ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4942/2013

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 1 august 2011 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta F. Prahova Societate Cooperativa de Consum, Sucursala Vălenii de Munte, în contradictoriu cu pârâta Comuna Izvoarele, prin primar, a solicitat: - constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 1 din 4 iulie 2011 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor proprietarilor de terenuri și a titularilor altor drepturi reale din Comuna Izvoarele ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 33/1994, republicată; - constatarea nulității parțiale a aceleiași hotărâri – în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor propuse a fi acordate pentru exproprierea suprafeței de 1.543 m 2 teren situat în Comuna Izvoarele, Sat Homorâciu, tarlaua 27, parcela c26; - constatarea nulității aceleiași hotărâri, precum și a Hotărârii nr. 147 din 26 august 2010 a Consiliului Județean Prahova, ca urmare a nerespectării dispozițiilor imperative ale Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 255/2010; - obligarea pârâtei la plata sumei de 162.015 lei, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 38.575 euro, calculată la valoarea de 25 euro/m 2 , la 1.543 mp și la cursul mediu de 4,2 lei/euro; - obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în sumă de 30.000 lei, reprezentând folosința fără drept și fără acordul reclamantei a terenului menționat anterior, începând cu anul 2007; - suspendarea proiectului, ca urmare a lipsei utilității publice a acestuia, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: este proprietara terenului în suprafață de 1.543 mp, conform Deciziei civile nr. 243/2009 a Tribunalului Prahova; pârâta a demarat în cursul anului 2009 procedura de expropriere a acestui teren pentru realizarea unui obiectiv care presupune o activitate ce se desfășoară o singură dată pe săptămână și care nu este menționată ca fiind de utilitate publică, potrivit dispozițiilor Legii nr. 255/2010; pentru construirea unei piețe, într-un sat cu aproximativ 3.000 de locuitori, nu este necesară o suprafață de 1.543 m 2 situată în centrul comunei; reclamanta și-a exprimat disponibilitatea de a vinde jumătate din acest teren, dar oferta sa a fost refuzată de către pârâtă. Reclamanta a mai arătat că: pârâta a întocmit două rapoarte de expertiză, prin care i-a comunicat prețul pe care ar trebui să îl primească drept despăgubire, preț care este derizoriu și nu exprimă valoarea reală de piață a terenului; prin întâmpinarea depusă a solicitat anularea raportului de expertiză întocmit de către expertul C.P.; pârâta a recunoscut că există anumite greșeli materiale în cuprinsul expertizei, însă a considerat că acestea nu sunt relevante; raportat la prevederile Protocolului nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la cele ale art. 44 alin. (3) din Constituție, exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o prealabilă și justă despăgubire, în caz contrar realizându-se o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului; despăgubirile propuse de pârâtă și modul de calcul al acestora sunt nelegale și subiective, fiind încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Reclamanta a mai învederat că expropriatorul a ignorat dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituția României și cele ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar jurisprudența europeană a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativul apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Cererea de intervenție formulată în cauză În cauză, S.C. a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, solicitând instanței să admită acțiunea acesteia, motivat de faptul că, pe terenul proprietatea acesteia, se află unele construcții și instalații care sunt proprietatea sa, conform facturii nr. 0064656/1994, iar pârâta nu i-a comunicat procesul-verbal de cercetare prealabilă, propunerile de expropriere și nici oferta de despăgubire, așa cum prevăd dispozițiile art. 12 din Legea nr. 33/1994. Totodată, intervenientul a arătat că a primit de la Consiliul Județean Prahova adresele nr. 307/2011 și nr. 4662/2011, prin care i s-a comunicat faptul că baraca metalică nu face obiectul exproprierii și că întâmpinarea sa urmează a fi examinată de comisie, însă, în realitate, acest lucru nu s-a produs, comisia analizând doar întâmpinarea reclamantei. Se mai arată că, din raportul de evaluare, rezultă că obiectul exproprierii îl constituie atât terenul, cât și baraca metalică și gardul împrejmuitor, iar, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 33/1994, nu sunt de utilitate publică lucrările de amenajare a unei piețe. Cercetarea prealabilă a fost superficial efectuată și nu este necesar terenul de 1.543 m 2 pentru edificarea pieței, în condițiile în care pârâta deține în proprietate un teren de 2.052 mp învecinat cu acesta, pe care se poate amenaja piața. De asemenea, S.C. a formulat și cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea Hotărârii nr. 1.din 4 iulie 2011 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor la propunerile de expropriere, invocând, în esență, argumentele prezentate în susținerea cererii de intervenție formulată în interesul reclamantei.

