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită Primăria comunei, orașului sau municipiului.

De altfel, întreaga documentație pentru expropriere a fost întocmită în contradictoriu cu Primăria Comunei Izvorul Bîrzii, primarul acesteia fiind prezent, la efectuarea expertizelor judiciare în calitate de reprezentant legal. Criticile referitoare la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarilor pentru terenurile forestiere sunt întemeiate. Instanța de apel, prin încheierea din 3 februarie 2009, a constatat că proba cu expertiză tehnică de specialitate nu a fost administrată în contradictoriu cu toate părțile în litigiu și a dispus efectuarea altor expertize tehnice. Contrar motivării cu care a fost încuviințată această probă, prin' decizia recurată s-a valorificat tocmai raportul de expertiză considerat nul pentru neîntocmirea în contradictoriu cu toate părțile și neopozabil tuturor părților.

Totodată, s-a reținut că raportul de expertiză în discuție a avut la bază Norma tehnică aprobată prin O.M. nr. 444/1996, ordin aprobat expres prin Ordinul M.A.P.P.M. nr. 1672 din 7 noiembrie 2000 și H.G. nr. 796/2002, modificată prin H.G. nr. 1543/2004, în ce privește modul de evaluare și relația de calcul. Expertiza efectuată în apel a avut două opinii distincte: una a experților desemnați de instanță și de expropriată și alta a expertului desemnat de expropriați. Instanța de apel a omologat concluziile primilor doi experți, constatând că în zonă nu există tranzacții pentru terenuri forestiere, fără, însă, să fie înlăturate motivat concluziile expertului M.V.G. Având în vedere că, referitor la terenul forestier, experții desemnați de instanță și expropriator au indicat valori inferioare celor stabilite de prima instanță, pentru a nu înrăutăți situația pârâților în propria cale de atac, curtea de apel a păstrat valoarea despăgubirii stabilită de tribunal.

Instanța de apel a ignorat însă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care impune ca la stabilirea despăgubirii să fie avute în vedere și prejudiciile provocate de măsura exproprierii și și-a însușit o valoare mai mică, ce îi defavorizează pe recurenții pârâți, nu poate fi, însă, omologată nici soluția propusă de expertul M.V.G., care pornește în stabilirea despăgubirilor pentru terenurile forestiere de la valoarea de piață a terenului agricol, la care adaugă valoarea de piață a celorlalte componente (lemn, plante medicinale, fructe de pădure, etc.). Valoarea terenurilor cu vegetație forestieră este dată de grupa de specii, clasă de vârstă și clasa de producție, elemente rezultate din amenajările silvice, conform Metodologiei aprobate prin H.G.

nr. 1546/2004, cu modificările ulterioare și nu de faptul că terenurile forestiere se află în prelungirea terenurilor agricole. De altfel, la obiecțiunile formulate de reclamantă cu privire la asocierea terenului forestier cu terenul agricol neplantat, expertul M.V.G. nu a răspuns. Pentru aceste considerente, Curtea va constata că se impune completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului forestier cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a Normelor metodologice de evaluare aprobate prin H.G. nr. 1546/2004, cu modificările și completările ulterioare. Se va avea în vedere faptul că terenurile forestiere ce fac obiectul expertizei nu sunt terenuri agricole neplantate, ci terenuri cu categorii de folosință distincte, încadrare dovedită prin documentațiile cadastrale și de expropriere.

Se va aprecia, însă, ca neîntemeiată susținerea recurenților referitoare la încălcarea principiilor Legii nr. 247/2005, acestea nefiind aplicabile în cauză, întrucât reglementează sursele de finanțare, cuantumul și despăgubirile cuvenite pentru imobilele ce intră în sfera de incidență a Legii nr. 10/2001. Criticile referitoare la despăgubirile stabilite pentru terenurile agricole au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut motivat că terenurile comparabile în raport de care experții desemnați de instanță și expropriator au stabilit valoarea despăgubirilor nu sunt de același fel cu terenurile agricole în litigiu, atât din punct de vedere al amplasamentului, cât și al perioadei în care au fost încheiate tranzacțiile, respectiv 2007 - 2008. Înscrisurile invocate de pârâții recurenți în acest sens nu privesc aceeași categorie de teren, extravilan, situat în aceeași zonă cu terenurile în litigiu, așa cum stabilesc dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora la calculul cuantumului despăgubirilor se ține seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

