ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 25.01.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 278/2013

HOTĂRÂRE

25.01.2013

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 278/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată sub nr. 3193/105 din 30 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Prahova,

reclamanta SC P.F.I. SRL Ploiești i-a chemat în judecată pe pârâții C.J. Prahova

prin P., C.L.C. Păulești, C. Păulești prin P., C.P.D. Păulești, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr.

4 din 27 mai 2009, a procesului-verbal nr. 4 din 27 mai 2009 și obligarea pârâților

să-i plătească contravaloarea reală a despăgubirilor de 160.000 lei pentru terenul

expropriat, proprietatea sa, în suprafață de 247 m.p., situat în comuna

Păulești, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

contestației, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, s-a dispus prin hotărârea

sus-menționată, acordarea unor despăgubiri de 30.308 lei pentru terenul

expropriat, fără să se țină seama de prețul de circulație al terenului în zonă,

de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a

exproprierii imobilelor, mai ales că are dreptul la valoarea reală a terenului

expropriat de 160.000 lei.

La data de 26

octombrie 2009, pârâtul C.J. Prahova a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea contestației, în condițiile în care la evaluarea imobilelor

expropriate s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege în acest

sens; totodată, s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în

condițiile în care expropriator este J. Prahova.

La data de 08

decembrie 2009, reclamanta a depus un răspuns la întâmpinarea pârâtului, dată

la care instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul și

a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a J. Prahova.

La data de 23

noiembrie 2010, reclamanta și-a precizat contestația, solicitând acordarea despăgubirilor

calculate în baza expertizei topo B.N., în cuantum de 156.721,50 lei.

În cauză s-au

administrat probe cu acte și expertize în specialitatea topografie și

construcții - evaluări imobiliare.

Prin sentința civilă nr.

1541 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului C.J. Prahova, a admis în parte contestația

precizată, dispunând anularea în parte a Hotărârii nr. 4 din 27 mai 2009 și a

procesului-verbal din aceeași dată și obligarea pârâților C.J. Prahova și J. Prahova

să plătească reclamantei suma de 37.050 euro (echivalent în lei 156.721,50 lei)

în loc de 30.308 lei, cu titlu de despăgubiri.

S-a respins, ca

neîntemeiată, contestația formulată în contradictoriu cu pârâții C.L.C. Păulești,

C. Păulești și C.P.D. Păulești.

Au fost obligați, în

solidar, pârâții C.J. Prahova și J. Prahova să plătească reclamantei suma de 4.927

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, judecătorul fondului a reținut că, în baza Hotărârii nr. 4 din 27 mai 2009

și a procesului-verbal nr. 4 din 27 mai 2009, s-a dispus exproprierea terenului

proprietatea reclamantei, în suprafață de 247 m.p., situat în comuna Păulești, județul Prahova și acordarea de despăgubiri în valoare totală de 30.308 lei.

S-a stabilit că, în cauză,

valoarea reală a despăgubirilor este de 156.721,50 lei, astfel cum a rezultat

din raportul de expertiză întocmit de ing. B.N., singura lucrare care a

respectat criteriile legale.

Prima instanță a

apreciat că se impune înlăturarea apărărilor formulate de pârâți, care au

susținut că valoarea despăgubirilor este și în prezent cea acordată prin Hotărârea

nr. 4/2009, de 30.308 lei, arătându-se că expertul T.C., în lucrarea sa, nu a

făcut altceva decât să exprime punctele de vedere ale părților.

S-a apreciat că nici

valoarea de 114.302,55 lei, stabilită de către expertul C.C. nu este corectă,

întrucât expertul este specializat în construcții și nicidecum în topografie.

Totodată, prima

instanță a arătat că în cauză s-a omologat valoarea de 156.721,50 lei,

calculată la momentul emiterii hotărârii de expropriere, întrucât cea de la

momentul efectuării expertizei este mai mică, respectiv de 112.483,804 lei,

astfel că s-ar agrava situația reclamantei în propria cale de atac împotriva hotărârii

nr. 4/2009.