Precizarea de acțiune La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2010, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, și Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor proprietarilor de terenuri și a titularilor altor drepturi reale din cadrul Consiliului Județean Prahova. Ulterior, reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la cererea de suspendare a proiectului.

Proceduri judiciare în fața instanței de fond La termenul de judecată din data de 17 octombrie 2011, Curtea de apel a pus în discuția părților cererea de intervenție în interes propriu, formulată de S.C., pe care ulterior a încuviințat-o în principiu, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 49 și următoarele C. proc. civ. Intervenientul S.C. a arătat că, întrucât a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție în interes propriu, nu mai înțelege să susțină cererea de intervenție în interesul reclamantei. În cauză, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților, iar pârâta și intervenientul în interes propriu proba cu înscrisuri, probe care au fost încuviințate de către instanță. La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2011, Curtea a pus în discuția părților necesitatea disjungerii capetelor de cerere privind constatarea nulității Hotărârii nr. 147/2010 a Consiliului Județean Prahova și obligarea Comunei Izvoarele, prin primar, la plata de despăgubiri de 30.000 lei, reprezentând lipsa de folosință pentru terenul de 1.543 mp, ulterior disjungând aceste două capete de cerere, care au făcut obiectul a două dosare separate.

Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 3 din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a admis, în parte, acțiunea principală, precizată formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele Comuna Izvoarele și Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor proprietarilor de terenuri și a titularilor altor drepturi reale din cadrul Consiliului Județean Prahova și intervenientul în nume propriu S.C. - a admis cererea de intervenție în interes propriu; - a anulat Hotărârea nr. 1 din 4 iulie 2011 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor proprietarilor de terenuri și a titularilor altor drepturi reale din com.Izvoarele; - a respins restul cererilor reclamantei, ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 1.543 mp, situat în Comuna Izvoarele, Sat Homorâciu, dreptul său de proprietate fiind stabilit irevocabil prin Decizia nr. 243 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Prahova, secția civilă. Pe acest teren se află amplasată o baracă metalică - având o suprafață desfășurată de 252 mp și o suprafață utilă de 218 mp (conform raportului de evaluare întocmit la data de 28 martie 2011 de către expertul C.P.), respectiv o suprafață de 295,9 mp (conform planului de situație /releveu piață, depus la dosar de către Comuna Izvoarele, fila 119), precum și un gard împrejmuitor cu o lungime de 19 metri ( conform raportului de evaluare, fila 42), ambele fiind proprietatea intervenientului în interes propriu S.C., dobândită prin factura nr. 64656/24 iunie 1994. Întrucât Comuna Izvoarele intenționează să edifice pe terenul precizat o piață publică, a încercat să achiziționeze acest teren, însă nu s-a înțeles cu reclamanta, astfel că a inițiat procedura exproprierii acestuia. În acest sens, prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 132 din 30 iulie 2010, s-a constituit Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice de interes local a lucrării, care a încheiat procesul-verbal nr. 10 din 4 august 2010, prin care a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 33/1994 pentru ca lucrarea precizată să fie declarată de utilitate publică de interes local. Ca urmare, prin Hotărârea Consiliului Județean Prahova nr. 147 din 26 august 2010, lucrarea menționată anterior a fost declarată de utilitate publică de interes local. Ulterior, expropriatorul a comunicat reclamantei hotărârea de declarare a utilității publice și, la solicitarea expresă a acesteia din urmă, raportul de evaluare întocmit de către expertul C.P. în data de 20 