ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 278/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 3193/105 din 30 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC P.F.I. SRL Ploiești i-a chemat în judecată pe pârâții C.J. Prahova prin P., C.L.C. Păulești, C. Păulești prin P., C.P.D. Păulești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 4 din 27 mai 2009, a procesului-verbal nr. 4 din 27 mai 2009 și obligarea pârâților să-i plătească contravaloarea reală a despăgubirilor de 160.000 lei pentru terenul expropriat, proprietatea sa, în suprafață de 247 m.p., situat în comuna Păulești, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, s-a dispus prin hotărârea sus-menționată, acordarea unor despăgubiri de 30.308 lei pentru terenul expropriat, fără să se țină seama de prețul de circulație al terenului în zonă, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii imobilelor, mai ales că are dreptul la valoarea reală a terenului expropriat de 160.000 lei. La data de 26 octombrie 2009, pârâtul C.J. Prahova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, în condițiile în care la evaluarea imobilelor expropriate s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege în acest sens; totodată, s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care expropriator este J. Prahova.

La data de 08 decembrie 2009, reclamanta a depus un răspuns la întâmpinarea pârâtului, dată la care instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a J. Prahova. La data de 23 noiembrie 2010, reclamanta și-a precizat contestația, solicitând acordarea despăgubirilor calculate în baza expertizei topo B.N., în cuantum de 156.721,50 lei. În cauză s-au administrat probe cu acte și expertize în specialitatea topografie și construcții - evaluări imobiliare. Prin sentința civilă nr. 1541 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.J. Prahova, a admis în parte contestația precizată, dispunând anularea în parte a Hotărârii nr. 4 din 27 mai 2009 și a procesului-verbal din aceeași dată și obligarea pârâților C.J.

Prahova și J. Prahova să plătească reclamantei suma de 37.050 euro (echivalent în lei 156.721,50 lei) în loc de 30.308 lei, cu titlu de despăgubiri. S-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată în contradictoriu cu pârâții C.L.C. Păulești, C. Păulești și C.P.D. Păulești. Au fost obligați, în solidar, pârâții C.J. Prahova și J. Prahova să plătească reclamantei suma de 4.927 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că, în baza Hotărârii nr. 4 din 27 mai 2009 și a procesului-verbal nr. 4 din 27 mai 2009, s-a dispus exproprierea terenului proprietatea reclamantei, în suprafață de 247 m.p., situat în comuna Păulești, județul Prahova și acordarea de despăgubiri în valoare totală de 30.308 lei.

S-a stabilit că, în cauză, valoarea reală a despăgubirilor este de 156.721,50 lei, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de ing. B.N., singura lucrare care a respectat criteriile legale. Prima instanță a apreciat că se impune înlăturarea apărărilor formulate de pârâți, care au susținut că valoarea despăgubirilor este și în prezent cea acordată prin Hotărârea nr. 4/2009, de 30.308 lei, arătându-se că expertul T.C., în lucrarea sa, nu a făcut altceva decât să exprime punctele de vedere ale părților. S-a apreciat că nici valoarea de 114.302,55 lei, stabilită de către expertul C.C. nu este corectă, întrucât expertul este specializat în construcții și nicidecum în topografie.

Totodată, prima instanță a arătat că în cauză s-a omologat valoarea de 156.721,50 lei, calculată la momentul emiterii hotărârii de expropriere, întrucât cea de la momentul efectuării expertizei este mai mică, respectiv de 112.483,804 lei, astfel că s-ar agrava situația reclamantei în propria cale de atac împotriva hotărârii nr. 4/2009. Tribunalul a stabilit că în cauză s-a impus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.J. Prahova, întrucât și acesta a dispus exproprierea, precum și respingerea, ca neîntemeiată, a contestației față de pârâții C.L.C. Păulești, C. Păulești și C.P.P.D., deoarece exproprierea a avut loc în baza hotărârii emisă de ceilalți doi pârâți, C.J.

Prahova și J. Prahova. Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal pârâții C.J. Prahova și J. Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Instanța de apel, la termenul din 9 februarie 2011, a dispus, în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ., refacerea raportului de expertiză, în sensul întocmirii unei lucrări unice de către comisia de experți alcătuită conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994. Prin decizia civilă nr. 171 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, apelul formulat de cei doi pârâți a fost admis, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.J.

