ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4942/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4942/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 1

august 2011 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta F. Prahova Societate Cooperativa

de Consum, Sucursala Vălenii de Munte, în contradictoriu cu pârâta Comuna

Izvoarele, prin primar, a solicitat:

- constatarea nulității absolute a Hotărârii nr.

1 din 4 iulie 2011 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor proprietarilor

de terenuri și a titularilor altor drepturi reale din Comuna Izvoarele ca

urmare a încălcării dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 33/1994,

republicată;

- constatarea nulității parțiale a aceleiași

hotărâri – în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor propuse a fi acordate

pentru exproprierea suprafeței de 1.543 m

2

teren situat în Comuna

Izvoarele, Sat Homorâciu, tarlaua 27, parcela c26;

- constatarea nulității aceleiași hotărâri,

precum și a Hotărârii nr. 147 din 26 august 2010 a Consiliului Județean Prahova,

ca urmare a nerespectării dispozițiilor imperative ale Legii nr. 33/1994 și ale

Legii nr. 255/2010;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 162.015

lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 38.575 euro, calculată la

valoarea de 25 euro/m

2

, la 1.543 mp și la cursul mediu de 4,2

lei/euro;

- obligarea pârâtei la plata de despăgubiri

în sumă de 30.000 lei, reprezentând folosința fără drept și fără acordul

reclamantei a terenului menționat anterior, începând cu anul 2007;

- suspendarea proiectului, ca urmare a lipsei

utilității publice a acestuia, precum și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat următoarele: este proprietara terenului în suprafață de

1.543 mp, conform Deciziei civile nr. 243/2009 a Tribunalului Prahova; pârâta a

demarat în cursul anului 2009 procedura de expropriere a acestui teren pentru

realizarea unui obiectiv care presupune o activitate ce se desfășoară o singură

dată pe săptămână și care nu este menționată ca fiind de utilitate publică,

potrivit dispozițiilor Legii nr. 255/2010; pentru construirea unei piețe,

într-un sat cu aproximativ 3.000 de locuitori, nu este necesară o suprafață de

1.543 m

2

situată în centrul comunei; reclamanta și-a exprimat

disponibilitatea de a vinde jumătate din acest teren, dar oferta sa a fost

refuzată de către pârâtă.

Reclamanta a mai

arătat că: pârâta a întocmit două rapoarte de expertiză, prin care i-a

comunicat prețul pe care ar trebui să îl primească drept despăgubire, preț care

este derizoriu și nu exprimă valoarea reală de piață a terenului; prin

întâmpinarea depusă a solicitat anularea raportului de expertiză întocmit de

către expertul C.P.; pârâta a recunoscut că există anumite greșeli materiale în

cuprinsul expertizei, însă a considerat că acestea nu sunt relevante; raportat

la prevederile Protocolului nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la cele ale art. 44 alin. (3)

din Constituție, exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face

numai după o prealabilă și justă despăgubire, în caz contrar realizându-se o

încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului; despăgubirile propuse

de pârâtă și modul de calcul al acestora sunt nelegale și subiective, fiind

încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Reclamanta a mai

învederat că expropriatorul a ignorat dispozițiile art. 44 alin. (3) din

Constituția României și cele ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar jurisprudența

europeană a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că o măsură

privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele

interesului general al comunității și imperativul apărării drepturilor

fundamentale ale individului.

intervenție formulată în cauză

În cauză, S.C. a

formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, solicitând instanței

să admită acțiunea acesteia, motivat de faptul că, pe terenul proprietatea

acesteia, se află unele construcții și instalații care sunt proprietatea sa,

conform facturii nr. 0064656/1994, iar pârâta nu i-a comunicat procesul-verbal

de cercetare prealabilă, propunerile de expropriere și nici oferta de

despăgubire, așa cum prevăd dispozițiile art. 12 din Legea nr. 33/1994.