aprilie 2010 – în cadrul căruia s-a consemnat faptul că a fost întocmit la solicitarea Comunei Izvoarele, în calitate de client, în vederea estimării valorii de piață a terenului, menționând faptul că procesul-verbal de constatare al rezultatului cercetării prealabile se află la sediul Consiliului Județean Prahova, unde poate fi consultat. Nemulțumită, reclamanta a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat nerespectarea unora dintre elementele procedurii reglementate de dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin Hotărârea Consiliului Județean Prahova nr. 211 din 24 noiembrie 2010 a fost constituită Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor formulate împotriva propunerilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică în vederea realizării lucrării de interes local. Prin procesul-verbal din data de 14 decembrie 2010, comisia menționată anterior a constatat faptul că raportul de evaluare, întocmit de expertul C.P. la data de 20 aprilie 2010, trebuia să fie întocmit pentru expropriere, iar nu pentru cumpărarea terenului, astfel că a dispus „reluarea etapelor procedurii de expropriere după declararea utilității publice prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 147 din 26 august 2010”, precum și întocmirea unui nou raport de evaluare a imobilului în vederea exproprierii. Anterior datei de 14 decembrie 2010, formulase întâmpinări și intervenientul S.C. (înregistrate sub nr. 6709 din 7 decembrie 2010 și nr. 307 din 9 decembrie 2010), prin care a invocat calitatea sa de proprietar al construcțiilor edificate pe terenul supus exproprierii, precum și nerespectarea în ceea ce îl privește a procedurii reglementate de dispozițiile Legii nr. 33/1994, întâmpinări la care a primit răspuns prin adresele nr. 307 din 8 februarie 2011 și nr. 4662 din 20 aprilie 2011, prin care i s-a comunicat, în esență, că bunul său – baraca metalică – este mobil și nu face obiectul exproprierii, precum și că nu are un drept de superficie asupra terenului pe care se află amplasate bunurile mobile. Instanța a reținut că întâmpinările intervenientului nu au fost soluționate de către Comisia special constituită, potrivit procedurii prevăzute de art. 15 și următoarele din Legea nr. 33/1994, întrucât la dosar nu există vreo hotărâre a acestei comisii având un astfel de obiect. Ulterior, la solicitarea Comunei Izvoarele, a fost efectuat un nou raport de evaluare, întocmit de către expertul C.P. la data de 28 martie 2011, prin care au fost evaluate terenul de 1.543 mp, baraca metalică cu suprafață de 252 mp și gardul împrejmuitor cu lungime de 19 m, raport ce a fost comunicat reclamantei prin adresa nr. 2265 din 21 aprilie 2011. Ca urmare, reclamanta a formulat întâmpinare, înregistrată sub nr. 343 din 4 mai 2011. De asemenea, intervenientul S.C. a formulat alte întâmpinări în cursul anului 2011, înregistrate sub nr. 4662 din 12 aprilie 2011 și nr. 307 din 31 ianuarie 2011. Prin procesul-verbal din data de 04 iulie 2011, Comisia de soluționare a întâmpinărilor a examinat doar întâmpinarea formulată de către reclamantă, constatând că aceasta este neîntemeiată, astfel că a emis Hotărârea nr. 1 din 4 iulie 2011, prin care întâmpinarea reclamantei a fost respinsă. Curtea de apel a reținut, în ceea ce privește situația intervenientului principal, că este indubitabil faptul că acesta este proprietarul, cel puțin al barăcii metalice de 252 mp și al gardului împrejmuitor de 19 mp, proprietate dobândită în anul 1994 și care nu a fost contestată de către niciuna dintre părți. De asemenea, Curtea de apel a constatat că ceea ce se contestă este calificarea acestor bunuri (ca fiind mobile sau imobile), obiectul exproprierii și, implicit, calitatea intervenientului în cadrul acestei proceduri. Curtea de apel a considerat că gardul împrejmuitor – față de rolul său și de împrejurarea că are o așezare fixă și stabilă, fiind practic „legat de sol” - este indubitabil un bun imobil prin natura sa, în sensul dispozițiilor art. 462 și următoarele C. civ. în vigoare la momentul parcurgerii procedurii exproprierii. Expertul evaluator a stabilit că valoarea gardului, raportat