Tribunalul a stabilit

că în cauză s-a impus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului C.J. Prahova, întrucât și acesta a dispus exproprierea, precum și

respingerea, ca neîntemeiată, a contestației față de pârâții C.L.C. Păulești, C.

Păulești și C.P.P.D., deoarece exproprierea a avut loc în baza hotărârii emisă

de ceilalți doi pârâți, C.J. Prahova și J. Prahova.

Împotriva sentinței

au declarat apel, în termenul legal pârâții C.J. Prahova și J. Prahova, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Instanța de apel, la

termenul din 9 februarie 2011, a dispus, în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc.

civ., refacerea raportului de expertiză, în sensul întocmirii unei lucrări

unice de către comisia de experți alcătuită conform dispozițiilor art. 25 din

Legea nr. 33/1994.

Prin decizia civilă nr.

171 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, apelul formulat de cei doi pârâți a fost admis,

s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului C.J. Prahova și respingerii acțiunii

formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; față de pârâtul județul

Prahova, contestația formulată a fost respinsă, ca neîntemeiată; au fost

menținute dispozițiile sentinței cu privire la respingerea contestației ca

neîntemeiată, față de pârâții C.L.C. Păulești, C. Păulești și C.P.D. Păulești.

Pentru a decide în

acest sens, cu referire la calitatea procesuală pasivă a apelantului-pârât C.J.

Prahova, instanța de apel a constatat că potrivit dispozițiilor art. 2 din

Legea nr. 198/2004, calitatea de expropriator revine județului, pentru

drumurile de interes județean, unitatea administrativ-teritorială fiind

reprezentată de autoritatea administrației publice locale.

În speță, terenul în

litigiu, în suprafață de 247 m.p., a fost expropriat pentru realizarea lucrării

„drum județean de centură DJ 236, jud. Prahova”, astfel cum se menționează

expres în Hotărârea nr. 55 din data de 29 aprilie 2009, aflată la dosarul de

fond.

Pe de altă parte, art.

102 din Legea nr. 215/2001 statuează că județul este reprezentat în justiție de

către președintele consiliului județean, astfel că, instanța de apel a

constatat că, față de calitatea de expropriator a județului Prahova, calitatea

procesuală pasivă revine în prezenta cauză doar județului, reprezentat de

președinte, nu și pârâtului C.J. Prahova care, deși reprezintă o autoritate a

administrației publice locale nu are calitatea de a reprezenta unitatea

administrativ-teritorială în justiție, în raport de dispozițiile exprese ale art.

102, anterior menționate.

Curtea de apel a

apreciat a fi fondat și cel de-al doilea motiv de apel cu privire la încălcarea

dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, motiv de apel validat însă la

termenul de 9 februarie 2011 când, în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ.,

s-a dispus refacerea probei cu expertiză.

Analizând raportul de

expertiză întocmit în apel, instanța de apel a reținut, în primul rând că în

urma exproprierii terenului în litigiu, suprafața de teren de 4.021 m.p.,

rămasă în proprietatea intimatei, va dobândi un spor de valoare, datorită

creării pe terenul expropriat a unui drum de acces, constatare ce determină

reținerea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994,

care prevăd că, într-o astfel de situație, daunele acordate celui expropriat

pot fi reduse.

În ceea ce privește

cuantumul concret al despăgubirilor cuvenite intimatei, instanța de apel a

reținut că, la data efectuării expertizei, 19 octombrie 2011, expertul judiciar,

ing. R.M., a apreciat o valoare totală de 11.115 euro, corespunzătoare unei

despăgubiri de 50 euro/mp, în timp ce expertul B.N., desemnat de intimată,

același care a stabilit și valoarea de 37.050 euro, omologată de instanța de

fond, a apreciat o valoare totală de 19.760 euro, corespunzătoare unei

despăgubiri de 80 euro/m.p.

