ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3214/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3214/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3279/105/2009,

reclamanta SC R.I. SRL a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin

Consiliul Județean Prahova, Comisia de Aplicare a Despăgubirilor, numită prin

dispoziția președintelui Consiliului Județean Prahova, solicitând instanței ca,

prin hotărârea pe care o va pronunța, să stabilească o despăgubire care să

reflecte valoarea reală a imobilului ce i-a fost expropriat, ținând seama de

prețul actualizat de vânzare al terenurilor de același fel din zonă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, la data de 10 iulie 2008, i s-a adus la cunoștință intenția de

expropriere a terenului său și faptul că va fi notificată cu privire la

exproprierea ce urma să aibă loc, inclusiv cu privire la preț. La data de 02

iunie 2009, a primit hotărârea de expropriere, prin care a fost înștiințată

asupra măsurilor luate, prețul oferit pentru exproprierea suprafeței de 458 mp,

fiind de 54.266 lei.

A mai arătat reclamanta, ca, deși în

anul 2008 prețul terenurilor a scăzut ca urmare a crizei financiare, iar

volumul tranzacțiilor de terenuri pe piața imobiliară a cunoscut o ușoară

scădere, diferența dintre prețul stabilit de comisia de plată a despăgubirilor

și înregistrarea în contabilitate a valorii terenului expropriat este enormă,

nefiind atașată vreo expertiză din partea comisiei sau vreo referire privitoare

la data la care aceasta a fost efectuată.

A. precizat reclamanta că a formulat

contestație pentru stabilirea valorii reale a terenului expropriat, pe care l-a

dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 20 ianuarie

2004, încheiat cu SC P.SRL.

În drept, reclamanta a invocat

dispozițiile art. 6 și art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 1, art. 21 și art.

27 din Legea nr. 33/1994,

Urmare invocării, prin întâmpinare, de

către pârâții Consiliul Județean Prahova și Comisia de Aplicare a

Despăgubirilor Păulești - Consiliul Județean Prahova a excepției lipsei

calității lor procesuale pasive, prima instanță, prin încheierea de ședință din

29 octombrie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților, dispunând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Județului

Prahova, prin președintele Consiliului Județean Prahova.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 1965 din 23 septembrie 2011, a admis în parte contestația și a

obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 211.945,60 lei, conform

raportului de expertiză topografică C.C., reprezentând justa despăgubire pentru

terenul expropriat în suprafață de 458 mp, proprietatea reclamantei, situat în

com. Păulești, județul Prahova.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că, prin Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009, Comisia de plată a

despăgubirilor din cadrul comunei Păulești, județul Prahova, a stabilit cu

titlu de despăgubire suma de 54.266 lei, pentru reclamantă, pentru terenul în

suprafață de 458 mp, proprietatea sa, situat în com. Păulești, județul Prahova,

expropriat în baza Hotărârii nr. 55 din 29 aprilie 2009 a Consiliului Județean

Prahova, teren ce a fost dobândit de reclamantă prin contractul de vânzare

cumpărare încheiat cu SC P. SRL, autentificat din 20 ianuarie 2004.

Prin raportul de expertiză întocmit în

cauză de către comisia de trei experți, au fost stabilite valori diferite cu

titlu de despăgubire pentru terenul expropriat (B.N. - 290.601 lei, C.C. -

211,945,60 lei, M.I. - 80.329 lei).

La stabilirea valorii despăgubirilor

au fost avute în vedere toate aspectele privitoare la amplasarea terenului,

ieșirea la DN1, vecinătatea zonelor comerciale din partea de nord a

Municipiului Ploiești, existența utilităților, caracteristicile termice ale

terenului, suprafața totală a terenului, suprafața expropriată, existența

planului urbanistic zonal, folosindu-se metoda comparației numai de către

experții consilieri.

Față de aceste împrejurări, Tribunalul

Prahova, reținând că niciunul dintre membrii comisiei de experți nu a avut în

vedere prețul cu care se vinde în mod obișnuit un imobil de același fel în zona

în care se află terenul expropriat, consemnat ca atare în contractele de

vânzare-cumpărare, a concluzionat că nu poate ignora celelalte mijloace de

probă, respectiv ofertele de preț ale agențiilor imobiliare, care reflectă

prețul de piață.

În cauză, cei trei experți au exprimat

opinii diferite, estimând valori diferite pentru despăgubire, fiecare

mențjnându-și punctul de vedere și după refacerea lucrării, însă, raportat la

criteriile folosite pentru stabilirea despăgubirii, tribunalul a avut în vedere

concluziile expertului C.C., care a evidențiat aspectul prețului zonei pentru

terenul expropriat, fiind astfel respectate cerințele impuse de dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că „la calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții și instanța vor ține seama de prețui cu

care se vână, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului".

Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia

nr, 34 din 8 mai 2012, a admis apelurile formulate de pârâtul Județul Prahova -

prin președintele Consiliului Județean Prahova și Ministerul Public - Parchetul

de pe lângă Tribunalul Prahova, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul

că a stabilit despăgubirea pentru terenul expropriat la suma de 116,271 lei,

conform raportului de expertiză refacere B.N. A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009

emisă de Comisia de Plată a Despăgubirilor - comuna Păulești, județul Prahova,

s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat, constând în

teren în suprafață de 458 mp, situat în com. Păulești, județul Prahova, la suma

de 54.266 lei.

Instanța fondului, cenzurând estimarea

valorii despăgubirilor ce se cuvin reclamantei, ca proprietară a imobilului

expropriat, a reținut ca niciunul din membrii comisiei de experți nu a avut în

vedere prețul cu care se vinde în mod obișnuit un imobil de aceiași tel In zona

în care este situat imobilul expropriat și astfei au fost avute în vedere

celelalte mijloace de probă, respectiv ofertele de preț ale agențiilor imobiliare

care reflectă prețul de piață.

Valoarea estimată de expertul C.C. Ia

suma de 211.945,60 lei a fost omologată de instanță, apreciind ca fiind singura

în măsură să respecte criteriile stabilite de lege, inclusiv de metoda de

evaluare aplicata în funcție de situația actuală pe piață.

Față de probatoriul refăcut în fața

instanței de apel, respectiv raportul de expertiză, instanța de apel a reținut

că, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 având în vedere și analiza pieței

imobiliare în prezent, care presupune înregistrarea unei scăderi considerabile

a tranzacțiilor imobiliare, estimarea despăgubirilor la 116.271 lei de către

expertul B.N., desemnat de instanță, este cât mai aproape de valoarea reală a

imobilului, ținându-se seama și de prejudiciul efectiv suportat de reclamantă.

Prin Decizia nr. 735 din 14 februarie

2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursurile

declarate de pârâtul Județul Prahova și de Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Deciziei nr. 34 din 8 mai 2012 a Curții

de Apei Ploiești, secția I civilă, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe. S~a respins, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC R.I. SRL împotriva aceleiași decizii,

Pentru a decide astfel, Înalta Curte

de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirile pentru terenul expropriat se

stabilesc ia data întocmirii raportului de expertiză, în instanță și nu la

momentul realizării exproprierii, astfel cum susține reclamanta, întrucât, așa

cura aceasta a înțeles să-și asume demersul judiciar prin intermediul căruia a

înțeles să conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, trebuie să-și

asume și momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar

despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea

despăgubirii la un alt moment, sub motivul existenței unor fluctuații aie

prețurilor de tranzacție a terenurilor similare celui expropriat pe piața

imobiliară.

Referitor la criticile formulate de

pârât și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținui că sunt fondate pentru

considerentele care succed.

Potrivit art. 26 din Legea nr.

33/1994, atât experții, cât și instanța au obligația ca, la stabilirea

despăgubirilor acordate, să țină seama de prețurile cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză.

În speță, instanța de apel și-a

întemeiat soluția pronunțată pe raportul de expertiză efectuat în faza de

judecată a apelului, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,

întrucât expertul desemnat de instanță, al cărui raport de expertiză a fost

omologat, nu a precizat ce criterii a utilizat pentru stabilirea valorii

despăgubirii ce i se cuvine reclamantei pentru terenul expropriat și nu s-a

raportat la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în

zona în care este situat imobilul în litigiu la data efectuării raportului de

expertiză, astfel cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, potrivit

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

într-o jurisprudență constantă, a stabilii semnificația sintagmei „prețul cu

care se vând, în mod obișnuit imobilele" ca fiind prețui plătit efectiv și

consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare.

De aceea, pentru stabilirea valorii

despăgubirilor ce i se cuvin reclamantei, Înalta Curte de Casație și Justiție

a. constatat că se impune refacerea raportului de expertiză, cu respectarea

dispozițiilor legale menționate, ținându-se seama de valoarea reală a

imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

aceiași fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii

acestuia, luând în considerare prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în

cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.

A mai reținut Înalta Curte de Casație

și Justiție că Instanța de apel s-a pronunțat, în urma formulării cererii de

completare a dispozitivului deciziei recurate de către reclamantă, asupra

apelului declarat de aceasta printr-o hotărâre separată, Decizia nr. 48 din 19

iunie 2012 (care, în condițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat

completarea), astfel că nu este întemeiată critica Ministerului Public -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în sensul că instanța de control

judiciar nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de reclamantă.

