ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3267/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3267/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3163/105/2009, contestatorii Anastasescu

M.A.E., T.E.M., D.C. și D.P., în contradictoriu cu intimații Consiliul Județean

Prahova prin președinte și C.P.D. - com. Păulești, au solicitat ca prin

sentința ce va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 42 din 29 mai 2009

emisă de C.P.D. com. Păulești, județul Prahova, să se stabilească o justă și

echitabilă despăgubire pentru terenul în suprafață de 23.612 mp situat în

județul Prahova, com. Păulești, expropriat în baza Hotărârii Consiliului Județean

Prahova nr. 55 din 29 aprilie 2009, respectiv 100 euro/mp, ce urmează a fi

plătiți în moneda națională la cursul B.N.R., în termen de 30 de zile de la

data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.

În

motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în

suprafață de 464.100 mp, situat în extravilanul com. Păulești, conform

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1846/07 iulie 2006 și actului de

dezmembrare autentificat din 30 august 2006.

Au mai

arătat că, în calitate de expropriator, Consiliul Județean Prahova prin Hotărârea

nr. 55 din 29 aprilie 2009 a dispus exproprierea suprafeței de 23.612 mp

situată pe raza com. Păulești, în vederea executării drumului județean de

centură DJ 236 județul Prahova, că prin Hotărârea nr. 42 din 29 mai 2009, ce

le-a fost comunicată la data de 10 iunie 2009, s-a stabilit cu titlu de

despăgubire suma de 1.898.879 lei - respectiv 20 euro/mp de C.P.D. din cadrul

com. Păulești.

Intimatul

Consiliul Județean Prahova a depus întâmpinare prin care, față de dispozițiile art.

2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive solicitând introducerea în cauză a județului Prahova în

calitate de expropriator, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată, întrucât cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru imobilele

supuse exproprierii a fost stabilit de un expert evaluator specializat în

evaluarea proprietăților imobiliare, cu respectarea prevederilor art. 4 alin.

(8) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de

construcție de drumuri de interes național, județean și local, cu modificările

și completările ulterioare.

Tribunalul

Prahova prin încheierea din 27 octombrie 2009 a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului Județean Prahova, având în vedere dispozițiile art.

2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 și dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr.

215/2001 și, a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a Județului

Prahova prin președintele acestuia.

Astfel,

prin sentința civilă nr. 1549 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Prahova a

fost admisă contestația formulată de contestatori, anulată Hotărârea nr. 42 din

29 mai 2009 emisă de intimata C.P.D. din cadrul com. Păulești și, s-a constatat

dreptul contestatorilor la despăgubiri în cuantum de 5.076.107 lei.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 42

din 27 octombrie 2009 C.P.D. din cadrul com. Păulești a stabilit pentru

contestatori, cu titlu de despăgubire suma de 1.898.879 lei pentru terenul în

suprafață de 23.612 mp, situat în com. Păulești, jud. Prahova, teren expropriat

în baza Hotărârii nr. 55 din 29 aprilie 2009 a Consiliului Județean Prahova, ce

fusese dobândit de contestatori în baza contractului de vânzare cumpărare din 07

iulie 2006 și a actului de dezmembrare autentificat din 30 august 2006.

S-a mai

constatat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de comisia de trei

experți, au fost stabilite valori diferite reprezentând despăgubirea terenului expropriat,

iar la stabilirea valorii despăgubirilor au fost avute în vedere aspectele legate

de amplasarea terenului, ieșire la DN 1, vecinătatea zonelor comerciale din

partea de nord a municipiul Ploiești, existența utilităților, caracteristicile

tehnice ale terenului, suprafața totală a terenului și suprafața expropriată

precum și existența planului urbanistic zonal.

Instanța

de fond a avut în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit

cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau a altor persoane îndreptățite, raportat

la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, dar și

dispozițiile art. 27 din același act normativ, care statuează că despăgubirea

acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de

expropriator

și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă

persoană îndreptățită, precum și, că potrivit practicii instanței supreme, la

stabilirea valorii despăgubirii pentru persoanele expropriate, vor fi avute în

vedere prețurile de tranzacționare.

Împotriva

hotărârii instanței de fond au declarat apel reclamanții A.M., A.E.,T.E.M., D.C.

și D.P., și pârâții Consiliul Județean Prahova prin președinte și Județul

Prahova prin președintele Consiliului Județean Prahova,iar prin Decizia civilă nr.