În ceea ce-l privește

pe expertul M.I., desemnat la propunerea apelantelor, acesta a învederat că, în

prezent, valoarea despăgubirii cuvenită intimatei este de 27.135,79 lei,

corespunzătoare unei despăgubiri de 104,63 lei/m.p. (aproximativ 24 euro/m.p.).

În cadrul acestei

analize, instanța de apel a constatat că valorile oferite de experți au avut la

bază doar ofertele de vânzare de pe internet, nu și prețurile cu care se vând

în mod real terenurile din zona în discuție, arătându-se că nu s-au putut

obține astfel de date, toate demersurile efectuate în acest sens la O.C.P.I. Prahova

și C.N.P. primind răspunsuri negative.

În acest context,

față de sporul de valoare al terenului neexpropriat, prin crearea pe suprafața

expropriată a unui drum de acces, ținând cont de situația de notorietate de

scădere a prețurilor terenurilor la acest moment, față de cel în care s-a

stabilit cuantumul despăgubirilor, 27 mai 2009, având în vedere și că valorile

indicate de experții desemnați la propunerea instanței și intimatei nu au fost

determinate pe baza prețurilor reale, cu care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel, curtea de apel, în raport de toate aceste considerente, a

apreciat că valoarea de 29 euro/m.p., acordată intimatei de către expropriator este

corectă, acoperind daunele aduse intimatei prin exproprierea suprafeței de 247

m.p.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, reclamanta SC P.F.I. SRL Ploiești a formulat recurs,

prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În preambulul motivelor

de recurs, recurenta susține că instanța de apel a interpretat și aplicat

greșit dispozițiile legale incidente în cauză.

Astfel, în primul

rând consideră că instanța de apel a dat o dezlegare nelegală excepției lipsei

calității procesuale pasive în ce privește pe pârâtul C.J. Prahova, are, în

opinia sa are calitate procesuală în cauză.

În demonstrarea acestui

punct de vedere se invocă dispozițiile art. 2 din Legea nr. 198/2004, normă

potrivit căreia unitatea administrativ - teritorială este reprezentată de

autoritatea administrației publice locale.

Pe de altă parte, potrivit

art. 87 din Legea nr. 215/2001, consiliul județean este autoritatea

administrației publice locale, constituită la nivel județean pentru realizarea

serviciilor publice de interes județean, iar conform art. 102 din același act normativ,

președintele consiliului județean reprezintă județul în relațiile cu celelalte

autorități publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum

și în justiție.

Recurenta susține că

din coroborarea acestor texte rezultă că, în speța dedusă judecății, C.J. Prahova

are calitate procesuală pasivă, reprezentat de P.C.J. Prahova.

Într-un al doilea

motiv de recurs, recurenta arată că și soluția de respingere a contestației, ca

neîntemeiată, încalcă dispozițiile legale incidente: art. 1 și art. 26 din

Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1

Protocolul 1 adițional la C.E.D.L.F.O.

Potrivit dispozițiilor

invocate, exproprierea se poate realiza doar cu plata unor despăgubiri care să

reprezinte echivalentul pierderii suferite de proprietarul expropriat.

În cauză, terenul expropriat,

în suprafață de 247 m.p., a fost evaluat la momentul dispunerii măsurii la suma

de 30.308 lei, astfel cum rezultă din raportului de evaluare întocmit de

expropriator, ceea ce reprezintă 122 lei/m.p. (aproximativ 29 euro/m.p.).

La această evaluare s-a

oprit și instanța de apel, deși, în opinia recurentei, aceasta nu reprezintă

valoarea reală a terenului expropriat, având în vedere zona, poziția terenului,

existența utilităților, gradul de poluare etc.

Astfel, terenul

expropriat este intravilan, cu ieșire indirectă la DN 1A, fiind situat în zona comercială C. – M., în timp ce în apropiere se găsesc: rețele de

transport în comun, unități comerciale, parcări auto, unități de învățământ,

unități medicale și instituții de cult.