În acest context, Înalta Curte de

Casație și Justiție a concluzionat că se impune casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâtul Județul

Prahova și de Ministerul Public -  Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova

aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe roiul

Cărții de Apel Ploiești sub nr. 3279/105/2009*

În rejudecare, Curtea de Apel Ploiești

a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 295

alin. (2) C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acțiunii)

completarea probatoriului cu o nouă expertiză de specialitate, efectuată de o

comisie formată din trei experți (unul numit de instanță, unul desemnat de

expropriator și cel de-al treilea de către expropriat) conform dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 33/1994, având drept obiect stabilirea cuantumului

despăgubirilor pentru imobilul expropriat (teren în suprafață de 458 mp, situat

în com. Păulești) în raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de aceeași natură în unitatea administrativ-teritorială respectivă

(consemnate ca atare în contracte de vânzare-cumpărare) la data efectuării

raportului de expertiză, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Prin Decizia nr. 604 din 3 iunie 2014,

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de pârâtul Județul Prahova - prin

președintele Consiliului Județean Prahova împotriva sentinței civile nr. 1965

din 23 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova.

A schimbat în parte sentința civilă

nr. 1965 din 23 septembrie 2011 a Tribunalului Prahova, în sensul că a majorat

cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantei la suma de 61.830 lei, pentru

terenul în suprafață de 458 mp, situat în com. Păulești.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

A obligat pe intimata-reclamantă la

1.500 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât Județul Prahova.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Conform conținutului raportului de

expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, după casare cu trimitere spre

rejudecare, comisia de experți (compusă din experții N.D., N.C. și C.V.),

constituită conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, a stabilit

cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei prin metoda comparației directe

(prevăzută de S.I..E. IVS 2011 - Cadrul general) care a presupus parcurgerea

mai multor etape, ce au constat în; cercetarea pieței pentru obținerea de

informații asupra unor tranzacții (oferte de proprietăți similare cu cea

evaluată, din punct de vedere ai tipului de proprietate, data

vânzării/ofertării); compararea proprietăților similare cu cea evaluată,

utilizând elemente de comparație și ajustare adecvată a prețului de vânzare a

fiecărei proprietăți comparabile; analiza rezultatelor și selectarea unei

valori sau a unei marje de valori.

Deși în lucrarea comună, fiecare din

cei trei experți a stabilit un cuantum al despăgubirilor care, în opinia lor,

se cuvenea reclamantei, instanța de apel a omologat punctul de vedere exprimat

de expertul C.V., apr.eciind că acesta cuprinde corecțiile cele mai exacte,

raportat la caracteristicile fizice ale terenului în litigiu, localizare,

acces.

Instanța de apel a mai reținut că

expertul C.V. a precizat în punctul de vedere cu privire la expertiza întocmită

care sunt motivele pentru care nu pot fi avute în vedere prețurile menționate

în contractele de vânzare-cumpărare autentificate din 3 aprilie 2013, din 9

aprilie 2013, și din 18 ianuarie 2013, depuse la dosar, respectiv faptul

că imobilele ce au format obiectul contractelor menționate nu au caracteristici

asemănătoare cu terenul reclamantei supus exproprierii (amplasament,

componență).

Împotriva acestei din urma decizii a

declarat recurs pârâtul Județul Prahova prin președintele Consiliului Județean

Prahova, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de apel și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea, acțiunii

reclamantei, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât a

arătat, în esență, că la efectuarea raportului de expertiză, comisia de experți

a stabilit cuantumul despăgubirilor reclamantei prin metoda comparației directe

și nu pe baza contractelor de vânzare-cumpărare autentice, care, deși au fost

depuse la dosar, nu au fost luate în considerare.

A mai invocat faptul că practica

instanței supreme este în sensul că numai în lipsa contactelor autentice pot fi

avute în vedere alte metode de calcul a despăgubirilor propuse de experți.

Înalta Curte, examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate de pârât, constată că recursul este

fondat, pentru considerentele care succed,

Potrivit prevederilor art. 315 alin.

(1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

chestiunilor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului,

instanța care rejudecă fondul după casare trebuind să respecte indicațiile cu

privire la necesitatea lămuririi anumitor împrejurări de fapt și la

administrarea de probe, indicații prin care i se relevă încălcările săvârșite

cu ocazia judecății anterioare.

În speță, Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia prin care hotărârea instanței de apel a fost casată în

primul ciclu procesual, a constatat că, pentru stabilirea valorii

despăgubirilor ce i se cuvin reclamantei, se impune refacerea raportului de

expertiză, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,

ținându-se seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ -

teritorială, la data întocmirii acestuia, luând în considerare prețul plătit

efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de

vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.