Prahova și respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; față de pârâtul județul Prahova, contestația formulată a fost respinsă, ca neîntemeiată; au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la respingerea contestației ca neîntemeiată, față de pârâții C.L.C. Păulești, C. Păulești și C.P.D. Păulești. Pentru a decide în acest sens, cu referire la calitatea procesuală pasivă a apelantului-pârât C.J. Prahova, instanța de apel a constatat că potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 198/2004, calitatea de expropriator revine județului, pentru drumurile de interes județean, unitatea administrativ-teritorială fiind reprezentată de autoritatea administrației publice locale.

În speță, terenul în litigiu, în suprafață de 247 m.p., a fost expropriat pentru realizarea lucrării „drum județean de centură DJ 236, jud. Prahova”, astfel cum se menționează expres în Hotărârea nr. 55 din data de 29 aprilie 2009, aflată la dosarul de fond. Pe de altă parte, art. 102 din Legea nr. 215/2001 statuează că județul este reprezentat în justiție de către președintele consiliului județean, astfel că, instanța de apel a constatat că, față de calitatea de expropriator a județului Prahova, calitatea procesuală pasivă revine în prezenta cauză doar județului, reprezentat de președinte, nu și pârâtului C.J. Prahova care, deși reprezintă o autoritate a administrației publice locale nu are calitatea de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în justiție, în raport de dispozițiile exprese ale art. 102, anterior menționate.

Curtea de apel a apreciat a fi fondat și cel de-al doilea motiv de apel cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, motiv de apel validat însă la termenul de 9 februarie 2011 când, în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus refacerea probei cu expertiză. Analizând raportul de expertiză întocmit în apel, instanța de apel a reținut, în primul rând că în urma exproprierii terenului în litigiu, suprafața de teren de 4.021 m.p., rămasă în proprietatea intimatei, va dobândi un spor de valoare, datorită creării pe terenul expropriat a unui drum de acces, constatare ce determină reținerea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, care prevăd că, într-o astfel de situație, daunele acordate celui expropriat pot fi reduse.

În ceea ce privește cuantumul concret al despăgubirilor cuvenite intimatei, instanța de apel a reținut că, la data efectuării expertizei, 19 octombrie 2011, expertul judiciar, ing. R.M., a apreciat o valoare totală de 11.115 euro, corespunzătoare unei despăgubiri de 50 euro/mp, în timp ce expertul B.N., desemnat de intimată, același care a stabilit și valoarea de 37.050 euro, omologată de instanța de fond, a apreciat o valoare totală de 19.760 euro, corespunzătoare unei despăgubiri de 80 euro/m.p. În ceea ce-l privește pe expertul M.I., desemnat la propunerea apelantelor, acesta a învederat că, în prezent, valoarea despăgubirii cuvenită intimatei este de 27.135,79 lei, corespunzătoare unei despăgubiri de 104,63 lei/m.p.

(aproximativ 24 euro/m.p.). În cadrul acestei analize, instanța de apel a constatat că valorile oferite de experți au avut la bază doar ofertele de vânzare de pe internet, nu și prețurile cu care se vând în mod real terenurile din zona în discuție, arătându-se că nu s-au putut obține astfel de date, toate demersurile efectuate în acest sens la O.C.P.I. Prahova și C.N.P. primind răspunsuri negative.

În acest context, față de sporul de valoare al terenului neexpropriat, prin crearea pe suprafața expropriată a unui drum de acces, ținând cont de situația de notorietate de scădere a prețurilor terenurilor la acest moment, față de cel în care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor, 27 mai 2009, având în vedere și că valorile indicate de experții desemnați la propunerea instanței și intimatei nu au fost determinate pe baza prețurilor reale, cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, curtea de apel, în raport de toate aceste considerente, a apreciat că valoarea de 29 euro/m.p., acordată intimatei de către expropriator este corectă, acoperind daunele aduse intimatei prin exproprierea suprafeței de 247 m.p.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta SC P.F.I. SRL Ploiești a formulat recurs, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În preambulul motivelor de recurs, recurenta susține că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză. Astfel, în primul rând consideră că instanța de apel a dat o dezlegare nelegală excepției lipsei calității procesuale pasive în ce privește pe pârâtul C.J. Prahova, are, în opinia sa are calitate procesuală în cauză. În demonstrarea acestui punct de vedere se invocă dispozițiile art. 2 din Legea nr. 198/2004, normă potrivit căreia unitatea administrativ - teritorială este reprezentată de autoritatea administrației publice locale.