Mai mult, astfel cum

rezultă și din ofertele de vânzare din publicațiile locale, prețurile terenurilor

situate în intravilanul localității Păulești sunt mult mai mari, depășind adesea

100 euro/m.p.

Recurenta învederează

că expertul B.N. este cel care a stabilit valoarea corectă de piață a terenului

expropriat prin analizarea prețurilor tranzacționate pe piața imobiliară pentru

terenuri cu caracteristici similare, modalitatea de calcul a despăgubirilor,

fiind în concordanță cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare,

recurenta susține că suma de 157.990,50 lei echivalent 37.350 euro, reprezintă

valoarea reală a terenului prin raportare la data când s-a emis hotărârea prin

care s-a dispus exproprierea; de altfel, și jurisprudența apreciază în acest

sens (Curtea de Apel Suceava - Decizia nr. 128/2009), anume că „valoarea

despăgubirilor trebuie să exprime valoarea imobilului la data exproprierii și

nicidecum una posibil a fi dobândită după expropriere”, întrucât, în caz

contrar expropriatorul s-ar îmbogăți fără justă cauză.

Totodată, recurenta

arată că, într-o situație similară C.E.D.O. a reținut că indemnizația pentru un

bun expropriat nu este neapărat egală cu valoarea intrinsecă a bunului trecut

în patrimoniul statului „ci trebuie să se țină seama și de pierderea unor

beneficii economice pentru reclamant”, în caz contrar, suma acordată nefiind

proporțională cu valoarea bunului expropriat. (C.E.D.O., secția III, hotărârea

L. c. Franța, 11 aprilie 2002, 46044/99).

În consecință, soluția

la care s-a oprit instanța de apel încalcă dispozițiile art. 44 din

Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 1 din Protocolul I al C.E.D.O.,

întrucât suma stabilită în favoarea sa nu reprezintă o prealabilă și justă

despăgubire.

Recurenta mai

învederează că soluția instanței de apel este nelegală și pentru faptul că i-a

fost agravată situația în propria sa cale de atac, prin soluționarea contestației

promovate în sensul dispus de instanța de apel.

În concluzie, recurenta

solicită instanței de recurs a avea în vedere că suma ce reprezintă valoarea

reală a imobilului expropriat este cea de 156.721,50 lei (echivalentul a 37.050

euro), așa cum a fost calculată de către expertul B.N., expert care a procedat

la determinarea valorii despăgubirilor ținând seama de toate criteriile legale prevăzute

de art. 26 din Legea nr. 33/1994; în subsidiar, solicită a se avea în vedere valoarea

imobilului de la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv suma de

81.806.4 lei (echivalentul a 19.760 euro) stabilită de același expert B.N. în

raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului.

Intimații pârâți J. Prahova

și C.J. Prahova au formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

Recursul formulat

este fondat, potrivit celor ce succed.

În ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că această

critică nu este fondată, întrucât în mod corect instanța de apel a admis

excepția referitor la C.J. Prahova, autoritate a administrației publice locale

care nu stă în judecată în nume propriu, în absența unor dispoziții legale

exprese în acest sens în actul normativ special în materie, anume Legea nr. 215/2001.

În cauză, exproprierea

a fost dispusă prin Hotărârea C.J. Prahova nr. 55 din 29 aprilie 2009, iar temeiul

legal al adoptării hotărârii de către autoritatea administrației publice

legale era reprezentat de dispozițiile Legii nr. 198/2004 (substituită, în

prezent, de Legea nr. 255/2010); hotărârea C.J. Prahova a fost adoptată în

vederea realizării lucrării de utilitate publică de interes județean „Drum

județean de centură DJ 236, județul Prahova”.

Astfel, art. 2 alin. (1)

din acest act normativ prevedea: „(1) Prin prezenta lege se declară ca fiind de

utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes

național, județean și local; expropriator este statul român pentru drumurile de

interes național, județele pentru drumurile de interes județean, iar

municipiile, orașele și comunele pentru drumurile de interes local. În

aplicarea prevederilor prezentei legi, S.R. este reprezentat de M.T., prin C.N.A.D.N.R.