Totodată, intervenientul a arătat că a primit de la Consiliul Județean Prahova adresele nr. 307/2011 și nr. 4662/2011, prin care i s-a comunicat

faptul că baraca metalică nu face obiectul exproprierii și că întâmpinarea sa urmează

a fi examinată de comisie, însă, în realitate, acest lucru nu s-a produs,

comisia analizând doar întâmpinarea reclamantei. Se mai arată că, din raportul

de evaluare, rezultă că obiectul exproprierii îl constituie atât terenul, cât

și baraca metalică și gardul împrejmuitor, iar, potrivit dispozițiilor art. 6

din Legea nr. 33/1994, nu sunt de utilitate publică lucrările de amenajare a

unei piețe. Cercetarea prealabilă a fost superficial efectuată și nu este

necesar terenul de 1.543 m

2

pentru edificarea pieței, în condițiile

în care pârâta deține în proprietate un teren de 2.052 mp învecinat cu acesta,

pe care se poate amenaja piața.

De asemenea, S.C. a

formulat și cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea Hotărârii

nr. 1.din 4 iulie 2011 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor la

propunerile de expropriere, invocând, în esență, argumentele prezentate în

susținerea cererii de intervenție formulată în interesul reclamantei.

acțiune

La termenul de

judecată din data de 26 septembrie 2010, reclamanta și-a precizat acțiunea, în

sensul că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, și Comisia

pentru soluționarea întâmpinărilor proprietarilor de terenuri și a titularilor

altor drepturi reale din cadrul Consiliului Județean Prahova.

Ulterior, reclamanta

a arătat că înțelege să renunțe la cererea de suspendare a proiectului.

judiciare în fața instanței de fond

La termenul de

judecată din data de 17 octombrie 2011, Curtea de apel a pus în discuția

părților cererea de intervenție în interes propriu, formulată de S.C., pe care

ulterior a încuviințat-o în principiu, apreciind că sunt îndeplinite condițiile

de admisibilitate prevăzute de art. 49 și următoarele C. proc. civ.

Intervenientul S.C. a

arătat că, întrucât a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție în

interes propriu, nu mai înțelege să susțină cererea de intervenție în interesul

reclamantei.

În cauză, reclamanta

a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul

pârâților, iar pârâta și intervenientul în interes propriu proba cu înscrisuri,

probe care au fost încuviințate de către instanță.

La termenul de

judecată din data de 28 noiembrie 2011, Curtea a pus în discuția părților

necesitatea disjungerii capetelor de cerere privind constatarea nulității Hotărârii

nr. 147/2010 a Consiliului Județean Prahova și obligarea Comunei Izvoarele,

prin primar, la plata de despăgubiri de 30.000 lei, reprezentând lipsa de folosință

pentru terenul de 1.543 mp, ulterior disjungând aceste două capete de cerere, care

au făcut obiectul a două dosare separate.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 3

din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a admis, în parte,

acțiunea principală, precizată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu

pârâtele Comuna Izvoarele și Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor

proprietarilor de terenuri și a titularilor altor drepturi reale din cadrul

Consiliului Județean Prahova și intervenientul în nume propriu S.C.

- a admis cererea de

intervenție în interes propriu;

- a anulat Hotărârea nr.

1 din 4 iulie 2011 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor proprietarilor

de terenuri și a titularilor altor drepturi reale din com.Izvoarele;

- a respins restul

cererilor reclamantei, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta este

proprietara terenului în suprafață de 1.543 mp, situat în Comuna Izvoarele, Sat

Homorâciu, dreptul său de proprietate fiind stabilit irevocabil prin Decizia nr.

243 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Prahova, secția civilă.