la gradul său de depreciere, este de 1.748 lei, valoare care nu este neglijabilă. În ce privește obiectul exproprierii, instanța a reținut că nu se poate concepe o expropriere a terenului fără a se expropria, concomitent, și gardul împrejmuitor al acestuia – față de legătura puternică de accesorialitate ce există între aceste două bunuri imobile. Sub acest aspect, instanța a reținut că expropriatorul trebuia să procedeze la exproprierea simultană a terenului și a gardului împrejmuitor al acestuia, procedură în care trebuiau implicați ambii proprietari de drepturi reale, respectiv reclamanta și intervenientul principal. În ce privește baraca metalică aparținând intervenientului, Curtea de apel a reținut că este un bun imobil prin natura sa, având în vedere specificul, destinația, faptul că este o așezare fixă, stabilă, așezată dinadins în acel loc, în scopul de a servi ca o construcție, dimensiunile, faptul că nu poate fi mutată fără a-și pierde caracteristicile, respectiv fără a se deteriora. Curtea de apel a reținut că, odată cu achiziționarea acestor bunuri, prin factura din anul 1994, intervenientul a dobândit implicit și un drept de superficie asupra terenului pe care ele sunt amplasate, indiferent de efectuarea formalităților de publicitate. Instanța a constatat că este întemeiată critica reclamantei privind nerespectarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 33/1994, întrucât pârâta nu a făcut nici dovada comunicării către reclamantă, a procesului-verbal nr. 10 din 4 august 2010, așa cum dispusese comisia de soluționare a întâmpinării și nici dovada publicării noului raport de evaluare, a planurilor și a ofertelor de despăgubire și, implicit, nici dovada respectării termenului de 15 zile pentru comunicarea propunerii de expropriere. Este întemeiată și critica reclamantei privind nerespectarea termenului de 30 de zile de soluționare a întâmpinării, în condițiile în care aceasta a fost înregistrată la Primăria Comunei Izvoarele sub nr. 2540 din 5 mai 2011 și a fost soluționată la data de 4 iulie 2011, astfel că au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Curtea a respins critica reclamantei referitoare la faptul că primarul și consilierul juridic au făcut parte din comisia de soluționare a întâmpinărilor, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că aceste persoane aveau un interes personal în executarea lucrărilor – așa cum prevăd dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994. Instanța de fond a reținut că au fost încălcate și prevederile art. 16 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 33/1994, întrucât, din conținutul procesului-verbal din data de 4 iulie 2011, rezultă că hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi de către cei prezenți, rezultând astfel că a votat și președintele comisiei, care a și semnat procesul-verbal, precum și Hotărârea nr. 1 din 4 iulie 2011. În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 162.015 lei - reprezentând echivalentul în lei a sumei de 38.575 euro, calculată la valoarea de 25 euro/m 2 pentru suprafața de 1.543 m 2 și la cursul mediu de 4,2 lei/euro, Curtea de apel a reținut că, în etapa măsurilor premergătoare exproprierii reglementată de dispozițiile art. 12 și următoarele din Legea nr. 33/1994, nu se stabilesc cu caracter definitiv despăgubirile cuvenite expropriatului, acest aspect urmând a fi tranșat în etapa exproprierii și stabilirii despăgubirilor, prevăzută de dispozițiile art. 21 și următoarele din Legea nr. 33/1994, procedură care se desfășoară în fața tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Recursurile declarate în cauză 6.1. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Prahova Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Prahova, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a fost respectat termenul de 30 de zile pentru soluționarea întâmpinării depuse de intimata-reclamantă. În acest sens, susține că întâmpinarea intimatei-reclamante a fost soluționată cu respectarea termenului legal, întrucât întâmpinarea a fost înregistrată la Primăria Comunei Izvoarele sub nr. 2540 din 05 mai 2011, a fost înaintată Consiliului Județean Prahova în termen de 30 de zile, respectiv cu adresa nr. 7141 din 06 iunie 2011 și a fost soluționată prin Hotărârea nr. 1 din 04 iulie 2011 a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor, deci cu respectarea termenului de 30 de zile. Se mai arată că hotărârea a fost comunicată către Federalcoop Prahova în termen de 15 zile de la data adoptării, respectiv cu adresa nr. 7141 din 19 iulie 2011. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât susține argumentele arătate în continuare. În mod greșit instanța a reținut că nu au fost soluționate întâmpinările formulate de S.C. Se arată că, potrivit prevederilor Legii nr. 33/1994, un imobil poate fi expropriat dacă întrunește anumite condiții, respectiv să fie efectuată publicitatea imobiliară atât în ceea ce îi privește pe proprietari cât și pe titularii altor drepturi reale, însă baraca metalică aparținând intervenientul nu întrunește aceste condiții, astfel că, în urma cercetării prealabile, s-a stabilit că formează obiectul exproprierii numai imobilul teren în suprafață de 1.543 m 2 . Totodată, recurentul-pârât susține că baraca metalică este o construcție nedefinitivă, fiind un bun mobil, care nu face obiectul exproprierii. Se invocă faptul că factura fiscală invocată de intervenient nu are forță probantă și nu face dovada dreptului de proprietate sau a altui drept real, cum este dreptul de superficie. Întrucât intervenientul nu are, în sensul art. 13-14 din Legea nr. 33/1994, calitatea de proprietar sau titular de drepturi reale asupra terenului, proprietatea Federalcoop Prahova, care face obiectul exproprierii, în mod corect nu i-au fost notificate documentele exproprierii. Mai susține recurentul-pârât că instanța în mod greșit a calificat drept întâmpinări adresele intervenientului nr. 662 din 12 aprilie 2011 și nr. 307 din 31 ianuarie 2011, care sunt de fapt petiții adresate direct Consiliului Județean Prahova, care nu avea calitatea de a primi ori de a soluționa întâmpinări formulate în temeiul art. 14 din Legea nr. 33/1994. Astfel, în mod corect Comisia a procedat numai la soluționarea întâmpinării formulate de reclamantă, cu respectarea procedurii reglementate de Legea nr. 33/1994. 3.2. Recursul declarat de pârâta Comuna Izvoarele Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Comuna Izvoarele, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu a reținut apărările referitoare la faptul că baraca metalică nu întrunea condițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994 pentru a forma obiectul exproprierii, întrucât cu privire la acest bun nu a fost efectuată publicitatea imobiliară, iar factura de achiziție nu face dovada unui drept real de proprietate care să poată fi expropriat. Se mai arată că pe terenul expropriat este construită piața publică săptămânală, încă din anul 2002, când terenul se afla în proprietatea comunei, piața fiind închisă în anul 2010 după ce Federalcoop Prahova a devenit proprietarul terenului, în urma unei acțiuni în constatare. Se arată că instanța de fond nu a reținut în mod corect procedura de expropriere urmată, aceasta fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 7, art. 12, art. 13, art. 14 și art. 15 din Legea nr. 33/1994. În privința respectării termenului de soluționare a întâmpinărilor formulate de reclamantă, recurenta-pârâtă invocă aceleași critici cu cele expuse de recurentul-pârât Consiliul Județean Prahova. Recurenta-pârâtă susține că instanța în mod greșit a reținut că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (2) teza a 2-a din Legea nr. 33/1994, întrucât președintele comnsiei a semnat procesul-verbal și hotărârea în calitate de președinte al comisiei respective, în caz contrar actele respective fiind lovite de nulitate absolută, dar nu a votat, iar mențiunile din cuprinsul procesului-verbal trebuie să fie înțelese în sensul că unanimitatea votului a fost în sensul dispozițiilor Legii nr. 33/1994. Referitor la soluția dată cererii de intervenție în interes propriu formulată de S.C., recurenta-pârâtă susține că baraca metalică nu putea face obiectul exproprierii, întrucât nu întrunește condițiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică. În acest sens, recurenta-pârâtă arată că baraca metalică nu a fost înregistrată în Registrul de rol, persoana respectivă nu a declarat bunul respecti pentru a plăti taxe și impozite, iar factura de achiziție nu face dovada faptului că persoana deține un bun imobil, ci doar un bun mobil, baraca neputând fi asimilată unei construcții. Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod eronat a considerat că gardul poate forma obiectul exproprierii în condițiile Legii nr. 33/1994, întrucât un gard nu poate fi întabulat și expropriat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticilor cuprinse în cele două recursuri li se va răspunde sistematizat în funcție de chestiunile de drept ce formează obiectul criticilor din recurs referitoare la legalitatea procedurii de expropriere sub aspectul respectării dispozițiilor Legii nr. 33/1994 referitoare la termenul de soluționare a întâmpinării depuse de Federalcoop Prahova și la interdicția președintelui Comisiei de soluționare a întâmpinărilor de a a-și exprima votul în cadrul lucrărilor Comisiei, precum și a criticilor referitoare la aptitudinea bunurilor – baraca metalică și gardul împrejmuitor – deținute de intervenientul S.C. de a face obiectul procedurii de expropriere. 1.1. În ceea ce privește legalitatea procedurii de expropriere analizată sub aspectul respectării termenului de soluționare a întâmpinării depuse de Federalcoop Prahova Conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 33/1994: „ Întâmpinările vor fi soluționate în termen de 30 de zile de o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului pentru lucrările de interes național, prin decizia delegației permanente a consiliului județean sau prin dispoziția primarului municipiului București pentru cele de interes local. ” Se reține că, potrivit chiar susținerilor recurenților, întâmpinarea a fost înregistrată la Primăria Comunei Izvoarele sub nr. 2540 din 05 mai 2011, a fost înaintată Consiliului Județean Prahova cu adresa nr. 7141 din 06 iunie 2011 și a fost soluționată de Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor prin Hotărârea nr. 1 din 04 iulie 2011, care a fost comunicată către Federalcoop Prahova în termen de 15 zile de la data adoptării, respectiv cu adresa nr. 7141 din 19 iulie 2011. Se constată, astfel, că întâmpinarea formulată de Federalcoop Prahova, înregistrată la data de 05 mai 2011 a fost soluționată la data de 4 iulie 2011, deci cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de dispozițiile citate din Legea nr. 33/1994. 1.2. În ceea ce privește legalitatea procedurii de expropriere analizată prin prisma respectării prevederilor art. 16 alin. (2) teza a 2-a din Legea nr. 33/1994, față de împrejurarea că președintele Comisiei de soluționare a întâmpinărilor și-a exprimat votul în cadrul lucrărilor Comisiei Înalta Curte constată incidența următoarelor dispoziții din Legea nr. 33/1994: „Art. 15. - Întâmpinările vor fi soluționate în termen de 30 de zile de o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului pentru lucrările de interes național, prin decizia delegației permanente a consiliului județean sau prin dispoziția primarului municipiului București pentru cele de interes local. Art. 16. - Comisia constituită potrivit art. 15 poate lucra valabil în prezența a cel puțin 5 dintre membrii săi. Decizia comisiei se ia prin vot secret. Președintele nu are drept de vot, el asigurând cadrul organizatoric al activității comisiei. În caz de paritate a voturilor, votul primarului este preponderent.” Contrar susținerilor din recurs și în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că, din mențiunile cuprinse în Hotărârea nr. 1 din 4 iulie 2011 și în procesul-verbal al ședinței în care a fost adoptată hotărârea respectivă (filele 193-195 la dosarul de fond), mențiuni care atestă faptul că hotărârea a fost adoptată cu unanimitatea de voturi a membrilor Comisiei, rezultă că președintele Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor, constituită prin Hotărârea nr. 211 din 24 noiembrie 2010 a Consiliului Județean Prahova (fila 180 la dosarul de