SA, iar unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile

administrației publice locale.”

Cum obiectivul

exproprierii îl constituie realizarea unei lucrări de utilitatea publică de

interes județean, în mod legal instanța de apel a constatat că J. Prahova, în

calitatea de expropriator are calitatea procesuală pasivă.

Pe de

altă parte, art. 102 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că: „

(1) P.C.J. reprezintă

județul în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoanele fizice și

juridice române și străine, precum și în justiție.” În consecință, pârâtul

cauzei, J. Prahova este reprezentat legal, potrivit normei anterior citate, de

P.C.J.

Ca atare,

C.J. Prahova este lipsit în cauză de calitate procesuală pasivă, întrucât nu

are calitatea de expropriator, fiind prin urmare exclusă participarea sa în

cadrul distribuției procesuale în nume propriu; pe de altă parte, C.J. nu are

nici calitatea de reprezentant legal în justiție în numele Județului, date

fiind atribuțiile sale legale statuate prin dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001

ca și stabilirea acestei competențe, prin dispozițiile legii, în sarcina P.C.J.

Pentru

aceste motive, Înalta Curte va înlătura, ca nefondat, primul motiv de recurs.

În ce

privește criticile formulate pe fondul cauzei, se constată că instanța de apel

a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, având

în vedere că dispozițiile art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994 reprezintă

norme de trimitere în cadrul contestațiilor formulate de expropriatul nemulțumit

de cuantumul despăgubirilor stabilite în procedura exproprierilor derulate în

condițiile legii speciale, Legea nr. 198/2004.

Astfel,

deși instanța de apel a dispus în mod corect refacerea expertizei pentru

evaluarea terenului recurentei reclamante supus exproprierii pentru a se

asigura respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 (respectiv,

efectuarea unei lucrări comune de trei experți, unul judiciar, unul desemnat de

expropriator și unul de către reclamantă ca persoană supusă exproprierii),

întrucât la prima instanță expertiza a fost efectuată de un singur expert

judiciar (pârâtului C.J. fiindu-i însă încuviințat un consilier expert), a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (4) din același act normativ, text

care era inaplicabil față de circumstanțele cauzei.

Art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia.

În

vederea aplicării criteriului legal prevăzut de textul invocat (prețul cu care

se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, situate în aceeași unitate

administrativ teritorială) instanța a autorizat experții desemnați să solicite

astfel de relații la O.C.P.I. Prahova, precum și la C.N.P.; prima instituție a

îndrumat expertul să se adreseze C.N.P., iar cea din urmă l-a îndrumat pe

același expert la O.C.P.I.

Ca atare,

în lipsa unor dovezi directe din care să reiasă prețul de tranzacționare pe

piața liberă a unor imobile similare (părțile neproducând nici ele asemenea

comparabile), echipa de experți a procedat la stabilirea valorii despăgubirilor

pe baza unui calcul în raport cu ofertele de vânzare, determinând o medie

ponderală de 50 euro/m.p. la data întocmirii raportului de expertiză

(septembrie 2011), dar și o medie ponderală la data exproprierii (mai 2009),

potrivit obiectivelor trasate de instanță; totodată, după încuviințarea

obiecțiunilor, experții au depus răspunsul la acestea în cuprinsul lucrării ce

se regăsește la dosar apel, în considerarea acelorași două momente, al

exproprierii și al efectuării expertizei (19 octombrie 2011, data răspunsului

la obiecțiuni); se impune precizarea că fiecare dintre cei trei experți au

indicat o valoare proprie a despăgubirilor.