Pe acest teren se

află amplasată o baracă metalică - având o suprafață desfășurată de 252 mp și o

suprafață utilă de 218 mp (conform raportului de evaluare întocmit la data de

28 martie 2011 de către expertul C.P.), respectiv o suprafață de 295,9 mp

(conform planului de situație /releveu piață, depus la dosar de către Comuna

Izvoarele, fila 119), precum și un gard împrejmuitor cu o lungime de 19 metri (

conform raportului de evaluare, fila 42), ambele fiind proprietatea

intervenientului în interes propriu S.C., dobândită prin factura nr. 64656/24

iunie 1994.

Întrucât Comuna

Izvoarele intenționează să edifice pe terenul precizat o piață publică, a

încercat să achiziționeze acest teren, însă nu s-a înțeles cu reclamanta,

astfel că a inițiat procedura exproprierii acestuia.

În acest sens, prin

Hotărârea Consiliului Județean nr. 132 din 30 iulie 2010, s-a constituit

Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării

utilității publice de interes local a lucrării, care a încheiat procesul-verbal

nr. 10 din 4 august 2010, prin care a constatat că sunt îndeplinite condițiile

cerute de Legea nr. 33/1994 pentru ca lucrarea precizată să fie declarată de

utilitate publică de interes local.

Ca urmare, prin

Hotărârea Consiliului Județean Prahova nr. 147 din 26 august 2010, lucrarea

menționată anterior a fost declarată de utilitate publică de interes local.

Ulterior,

expropriatorul a comunicat reclamantei hotărârea de declarare a utilității

publice și, la solicitarea expresă a acesteia din urmă, raportul de evaluare

întocmit de către expertul C.P. în data de 20 aprilie 2010 – în cadrul căruia

s-a consemnat faptul că a fost întocmit la solicitarea Comunei Izvoarele, în

calitate de client, în vederea estimării valorii de piață a terenului,

menționând faptul că procesul-verbal de constatare al rezultatului cercetării

prealabile se află la sediul Consiliului Județean Prahova, unde poate fi

consultat.

Nemulțumită,

reclamanta a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat nerespectarea

unora dintre elementele procedurii reglementate de dispozițiile Legii nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Prin Hotărârea

Consiliului Județean Prahova nr. 211 din 24 noiembrie 2010 a fost constituită

Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor formulate împotriva propunerilor de

expropriere pentru cauză de utilitate publică în vederea realizării lucrării de

interes local.

Prin procesul-verbal

din data de 14 decembrie 2010, comisia menționată anterior a constatat faptul

că raportul de evaluare, întocmit de expertul C.P. la data de 20 aprilie 2010,

trebuia să fie întocmit pentru expropriere, iar nu pentru cumpărarea terenului,

astfel că a dispus „reluarea etapelor procedurii de expropriere după declararea

utilității publice prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 147 din 26 august 2010”,

precum și întocmirea unui nou raport de evaluare a imobilului în vederea

exproprierii.

Anterior datei de 14

decembrie 2010, formulase întâmpinări și intervenientul S.C. (înregistrate sub nr.

6709 din 7 decembrie 2010 și nr. 307 din 9 decembrie 2010), prin care a invocat

calitatea sa de proprietar al construcțiilor edificate pe terenul supus

exproprierii, precum și nerespectarea în ceea ce îl privește a procedurii

reglementate de dispozițiile Legii nr. 33/1994, întâmpinări la care a primit

răspuns prin adresele nr. 307 din 8 februarie 2011 și nr. 4662 din 20 aprilie 2011,

prin care i s-a comunicat, în esență, că bunul său – baraca metalică – este

mobil și nu face obiectul exproprierii, precum și că nu are un drept de

superficie asupra terenului pe care se află amplasate bunurile mobile.

Instanța a reținut că

întâmpinările intervenientului nu au fost soluționate de către Comisia special

constituită, potrivit procedurii prevăzute de art. 15 și următoarele din Legea nr.

33/1994, întrucât la dosar nu există vreo hotărâre a acestei comisii având un

astfel de obiect.