Pe de altă parte, potrivit art. 87 din Legea nr. 215/2001, consiliul județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean pentru realizarea serviciilor publice de interes județean, iar conform art. 102 din același act normativ, președintele consiliului județean reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în justiție. Recurenta susține că din coroborarea acestor texte rezultă că, în speța dedusă judecății, C.J. Prahova are calitate procesuală pasivă, reprezentat de P.C.J. Prahova. Într-un al doilea motiv de recurs, recurenta arată că și soluția de respingere a contestației, ca neîntemeiată, încalcă dispozițiile legale incidente: art. 1 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1 Protocolul 1 adițional la C.E.D.L.F.O.

Potrivit dispozițiilor invocate, exproprierea se poate realiza doar cu plata unor despăgubiri care să reprezinte echivalentul pierderii suferite de proprietarul expropriat. În cauză, terenul expropriat, în suprafață de 247 m.p., a fost evaluat la momentul dispunerii măsurii la suma de 30.308 lei, astfel cum rezultă din raportului de evaluare întocmit de expropriator, ceea ce reprezintă 122 lei/m.p. (aproximativ 29 euro/m.p.). La această evaluare s-a oprit și instanța de apel, deși, în opinia recurentei, aceasta nu reprezintă valoarea reală a terenului expropriat, având în vedere zona, poziția terenului, existența utilităților, gradul de poluare etc. Astfel, terenul expropriat este intravilan, cu ieșire indirectă la DN 1A, fiind situat în zona comercială C. – M., în timp ce în apropiere se găsesc: rețele de transport în comun, unități comerciale, parcări auto, unități de învățământ, unități medicale și instituții de cult.

Mai mult, astfel cum rezultă și din ofertele de vânzare din publicațiile locale, prețurile terenurilor situate în intravilanul localității Păulești sunt mult mai mari, depășind adesea 100 euro/m.p. Recurenta învederează că expertul B.N. este cel care a stabilit valoarea corectă de piață a terenului expropriat prin analizarea prețurilor tranzacționate pe piața imobiliară pentru terenuri cu caracteristici similare, modalitatea de calcul a despăgubirilor, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, recurenta susține că suma de 157.990,50 lei echivalent 37.350 euro, reprezintă valoarea reală a terenului prin raportare la data când s-a emis hotărârea prin care s-a dispus exproprierea; de altfel, și jurisprudența apreciază în acest sens (Curtea de Apel Suceava - Decizia nr. 128/2009), anume că „valoarea despăgubirilor trebuie să exprime valoarea imobilului la data exproprierii și nicidecum una posibil a fi dobândită după expropriere”, întrucât, în caz contrar expropriatorul s-ar îmbogăți fără justă cauză. Totodată, recurenta arată că, într-o situație similară C.E.D.O. a reținut că indemnizația pentru un bun expropriat nu este neapărat egală cu valoarea intrinsecă a bunului trecut în patrimoniul statului „ci trebuie să se țină seama și de pierderea unor beneficii economice pentru reclamant”, în caz contrar, suma acordată nefiind proporțională cu valoarea bunului expropriat.

(C.E.D.O., secția III, hotărârea L. c. Franța, 11 aprilie 2002, 46044/99). În consecință, soluția la care s-a oprit instanța de apel încalcă dispozițiile art. 44 din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 1 din Protocolul I al C.E.D.O., întrucât suma stabilită în favoarea sa nu reprezintă o prealabilă și justă despăgubire. Recurenta mai învederează că soluția instanței de apel este nelegală și pentru faptul că i-a fost agravată situația în propria sa cale de atac, prin soluționarea contestației promovate în sensul dispus de instanța de apel.

În concluzie, recurenta solicită instanței de recurs a avea în vedere că suma ce reprezintă valoarea reală a imobilului expropriat este cea de 156.721,50 lei (echivalentul a 37.050 euro), așa cum a fost calculată de către expertul B.N., expert care a procedat la determinarea valorii despăgubirilor ținând seama de toate criteriile legale prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994; în subsidiar, solicită a se avea în vedere valoarea imobilului de la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv suma de 81.806.4 lei (echivalentul a 19.760 euro) stabilită de același expert B.N. în raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului. Intimații pârâți J. Prahova și C.J. Prahova au formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce succed. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că această critică nu este fondată, întrucât în mod corect instanța de apel a admis excepția referitor la C.J. Prahova, autoritate a administrației publice locale care nu stă în judecată în nume propriu, în absența unor dispoziții legale exprese în acest sens în actul normativ special în materie, anume Legea nr. 215/2001. În cauză, exproprierea a fost dispusă prin Hotărârea C.J. Prahova nr. 55 din 29 aprilie 2009, iar temeiul legal al adoptării hotărârii de către autoritatea administrației publice legale era reprezentat de dispozițiile Legii nr. 198/2004 (substituită, în prezent, de Legea nr. 255/2010); hotărârea C.J.