101 din data de 5 aprilie 2011 a fost admis apelul contestatorilor fiind schimbată

în parte hotârârea instanței de fond în ce privește cuantumul despăgubirilor

cuvenite reclamanților, ce au fost stabilite la suma de 7.309.708 lei, fiind

menținute restul dispozițiilor sentinței. De asemenea a fost respins ca nefondat

apelul declarat de Consiliul Județean Prahova prin președinte și Județul

Prahova prin peședintele Consiliului Județean.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul județean Prahova prin

președinte, și Județul Prahova prin președintele Consiliului Județean, iar prin

decizia civilă nr. 2661 din 6 aprilie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a admis recursul, fiind casată hotărârea instanței de apel cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:

Suma de

bani stabilită de instanța de apel, cu titlu de despăgubiri, în favoarea

reclamanților, este rezultatul interpretării greșite și al încălcării

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „La

calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Or, la

întocmirea raportului de expertiză comun, din cuprinsul căruia, instanța de

apel și-a însușit valoarea stabilită de expert M.I., respectiv suma de

7.309.708 lei, nu s-a avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială și care este

rezultatul acordului de voință între vânzător și cumpărător, exprimat într-un

contract autentic de vânzare-cumpărare, ci diverse oferte de vânzare, publicate

în rețeaua Internet, precum și criterii referitoare la amplasarea terenului,

existența utilităților, caracteristicile tehnice ale terenului ș.a.

De

asemenea, deși instanța de apel a reținut că experții au efectuat demersuri la

Camera Notarilor Publici și la Primăria com. Păulești, pentru a afla prețul

rezultând din contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri de

același fel, iar, în absența obținerii unui răspuns, aceștia erau îndreptățiți

să apeleze la celelalte criterii de evaluare, existența unor asemenea demersuri

nu se confirmă în dosar, neexistând nici un înscris în acest sens, fiind doar o

simplă afirmație a experților.

În lipsa

verificării, de către instanță, a existenței sau nu a unor contracte de

vânzare-cumpărare pentru imobile de același fel, în mod greșit, aceasta și-a

însușit valoarea stabilită de expertul M.I. pentru terenul în litigiu, în afara

criteriul menționat în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, decizia atacată

fiind, astfel, pronunțată cu încălcarea textului de lege menționat.

S-a

reținut de instanța de casare că în ce privește concluzia instanței de apel

vizând inexistența unui spor de valoare a terenului rămas în proprietatea

reclamanților, determinat de prejudiciul produs ca urmare a exproprierii, de

altfel, insuficient detaliat, reprezintă o simplă deducție, fără suport

probator, fiind încălcate dispozițiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

Ca atare instanța de casare a statuat că era necesar a se verifica și criteriul

referitor la sporul de valoare al terenului rămas, în condițiile textului de

lege sus-menționat, sens în care instanța de apel trebuia să solicite, sub

acest aspect, completarea răspunsului dat de experți la obiecțiunile formulate

de pârât în dosarul primei instanțe, instanța de control neprocedând însă

astfel.

Pentru

stabilirea datei la care se calculează despăgubirile în cazul contestației

înregistrate la instanță sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, cum s-a arătat deja, iar data relevantă este cea a

întocmirii raportului de expertiză, cum prevede în mod expres textul de lege,

dată care, în mod greșit, nu a fost avută în vedere de Curtea de Apel

.

Prin

urmare, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994, în ce privește

stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților și, că niciuna dintre opiniile

celorlalți experți nu poate fi însușită de instanță, deoarece, la rândul lor,

acestea nu respectă dispozițiile legale enunțate, instanța de recurs a statuat

ca în rejudecare urmează a se reface probatoriul sub toate aspectele care au

condus la încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994.

În acest

sens instanța de casare a statuat că se impune efectuarea unei expertize, de

către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege,

urmând ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în

raport de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, iar nu simple

oferte de vânzare, care, aparținând vânzătorului, prezumă o valoare mai mare

decât cea care se poate obține în baza unei tranzacții finalizate. Doar în

cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului

necesar) efectuate de instanță în legătură cu existența unor asemenea acte

juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu

există asemenea tranzacții, se vor avea în vedere alte metode propuse de

experți.

De asemenea, s-a statuat

că data despăgubirilor va fi cea a raportului de expertiză, cum prevede expres art.

26 alin. (2), iar nu data exproprierii, urmând a se stabili și eventualele

daune aduse proprietarului prin expropriere, dar și, dacă este cazul, sporul de

valoare dobândit de terenul rămas în proprietatea persoanelor expropriate, ca

urmare a lucrărilor ce se vor realiza în zonă.

În

rejudecare, prin Decizia civilă nr. 225 din 4 martie 2014 a Curții de Apel

Ploiești, secția I civilă, a fost admis apelul pârâtului Județul Prahova prin președintele

Consiliului Județean Prahova, a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1549

din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Prahova, în sensul stabilirii cuantumului la

suma de 4.020.754 lei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței. De

asemenea a fost respins apelul declarat de contestatorii A.M., A.E., T.E.M., D.C.