În rejudecare, deși la dosar au fost

depuse de către pârât contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2013 cu

privire la terenuri situate în com. Păulești, jud. Prahova (contractele de

vânzare-cumpărare autentificate din 3 aprilie 2013, din 9 aprilie 2013, și

din 18 ianuarie 2013 - filele 26-31 din Dosarul nr. 3279/105/2009* al Curții de

Apel Ploiești), aceste contracte nu au fost avute în vedere de experți la

stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, în punctele de vedere formulate

de experții N.C. (filele 113-115 din Dosarul nr. 3279/105/2009* al Curții de

Apel Ploiești) și C.V. (filele 135-153 din Dosarul nr. 3279/105/2009* al Curții

de Apel Ploiești), aceștia invocând faptul că imobilele ce au tăcut obiectul

contractelor de vânzare-cumpărare menționate „nu au caracteristici asemănătoare

cu proprietatea de evaluat - respectiv teren liber, precum și caracteristici diferite

cum ar fi amplasament, componența, perioada de timp".

Expertul C.V. a stabilit despăgubirile

cuvenite reclamantei la suma de 61.830 lei prin metoda comparației directe,

selectând trei oferte de vânzare teren liber, comparabile cu proprietatea de

evaluat (fila 151).

Punctul de vedere al expertului C.V. a

fost omologat, fără o motivare judicioasă, de către instanța de apei, în pofida

indicațiilor date de instanța, de recurs prin decizia de casare și a apărărilor

pârâtului care au vizat faptul că, în calculul despăgubirilor nu au fost avute

în vedere prețurile din contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar și

nici nu s-au făcut demersuri pentru a se depune la dosar alte contracte de

vânzare-cumpărare care să aibă ca obiect terenuri cu caracteristici asemănătoare

celui supus evaluării.

Or raportarea experților la criterii

proxime, care sunt în vecinătatea criteriului statuat prin art. 26 din Legea

nr. 33/1994,dar în concordanță cu exigențele normei legale, și-ar fi găsit

justificare doar în condițiile in care s-ar fi făcut demersuri la instituții

abilitate (direcția locală de impozite și taxe, qfichd de cadastru și

publicitate imobiliara, camera notarilor publici ș,a.) pentru a obține

informații privind prețurile din tranzacții de vânzare-cumpărare a unor imobile

de același fel în unitatea administrativ-teritorială cu terenul expropriat,

tranzacții încheiate în anul efectuării expertizei, ori în vecinătatea acestei

perioade de referință, iar în urma acestor demersuri,s-ar fi constatat

imposibilitatea obținerii unor astfel de informații din cauza lipsei

tranzacțiilor, însă, din verificarea lucrărilor cauzei, aceste demersuri nu

s-au fâcut,

Astfel, în exercitarea controlului

judiciar și pentru a se conforma indicațiilor date prin decizia de casare,

instanța de apel, în rejudecare, trebuia să analizeze dacă, la evaluarea

terenului expropriat făcută prin expertiza administrată în faza procesuală a

apelului, a fost respectat criteriul legal, respectiv dacă experții, în

determinarea despăgubirilor cuvenite reclamantei au avut în vedere prețurile cu

care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză și, în

urma examinării acestui aspect, în temeiul art. 129 pct. 5 C. proc. civ., să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice și

chiar să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, însă

instanța nu a procedat în acest mod.

Aceasta deși, prin chiar decizia de

casare, Înalta Curte a reținut că, într-o jurisprudență constantă,

sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" are

semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele

autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.

Astfel fiind, decizia recurată este

neîegală, de vreme ce instanța de apel, în pronunțarea soluției, nu a respectat

reperul temporal consacrat de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nu a

exercitat un rol activ și a omis să răspundă apărărilor pârâtului care vizau

faptul că, în calculul despăgubirilor, nu au fost avute în vedere prețurile din

contractele de vânzare-cumpărare depuse ia dosar și nici nu s-au făcut

demersuri pentru a se depune la dosar alte contracte de vânzare-cumpărare care

să aibă ca obiect terenuri cu caracteristici asemănătoare celui supus

evaluării.

Față de considerentele care preced,

Înalta Curte constată că recursul pârâtului este fondat, astfel că îl va

admite, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza, spre rejudecare,

Curții de Apel Ploiești, instanța de trimitere urmând a veghea la corecta

aplicare a dispozițiilor legale incidente în determinarea cuantumului

despăgubirilor cuvenite pârâtului pentru terenul expropriat, conform

îndrumărilor date prin Decizia de casare nr. 735 din 14 februarie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Județul Prahova prin președintele Consiliului Județean Prahova împotriva

Deciziei nr. 604 din 03 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

19 noiembrie 2014.