fond), domnul E.A.S., vicepreședintele Consiliului Județean Prahova, și-a exprimat votul alături de ceilalți membri ai Comisiei, împrejurare de natură a reprezenta o încălcare a dispozițiilor citate ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. În condițiile în care prezumția ce derivă din mențiunile exprese din cele două documente susmenționate este în sensul că președintele Comisiei de soluționare a întâmpinărilor și-a exprimat votul, nu pot fi primite simplele aserțiuni din recurs referitoare la faptul că președintele Comisiei nu și-ar fi exprimat votul, iar mențiunile din procesul-verbal trebuie să fie înțelese în sensul că unanimitatea votului a fost în sensul dispozițiilor Legii nr. 33/1994. 1.3. În ceea ce privește criticile din recurs referitoare la faptul că baraca metalică, aparținând intervenientului S.C. nu formează obiectul exproprierii. Conform raportului de evaluare întocmit de expert tehnic ing.C.P. (filele 24-52 la dosarul de fond), baraca metalică este o construcție metalică, fără fundație, cu pereți de tablă exteriori și pereți interiori P.F.L., fără planșeu, cu învelitoare din tablă, cu pardoseală din beton, având suprafața construită desfășurată de 252 mp, cu regim de înălțime – parte și având destinația de spațiu de producție. Față de caracteristicile expuse ale construcției, este corectă opinia instanței de fond în sensul că baraca metalică în discuție este un bun imobil prin natura sa, întrucât este o așezare fixă, stabilă (pe pardoseală de beton) și așezată dinadins în acel loc, în scopul de a servi ca o construcție și, contrar susținerii recurentelor, nu poate fi mutată fără a se deteriora, cum se poate proceda în cazul bunurilor mobile. Totodată, ca o consecință a faptului că baraca metalică a fost calificată drept bun imobil în sensul dispozițiilor art. 462 C. civ. din 1864 (conform principiului tempus regit actum), în mod corect a concluzionat prima instanță, că proprietarul construcției a dobândit un drept de superficie asupra terenului aferent construcției, ca drept real, ce conferă titularului dreptul la despăgubiri în procedura exproprierii, potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, care dispun în sensul că „uzul, uzufructul, abitația și superficia, precum și orice alte drepturi reale, cât și concesionarea și atribuirea în folosință se sting prin efectul exproprierii, titularii acestora având dreptul la despăgubiri”. Or, atâta vreme cât s-a reținut că baraca metalică este un bun imobil și se afla pe terenul care a format obiectul exproprierii, prin faptul că intervenientului S.C., în calitate de proprietar al construcției respective, i s-a refuzat beneficiul procedurii reglementate de Legea nr. 33/1994, au fost nesocotite prevederile art. 1 din Legea nr. 33/1994, conform cărora „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”, și ale art. 44 alin. (3) din Constituție, conform cărora „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”. Întrucât în privința intervenientului S.C., în considerarea calității sale de proprietar al construcției amplasate pe terenul expropriat nu a fost parcursă procedura de expropriere prevăzută de Legea nr. 33/1994, în mod corect a reținut prima instanță că este întemeiată cererea sa de intervenție în interes propriu și, în consecință, este nelegală sub acest aspect Hotărârea nr. 1/2011 a Comisiei de soluționare a întâmpinărilor, prin care a fost finalizată faza măsurilor premergătoare procedurii de expropriere în litigiu. Față de împrejurarea că intervenientului S.C., în calitate de titular de drepturi reale asupra unor bunuri imobile – baraca metalică și gardul împrejmuitor – expropriate i s-a refuzat beneficiul procedurii legale de expropriere, iar concluzia instanței este în sensul că era necesară parcurgerea procedurii de expropriere și în privința bunurilor respective, este lipsit de relevanță a fi analizate susținerile referitoare la natura juridică a înscrisurilor prin care intervenientul a contestat în fața autorităților pârâte procedura de expropriere. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Consiliul Județean Prahova și de Comuna Izvoarele, prin primar.