Ulterior, la

solicitarea Comunei Izvoarele, a fost efectuat un nou raport de evaluare,

întocmit de către expertul C.P. la data de 28 martie 2011, prin care au fost

evaluate terenul de 1.543 mp, baraca metalică cu suprafață de 252 mp și gardul

împrejmuitor cu lungime de 19 m, raport ce a fost comunicat reclamantei prin

adresa nr. 2265 din 21 aprilie 2011.

Ca urmare, reclamanta

a formulat întâmpinare, înregistrată sub nr. 343 din 4 mai 2011. De asemenea,

intervenientul S.C. a formulat alte întâmpinări în cursul anului 2011,

înregistrate sub nr. 4662 din 12 aprilie 2011 și nr. 307 din 31 ianuarie 2011.

Prin procesul-verbal

din data de 04 iulie 2011, Comisia de soluționare a întâmpinărilor a examinat

doar întâmpinarea formulată de către reclamantă, constatând că aceasta este

neîntemeiată, astfel că a emis Hotărârea nr. 1 din 4 iulie 2011, prin care

întâmpinarea reclamantei a fost respinsă.

Curtea de apel a

reținut, în ceea ce privește situația intervenientului principal, că este

indubitabil faptul că acesta este proprietarul, cel puțin al barăcii metalice

de 252 mp și al gardului împrejmuitor de 19 mp, proprietate dobândită în anul

1994 și care nu a fost contestată de către niciuna dintre părți.

De asemenea, Curtea de

apel a constatat că ceea ce se contestă este calificarea acestor bunuri (ca

fiind mobile sau imobile), obiectul exproprierii și, implicit, calitatea

intervenientului în cadrul acestei proceduri.

Curtea de apel a

considerat că gardul împrejmuitor – față de rolul său și de împrejurarea că are

o așezare fixă și stabilă, fiind practic „legat de sol” - este indubitabil un

bun imobil prin natura sa, în sensul dispozițiilor art. 462 și următoarele C.

civ. în vigoare la momentul parcurgerii procedurii exproprierii. Expertul

evaluator a stabilit că valoarea gardului, raportat la gradul său de

depreciere, este de 1.748 lei, valoare care nu este neglijabilă.

În ce privește

obiectul exproprierii, instanța a reținut că nu se poate concepe o expropriere

a terenului fără a se expropria, concomitent, și gardul împrejmuitor al

acestuia – față de legătura puternică de accesorialitate ce există între aceste

două bunuri imobile.

Sub acest aspect,

instanța a reținut că expropriatorul trebuia să procedeze la exproprierea

simultană a terenului și a gardului împrejmuitor al acestuia, procedură în care

trebuiau implicați ambii proprietari de drepturi reale, respectiv reclamanta și

intervenientul principal.

În ce privește baraca

metalică aparținând intervenientului, Curtea de apel a reținut că este un bun

imobil prin natura sa, având în vedere specificul, destinația, faptul că este o

așezare fixă, stabilă, așezată dinadins în acel loc, în scopul de a servi ca o

construcție, dimensiunile, faptul că nu poate fi mutată fără a-și pierde caracteristicile,

respectiv fără a se deteriora.

Curtea de apel a

reținut că, odată cu achiziționarea acestor bunuri, prin factura din anul 1994,

intervenientul a dobândit implicit și un drept de superficie asupra terenului

pe care ele sunt amplasate, indiferent de efectuarea formalităților de

publicitate.

Instanța a constatat

că este întemeiată critica reclamantei privind nerespectarea dispozițiilor art.

13 din Legea nr. 33/1994, întrucât pârâta nu a făcut nici dovada comunicării

către reclamantă, a procesului-verbal nr. 10 din 4 august 2010, așa cum

dispusese comisia de soluționare a întâmpinării și nici dovada publicării

noului raport de evaluare, a planurilor și a ofertelor de despăgubire și,

implicit, nici dovada respectării termenului de 15 zile pentru comunicarea

propunerii de expropriere.