Comparabilele folosite pentru terenurile A și B nu răspund cerințelor legale menționate, care au constituit și obiective ale expertizei, în sensul că nu sunt terenuri de același fel cu cele supuse exproprierii, nu sunt situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, iar tranzacționarea nu s-a făcut la data întocmirii raportului sau la o dată apropriată. Actele doveditoare pentru comparabilele C și D nu au fost depuse la raport, deși s-a făcut referire la ele. Urmare a obiecțiunilor formulate de intimata reclamantă expertul C.S. și-a reconsiderat opinia din raportul inițial, având în vedere și constatările efectuate cu ocazia deplasării în teren, pentru care nu se impunea citarea părților, astfel că nu au fost încălcate, dispozițiile art. 208 C. proc.

civ., cum se susține de recurentul Primarul comunei Izvorul Bîrzii. Contractul de vânzare-cumpărare din 27 mai 2009, depus și în recurs nu a fost luat în considerare, deoarece are ca obiect un teren arabil, pe când terenurile supuse exproprierii sunt terenuri cu categorie de folosință arabil, livezi, pășuni. Sentința nr. 6618/2007 a Judecătoriei Târgu Jiu, depusă în copie la dosar, nu a fost avută în vedere pentru că terenul ce a constituit obiectul acelui litigiu este amplasat într-o altă unitate administrativ-teritorială. Față de considerentele expuse, a constatat că nu se impune a fi analizate și criticile referitoare la cheltuielile de judecată. Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. și 313 C. proc. civ. reținând că este necesară suplimentarea probatoriului în ce privește terenurile forestiere, a admis recursurile pârâților și a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. La data de 24 decembrie 2010, G.A.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 5156 din 12 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivarea contestației în anulare, contestatoarea sa susținut că, primul caz prevăzut de art. 318 C. proc. civ.

(greșeală materială) vizează două aspecte, ambele cu referire la soluționarea motivelor de recurs privind omologarea variantei propusă de expert C., în răspunsul la obiecțiuni (variantă prin care revine asupra opiniei exprimată inițial), pentru terenurile agricole: - în mod eronat instanța a reținut că cei trei experți au avut în vedere comparabile (A și B) care nu sunt în aceeași unitate administrativ - teritorială, că nu sunt terenuri de același fel și că nu au fost depuse acte doveditoare pentru comparabilele C și D; - deși părțile au fost citate pentru a participa la identificarea terenurilor, efectuarea măsurătorilor și culegerea datelor pe teren, la fiecare expertiză, instanța reține în mod eronat că în cazul variantei propuse de expert C. nu era necesară citarea părților.

Cel de-al doilea motiv, omisiunea cercetării tuturor motivelor de recurs se referă la faptul că instanța nu a răspuns care sunt considerentele pentru care s-a omologat o variantă a expertizei care nu respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legii nr. 33/1994. Contestația în anulare este nefondată. Conform art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Instituind acest motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedurale pe care instanța le-a comis prin emiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

În speță, contestatoarea nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care instanța a omologat o variantă propusă de expert C., faptul că, experții desemnați au avut în vedere comparabilele A și B care nu sunt în aceeași unitate administrativ – teritorială și că nu au fost depuse acte doveditoare pentru comparabilele C și D, adică aspecte legate de aprecierea probelor. Cel de-al doilea motiv, omisiunea cercetării tuturor motivelor de recurs se referă de fapt, la nemulțumirea contestatoarei de modul în care instanța de recurs a răspuns acestor motive. Or, instanța de recurs a analizat motivele de recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare.

Față de cele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A.M. împotriva deciziei civile nr. 5156 din 12 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.