Prahova a fost adoptată în vederea realizării lucrării de utilitate publică de interes județean „Drum județean de centură DJ 236, județul Prahova”. Astfel, art. 2 alin. (1) din acest act normativ prevedea: „(1) Prin prezenta lege se declară ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, județean și local; expropriator este statul român pentru drumurile de interes național, județele pentru drumurile de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru drumurile de interes local. În aplicarea prevederilor prezentei legi, S.R. este reprezentat de M.T., prin C.N.A.D.N.R. SA, iar unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale.” Cum obiectivul exproprierii îl constituie realizarea unei lucrări de utilitatea publică de interes județean, în mod legal instanța de apel a constatat că J. Prahova, în calitatea de expropriator are calitatea procesuală pasivă.

Pe de altă parte, art. 102 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că: „ (1) P.C.J. reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în justiție.” În consecință, pârâtul cauzei, J. Prahova este reprezentat legal, potrivit normei anterior citate, de P.C.J. Ca atare, C.J. Prahova este lipsit în cauză de calitate procesuală pasivă, întrucât nu are calitatea de expropriator, fiind prin urmare exclusă participarea sa în cadrul distribuției procesuale în nume propriu; pe de altă parte, C.J. nu are nici calitatea de reprezentant legal în justiție în numele Județului, date fiind atribuțiile sale legale statuate prin dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001 ca și stabilirea acestei competențe, prin dispozițiile legii, în sarcina P.C.J.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va înlătura, ca nefondat, primul motiv de recurs. În ce privește criticile formulate pe fondul cauzei, se constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, având în vedere că dispozițiile art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994 reprezintă norme de trimitere în cadrul contestațiilor formulate de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor stabilite în procedura exproprierilor derulate în condițiile legii speciale, Legea nr. 198/2004.

Astfel, deși instanța de apel a dispus în mod corect refacerea expertizei pentru evaluarea terenului recurentei reclamante supus exproprierii pentru a se asigura respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 (respectiv, efectuarea unei lucrări comune de trei experți, unul judiciar, unul desemnat de expropriator și unul de către reclamantă ca persoană supusă exproprierii), întrucât la prima instanță expertiza a fost efectuată de un singur expert judiciar (pârâtului C.J. fiindu-i însă încuviințat un consilier expert), a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (4) din același act normativ, text care era inaplicabil față de circumstanțele cauzei.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. În vederea aplicării criteriului legal prevăzut de textul invocat (prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, situate în aceeași unitate administrativ teritorială) instanța a autorizat experții desemnați să solicite astfel de relații la O.C.P.I. Prahova, precum și la C.N.P.; prima instituție a îndrumat expertul să se adreseze C.N.P., iar cea din urmă l-a îndrumat pe același expert la O.C.P.I.

Ca atare, în lipsa unor dovezi directe din care să reiasă prețul de tranzacționare pe piața liberă a unor imobile similare (părțile neproducând nici ele asemenea comparabile), echipa de experți a procedat la stabilirea valorii despăgubirilor pe baza unui calcul în raport cu ofertele de vânzare, determinând o medie ponderală de 50 euro/m.p. la data întocmirii raportului de expertiză (septembrie 2011), dar și o medie ponderală la data exproprierii (mai 2009), potrivit obiectivelor trasate de instanță; totodată, după încuviințarea obiecțiunilor, experții au depus răspunsul la acestea în cuprinsul lucrării ce se regăsește la dosar apel, în considerarea acelorași două momente, al exproprierii și al efectuării expertizei (19 octombrie 2011, data răspunsului la obiecțiuni); se impune precizarea că fiecare dintre cei trei experți au indicat o valoare proprie a despăgubirilor.