Este întemeiată și

critica reclamantei privind nerespectarea termenului de 30 de zile de

soluționare a întâmpinării, în condițiile în care aceasta a fost înregistrată

la Primăria Comunei Izvoarele sub nr. 2540 din 5 mai 2011 și a fost soluționată

la data de 4 iulie 2011, astfel că au fost încălcate prevederile art. 15 alin.

(1) din Legea nr. 33/1994.

Curtea a respins critica

reclamantei referitoare la faptul că primarul și consilierul juridic au făcut

parte din comisia de soluționare a întâmpinărilor, câtă vreme reclamanta nu a

făcut dovada că aceste persoane aveau un interes personal în executarea

lucrărilor – așa cum prevăd dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994.

Instanța de fond a

reținut că au fost încălcate și prevederile art. 16 alin. (2) teza a II-a din

Legea nr. 33/1994, întrucât, din conținutul procesului-verbal din data de 4

iulie 2011, rezultă că hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi de

către cei prezenți, rezultând astfel că a votat și președintele comisiei, care

a și semnat procesul-verbal, precum și Hotărârea nr. 1 din 4 iulie 2011.

În ceea ce privește cererea

reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 162.015 lei -

reprezentând echivalentul în lei a sumei de 38.575 euro, calculată la valoarea

de 25 euro/m

2

pentru suprafața de 1.543 m

2

și la cursul

mediu de 4,2 lei/euro, Curtea de apel a reținut că, în etapa măsurilor

premergătoare exproprierii reglementată de dispozițiile art. 12 și următoarele

din Legea nr. 33/1994, nu se stabilesc cu caracter definitiv despăgubirile

cuvenite expropriatului, acest aspect urmând a fi tranșat în etapa exproprierii

și stabilirii despăgubirilor, prevăzută de dispozițiile art. 21 și următoarele

din Legea nr. 33/1994, procedură care se desfășoară în fața tribunalului în

raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

declarate în cauză

6.1. Recursul

declarat de pârâtul Consiliul Județean Prahova

Î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean

Prahova, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Sub aspectul

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât

susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a fost respectat

termenul de 30 de zile pentru soluționarea întâmpinării depuse de

intimata-reclamantă. În acest sens, susține că întâmpinarea

intimatei-reclamante a fost soluționată cu respectarea termenului legal,

întrucât întâmpinarea a fost înregistrată la Primăria Comunei Izvoarele sub nr.

2540 din 05 mai 2011, a fost înaintată Consiliului Județean Prahova în termen

de 30 de zile, respectiv cu adresa nr. 7141 din 06 iunie 2011 și a fost

soluționată prin Hotărârea nr. 1 din 04 iulie 2011 a Comisiei pentru soluționarea

întâmpinărilor, deci cu respectarea termenului de 30 de zile. Se mai arată că

hotărârea a fost comunicată către Federalcoop Prahova în termen de 15 zile de

la data adoptării, respectiv cu adresa nr. 7141 din 19 iulie 2011.

Sub aspectul

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât

susține argumentele arătate în continuare.

În mod greșit

instanța a reținut că nu au fost soluționate întâmpinările formulate de S.C. Se

arată că, potrivit prevederilor Legii nr. 33/1994, un imobil poate fi

expropriat dacă întrunește anumite condiții, respectiv să fie efectuată

publicitatea imobiliară atât în ceea ce îi privește pe proprietari cât și pe

titularii altor drepturi reale, însă baraca metalică aparținând intervenientul

nu întrunește aceste condiții, astfel că, în urma cercetării prealabile, s-a

stabilit că formează obiectul exproprierii numai imobilul teren în suprafață de

1.543 m

2

. Totodată, recurentul-pârât susține că baraca metalică este

o construcție nedefinitivă, fiind un bun mobil, care nu face obiectul

exproprierii. Se invocă faptul că factura fiscală invocată de intervenient nu

are forță probantă și nu face dovada dreptului de proprietate sau a altui drept

real, cum este dreptul de superficie. Întrucât intervenientul nu are, în sensul

art. 13-14 din Legea nr. 33/1994, calitatea de proprietar sau titular de

drepturi reale asupra terenului, proprietatea Federalcoop Prahova, care face

obiectul exproprierii, în mod corect nu i-au fost notificate documentele

exproprierii. Mai susține recurentul-pârât că instanța în mod greșit a

calificat drept întâmpinări adresele intervenientului nr. 662 din 12 aprilie 2011