În acest

context, apare ca nelegală soluția instanței de apel de a sancționa reclamanta

pentru efectuarea unei expertize doar pe baza ofertelor de vânzare de pe

internet, iar nu potrivit unor comparabile în sensul indicat de art. 26 din

Legea nr. 33/1994, de vreme ce din cuprinsul lucrării întregite cu răspunsul la

obiecțiuni, rezultă că nu prin simpla preluare a ofertelor de vânzare a fost

stabilită această valoare, ci pe baza unei medii ponderale a acestor oferte, cu

atât mai mult cu cât au fost depuse diligențe de experți în sensul obținerii

unor comparabile adecvate și în concordanță cu exigențele norme, dar în mod

obiectiv nu a fost posibilă obținerea lor; or, o asemenea manieră de

determinare a valorii despăgubirilor este apreciată de Înalta Curte ca fiind

una echilibrată și echitabilă, reflectând, printr-o echivalență rezonabilă, o

valoare de care ar fi fost stabilită potrivit criteriului legal.

Întrucât

fiecare dintre cei 3 experți a avut un punct de vedere diferit, Înalta Curte apreciază

că expertul judiciar a determinat în mod echilibrat și veridic această valoare

a despăgubirilor (45 euro/m.p.); pe de altă parte, expertul desemnat de pârât a

stabilit o valoare a despăgubirilor inferioară față de cea oferită prin

hotărârea contestată în cauză (24 euro/m.p. față de 29 euro/m.p.) care nu poate

fi luată în considerare față de dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994;

pe de altă parte, expertul desemnat de recurenta reclamantă a stabilit o

valoare la aproape 2/3 din cea pe care a propus-o prin expertiza efectuată la

prima instanță, ceea ce reprezintă un rezultat disproporționat chiar dacă cele

două momente sunt situate aproximativ la un an și jumătate distanță în timp;

atare constatare permite Înaltei Curți concluzia lipsei unei rigori științifice

în exprimarea acestui punct de vedere; astfel, acest expert prin expertiza de

la prima instanță (la data efectuării expertizei) a stabilit o valoare de 27.110

euro la un preț de 110 euro/m.p., iar prin cea din apel a propus o valoare de

80 euro/m.p., ceea ce conducea la o valoare a despăgubirilor de 19.760 euro (la

data efectuării expertize în apel).

Totodată,

instanța de apel pentru a argumenta respingerea contestației promovate de

reclamantă în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, a luat în considerare (în

afara unei propuneri a experților în acest sens), dobândirea unui spor de

valoare pentru partea de teren rămasă neexpropriată din proprietatea recurentei

reclamante, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994

la circumstanțe ale cauzei în care această normă nu era incidentă.

Textul menționat

prevede că: „(4) În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă

neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor

realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea

propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor”; or, pe lângă

împrejurarea că o atare propunere nu a provenit de la experții desemnați în

cauză, instanța de apel a dispus respingerea contestației, aproximând, în

aplicarea acestui text, o reducere a valorii despăgubirilor până la concurența

sumei propuse de expropriator prin hotărârea contestată.

Or, despăgubirile

se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane, astfel cum prevede art. 26 alin. (1) din aceeași

lege; art. 26 alin. (4) permite experților a face propunere de reducere numai a

daunelor în cazul dobândirii unui spor de valoare de partea din imobil rămasă

neexpropriată, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza în considerarea

realizării obiectivului exproprierii; or, în dosarul de față valoarea

despăgubirilor a privit numai valoarea reală a terenului în suprafață de 247 m.p.,

recurenta reclamantă (sau alte persoane) nereclamând cauzarea altor prejudicii prin

expropriere.

Față de

cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3)

raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul promovat de

reclamantă, va modifica în parte decizia recurată, iar în rejudecarea apelului,

în temeiul art. 296 C. proc. civ., va admite contestația formulată de

reclamantă, va anula hotărârea atacată și va dispune obligarea pârâtului J. Prahova

la plata despăgubirilor de 11.115 euro,

în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua

plății pentru exproprierea terenului în suprafață de 247 m.p., situat în comuna

Păulești, Județul Prahova; se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței;

se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., pentru cheltuielile de judecată efectuate de recurentă în această fază procesuală, conform dovezii

de la dosar recurs.