În acest context, apare ca nelegală soluția instanței de apel de a sancționa reclamanta pentru efectuarea unei expertize doar pe baza ofertelor de vânzare de pe internet, iar nu potrivit unor comparabile în sensul indicat de art. 26 din Legea nr. 33/1994, de vreme ce din cuprinsul lucrării întregite cu răspunsul la obiecțiuni, rezultă că nu prin simpla preluare a ofertelor de vânzare a fost stabilită această valoare, ci pe baza unei medii ponderale a acestor oferte, cu atât mai mult cu cât au fost depuse diligențe de experți în sensul obținerii unor comparabile adecvate și în concordanță cu exigențele norme, dar în mod obiectiv nu a fost posibilă obținerea lor; or, o asemenea manieră de determinare a valorii despăgubirilor este apreciată de Înalta Curte ca fiind una echilibrată și echitabilă, reflectând, printr-o echivalență rezonabilă, o valoare de care ar fi fost stabilită potrivit criteriului legal.

Întrucât fiecare dintre cei 3 experți a avut un punct de vedere diferit, Înalta Curte apreciază că expertul judiciar a determinat în mod echilibrat și veridic această valoare a despăgubirilor (45 euro/m.p.); pe de altă parte, expertul desemnat de pârât a stabilit o valoare a despăgubirilor inferioară față de cea oferită prin hotărârea contestată în cauză (24 euro/m.p.

față de 29 euro/m.p.) care nu poate fi luată în considerare față de dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; pe de altă parte, expertul desemnat de recurenta reclamantă a stabilit o valoare la aproape 2/3 din cea pe care a propus-o prin expertiza efectuată la prima instanță, ceea ce reprezintă un rezultat disproporționat chiar dacă cele două momente sunt situate aproximativ la un an și jumătate distanță în timp; atare constatare permite Înaltei Curți concluzia lipsei unei rigori științifice în exprimarea acestui punct de vedere; astfel, acest expert prin expertiza de la prima instanță (la data efectuării expertizei) a stabilit o valoare de 27.110 euro la un preț de 110 euro/m.p., iar prin cea din apel a propus o valoare de 80 euro/m.p., ceea ce conducea la o valoare a despăgubirilor de 19.760 euro (la data efectuării expertize în apel).

Totodată, instanța de apel pentru a argumenta respingerea contestației promovate de reclamantă în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, a luat în considerare (în afara unei propuneri a experților în acest sens), dobândirea unui spor de valoare pentru partea de teren rămasă neexpropriată din proprietatea recurentei reclamante, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 la circumstanțe ale cauzei în care această normă nu era incidentă.

Textul menționat prevede că: „(4) În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor”; or, pe lângă împrejurarea că o atare propunere nu a provenit de la experții desemnați în cauză, instanța de apel a dispus respingerea contestației, aproximând, în aplicarea acestui text, o reducere a valorii despăgubirilor până la concurența sumei propuse de expropriator prin hotărârea contestată.

Or, despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane, astfel cum prevede art. 26 alin. (1) din aceeași lege; art. 26 alin. (4) permite experților a face propunere de reducere numai a daunelor în cazul dobândirii unui spor de valoare de partea din imobil rămasă neexpropriată, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza în considerarea realizării obiectivului exproprierii; or, în dosarul de față valoarea despăgubirilor a privit numai valoarea reală a terenului în suprafață de 247 m.p., recurenta reclamantă (sau alte persoane) nereclamând cauzarea altor prejudicii prin expropriere. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul promovat de reclamantă, va modifica în parte decizia recurată, iar în rejudecarea apelului, în temeiul art. 296 C. proc. civ., va admite contestația formulată de reclamantă, va anula hotărârea atacată și va dispune obligarea pârâtului J. Prahova la plata despăgubirilor de 11.115 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății pentru exproprierea terenului în suprafață de 247 m.p., situat în comuna Păulești, Județul Prahova; se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței; se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., pentru cheltuielile de judecată efectuate de recurentă în această fază procesuală, conform dovezii de la dosar recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P.F.I.

SRL Ploiești împotriva deciziei nr. 171 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că: Admite contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu J. Prahova, prin președintele C.J. Prahova. Anulează hotărârea nr. 4 din 27 mai 2009 a C.P.D. din cadrul comunei Păulești și, în consecință: Obligă pe pârâtul J. Prahova, prin președintele C.J. Prahova să plătească reclamantei suma de 11.115 euro (în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății) cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 247 m.p., situat în comuna Păulești, Județul Prahova. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Obligă pe intimatul pârât J. Prahova, prin președintele C.J. Prahova la 1.860 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă SC P.F.I. SRL Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2013.