și nr. 307 din 31 ianuarie 2011, care sunt de fapt petiții adresate direct

Consiliului Județean Prahova, care nu avea calitatea de a primi ori de a

soluționa întâmpinări formulate în temeiul art. 14 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, în mod corect Comisia a procedat numai la soluționarea întâmpinării

formulate de reclamantă, cu respectarea procedurii reglementate de Legea nr. 33/1994.

3.2. Recursul

declarat de pârâta Comuna Izvoarele

Î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Comuna Izvoarele,

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Sub aspectul

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă

susține că instanța de fond nu a reținut apărările referitoare la faptul că

baraca metalică nu întrunea condițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994 pentru a

forma obiectul exproprierii, întrucât cu privire la acest bun nu a fost

efectuată publicitatea imobiliară, iar factura de achiziție nu face dovada unui

drept real de proprietate care să poată fi expropriat. Se mai arată că pe

terenul expropriat este construită piața publică săptămânală, încă din anul

2002, când terenul se afla în proprietatea comunei, piața fiind închisă în anul

2010 după ce Federalcoop Prahova a devenit proprietarul terenului, în urma unei

acțiuni în constatare. Se arată că instanța de fond nu a reținut în mod corect

procedura de expropriere urmată, aceasta fiind efectuată cu respectarea

dispozițiilor art. 7, art. 12, art. 13, art. 14 și art. 15 din Legea nr. 33/1994.

În privința respectării termenului de soluționare a întâmpinărilor formulate de

reclamantă, recurenta-pârâtă invocă aceleași critici cu cele expuse de

recurentul-pârât Consiliul Județean Prahova.

Recurenta-pârâtă

susține că instanța în mod greșit a reținut că au fost încălcate prevederile art.

16 alin. (2) teza a 2-a din Legea nr. 33/1994, întrucât președintele comnsiei a

semnat procesul-verbal și hotărârea în calitate de președinte al comisiei

respective, în caz contrar actele respective fiind lovite de nulitate absolută,

dar nu a votat, iar mențiunile din cuprinsul procesului-verbal trebuie să fie

înțelese în sensul că unanimitatea votului a fost în sensul dispozițiilor Legii

nr. 33/1994.

Referitor la soluția

dată cererii de intervenție în interes propriu formulată de S.C.,

recurenta-pârâtă susține că baraca metalică nu putea face obiectul

exproprierii, întrucât nu întrunește condițiile exproprierii pentru cauză de

utilitate publică. În acest sens, recurenta-pârâtă arată că baraca metalică nu

a fost înregistrată în Registrul de rol, persoana respectivă nu a declarat

bunul respecti pentru a plăti taxe și impozite, iar factura de achiziție nu

face dovada faptului că persoana deține un bun imobil, ci doar un bun mobil,

baraca neputând fi asimilată unei construcții.

Totodată,

recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod eronat a considerat că

gardul poate forma obiectul exproprierii în condițiile Legii nr. 33/1994,

întrucât un gard nu poate fi întabulat și expropriat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele arătate în continuare.

și de drept relevante

Criticilor cuprinse

în cele două recursuri li se va răspunde sistematizat în funcție de chestiunile

de drept ce formează obiectul criticilor din recurs referitoare la legalitatea

procedurii de expropriere sub aspectul respectării dispozițiilor Legii nr. 33/1994

referitoare la termenul de soluționare a întâmpinării depuse de Federalcoop

Prahova și la interdicția președintelui Comisiei de soluționare a

întâmpinărilor de a a-și exprima votul în cadrul lucrărilor Comisiei, precum și

a criticilor referitoare la aptitudinea bunurilor – baraca metalică și gardul

împrejmuitor – deținute de intervenientul S.C. de a face obiectul procedurii de

expropriere.

1.1. În ceea ce

privește legalitatea procedurii de expropriere analizată sub aspectul

respectării termenului de soluționare a întâmpinării depuse de Federalcoop

Prahova

Conform art. 15 alin.

(1) din Legea nr. 33/1994:

„

Întâmpinările

vor fi soluționate în termen de 30 de zile de o comisie constituită prin

hotărâre a Guvernului pentru lucrările de interes național, prin decizia

delegației permanente a consiliului județean sau prin dispoziția primarului

municipiului București pentru cele de interes local.

”

Se reține că,

potrivit chiar susținerilor recurenților,

întâmpinarea a fost înregistrată la Primăria

Comunei Izvoarele sub nr. 2540 din 05 mai 2011, a fost înaintată Consiliului

Județean Prahova cu adresa nr. 7141 din 06 iunie 2011 și a fost soluționată de

Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor prin Hotărârea nr. 1 din 04 iulie 2011,

care a fost comunicată către Federalcoop Prahova în termen de 15 zile de la

data adoptării, respectiv cu adresa nr. 7141 din 19 iulie 2011.

Se constată, astfel,

că întâmpinarea formulată de Federalcoop Prahova, înregistrată la data de 05

mai 2011 a fost soluționată la data de 4 iulie 2011, deci cu nerespectarea

termenului de 30 de zile prevăzut de dispozițiile citate din Legea nr. 33/1994.

1.2.

În ceea ce privește legalitatea

procedurii de expropriere analizată prin prisma respectării prevederilor art. 16

alin. (2) teza a 2-a din Legea nr. 33/1994, față de împrejurarea că

președintele Comisiei de soluționare a întâmpinărilor și-a exprimat votul în

cadrul lucrărilor Comisiei

Înalta Curte constată

incidența următoarelor dispoziții din Legea nr. 33/1994:

„Art. 15. -

Întâmpinările vor fi soluționate în termen de 30 de zile de o comisie

constituită prin hotărâre a Guvernului pentru lucrările de interes național,

prin decizia delegației permanente a consiliului județean sau prin dispoziția

primarului municipiului București pentru cele de interes local.

Art. 16. - Comisia

constituită potrivit art. 15 poate lucra valabil în prezența a cel puțin 5

dintre membrii săi.

Decizia comisiei se

ia prin vot secret. Președintele nu are drept de vot, el asigurând cadrul

organizatoric al activității comisiei. În caz de paritate a voturilor, votul

primarului este preponderent.”

Contrar susținerilor

din recurs și în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte

constată că, din mențiunile cuprinse în Hotărârea nr. 1 din 4 iulie 2011 și în

procesul-verbal al ședinței în care a fost adoptată hotărârea respectivă

(filele 193-195 la dosarul de fond), mențiuni care atestă faptul că hotărârea a

fost adoptată cu unanimitatea de voturi a membrilor Comisiei, rezultă că președintele

Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor, constituită prin Hotărârea nr. 211

din 24 noiembrie 2010 a Consiliului Județean Prahova (fila 180 la dosarul de

fond), domnul E.A.S., vicepreședintele Consiliului Județean Prahova, și-a

exprimat votul alături de ceilalți membri ai Comisiei, împrejurare de natură a

reprezenta o încălcare a dispozițiilor citate ale art. 16 alin. (2) din Legea nr.

33/1994.

În condițiile în care

prezumția ce derivă din mențiunile exprese din cele două documente

susmenționate este în sensul că președintele Comisiei de soluționare a

întâmpinărilor și-a exprimat votul, nu pot fi primite simplele aserțiuni din

recurs referitoare la faptul că

președintele Comisiei nu și-ar fi exprimat

votul, iar mențiunile din procesul-verbal trebuie să fie înțelese în sensul că

unanimitatea votului a fost în sensul dispozițiilor Legii nr. 33/1994.

1.3. În ceea ce

privește criticile din recurs referitoare la faptul că baraca metalică,

aparținând intervenientului S.C. nu formează obiectul exproprierii.

Conform raportului de

evaluare întocmit de expert tehnic ing.C.P. (filele 24-52 la dosarul de fond),

baraca metalică este o construcție metalică, fără fundație, cu pereți de tablă

exteriori și pereți interiori P.F.L., fără planșeu, cu învelitoare din tablă,

cu pardoseală din beton, având suprafața construită desfășurată de 252 mp, cu

regim de înălțime – parte și având destinația de spațiu de producție. Față de

caracteristicile expuse ale construcției, este corectă opinia instanței de fond

în sensul că baraca metalică în discuție este un bun imobil prin natura sa,

întrucât

este

o așezare fixă, stabilă (pe pardoseală de beton) și așezată dinadins în acel

loc, în scopul de a servi ca o construcție și, contrar susținerii recurentelor,

nu poate fi mutată fără a se deteriora, cum se poate proceda în cazul bunurilor

mobile. Totodată, ca o consecință a faptului că baraca metalică a fost

calificată drept bun imobil în sensul dispozițiilor art. 462 C. civ. din 1864

(conform principiului tempus regit actum), în mod corect a concluzionat prima

instanță, că proprietarul construcției a dobândit un drept de superficie asupra

terenului aferent construcției, ca drept real, ce conferă titularului dreptul

la despăgubiri în procedura exproprierii, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr.

33/1994, care dispun în sensul că „uzul, uzufructul, abitația și superficia,

precum și orice alte drepturi reale, cât și concesionarea și atribuirea în

folosință se sting prin efectul exproprierii, titularii acestora având dreptul

la despăgubiri”.

Or, atâta vreme cât s-a

reținut că baraca metalică este un bun imobil și se afla pe terenul care a

format obiectul exproprierii, prin faptul că intervenientului S.C., în calitate

de proprietar al construcției respective, i s-a refuzat beneficiul procedurii

reglementate de Legea nr. 33/1994, au fost nesocotite prevederile art. 1 din Legea

nr. 33/1994, conform cărora „Exproprierea

de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate

publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”,

și ale art. 44 alin. (3) din Constituție, conform cărora „Nimeni nu poate fi

expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii,

cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.

Întrucât în privința

intervenientului S.C., în considerarea calității sale de proprietar al

construcției amplasate pe terenul expropriat nu a fost parcursă procedura de

expropriere prevăzută de Legea nr. 33/1994, în mod corect a reținut prima

instanță că este întemeiată cererea sa de intervenție în interes propriu și, în

consecință, este nelegală sub acest aspect Hotărârea nr. 1/2011 a Comisiei de

soluționare a întâmpinărilor, prin care a fost finalizată faza măsurilor

premergătoare procedurii de expropriere în litigiu.

Față de împrejurarea

că intervenientului S.C., în calitate de titular de drepturi reale asupra unor

bunuri imobile – baraca metalică și gardul împrejmuitor – expropriate i s-a

refuzat beneficiul procedurii legale de expropriere, iar concluzia instanței

este în sensul că era necesară parcurgerea procedurii de expropriere și în

privința bunurilor respective, este lipsit de relevanță a fi analizate

susținerile referitoare la natura juridică a înscrisurilor prin care

intervenientul a contestat în fața autorităților pârâte procedura de

expropriere.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Consiliul Județean Prahova și de Comuna

Izvoarele, prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Consiliul Județean Prahova și de Comuna Izvoarele, prin primar,

împotriva Sentinței nr. 3 din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.