și D.P., fiind obligați contestatorii la plata sumei de 600lei cheltuieli de

judecată către apelantul intimat.

Pentru a

pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Pe linia

deciziei de casare, în conformitate cu prevederile art. 25 Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru verificarea

corectitudinii despăgubirilor ce se cuvin reclamanților pentru terenul

expropriat, instanța de apel în rejudecare a numit o comisie constituită din trei

experți, desemnați câte unul de instanță și de fiecare dintre părțile în

litigiu, care la stabilirea despăgubirilor să țină cont de situația din zonă

care configurează valoarea terenului în raport de criterii ce țin de amplasarea

imobilului, de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare

autentice, iar în situația inexistenței unor asemenea acte juridice, de alte

metode propuse de experți.

S-a

dispus ca experții să aibă în vedere împrejurarea că pe raza com. Păulești se

pot derula tranzacții, dar între rude sau vecini, unde prețurile trecute în

actele de vânzare-cumpărare sunt foarte mici și a se avea în vedere dacă

lucrarea deja executată de expropriator a adus un plus de valoare terenului

reclamanților sau dacă, dimpotrivă, valoarea terenului s-a diminuat din cauza

daunelor produse, urmare a executării lucrărilor respective, valoarea reală a

terenului și prejudiciul cauzat reclamantului.

Sintagma

“prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de acelasi fel în unitatea

administrativ-teritoriala” prevăzută de art. 26 alin. (1) și alin. (2) din

aceeași Legea nr. 33/1994 definește prețul de piațtă, anume prețul cel mai

probabil, la o anumita dată, la care ar trebui sa se înstrăineze dreptul de

proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură

rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate

condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează

prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul

dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate. Stabilirea acestui

preț de piață presupune administrarea de către părțile litigante a unor probatorii

pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul

cauzei.

Astfel,

instanța de apel în rejudecare, a reținut că expertul C.C., desemnat la

solicitarea expropriaților a depus la dosarul cauzei dovezi în sensul că a

efectuat diligențe pentru a identifica contracte de vânzare-cumpărare pentru

terenuri situate în aceeași unitate administrativ teritorială, respectiv adrese

emise către Camera Notarilor Publici Ploiești, către A.N.C.P.I. - Ploiești,

către Primăria comunei Păulești prin care a solicitat informații referitoare la

prețuri reale de tranzacționare a unor terenuri situate pe raza com. Păulești.

Din răspunsurile la aceste adrese rezultă că în bazele de date ale instituțiilor

respective, nu există astfel de evidențe.

Nici pârâtul

Consiliul Județean Prahova, nu a depus la dosarul cauzei acte de vânzare - cumpărare

de comparație pentru a evidenția prețul real de tranzacționare pentru un teren

similar cu cel în litigiu, deși o parte din instituțiile aflate în subordinea

acestuia efectuează înregistrări în temeiul unor astfel de contracte (de ex.

A.N.C.P.I.).

În

legătură cu categoria de folosință a terenului în litigiu, instanța de apel a

reținut că, din examinarea cuprinsului hotărârii Consiliului Local Păulești nr.

63/2008 de aprobare a P.U.Z. de extindere a intravilanului localității( fila

181 dosar apel), rezultă că „suprafețele de teren care fac parte din P.U.Z.

aprobat la art. 1, necesare amenajarii DJ 236 și care sunt supuse pentru expropriere,

vor rămâne în extravilanul localității”, iar pentru restul terenului

proprietatea contestatorilor s-a aprobat introducerea acestuia în intravilanul

localității Păulești.

În acest

sens, expertul N.D., numit de instanță, în lucrarea întocmită, arată că prin

adresa din 13 februarie 2014 a solicitat Consiliului Local Păulești, Comisia de

plată a despăgubirilor, să comunice care este categoria de folosință a

terenului din litigiu pentru anul 2013. Astfel prin adresa din 14 februarie 2014

se răspunde că în anul 2013 terenul în cauză, ce aparține contestatorilor, este

teren intravilan, categoria de folosință arabil. Expertul a întocmit o variantă

de evaluare a terenului expropriat, la solicitarea instanței și, în funcție de

categoria de folosință, extravilan - agricol. Din declarația expertului N.D. (și

din conținutul adresei, fila 222 dosar apel), instanța de apel a reținut că, nu

poate concluziona dacă este vorba de restul proprietății constestatorilor, după

expropriere, sau chiar de terenul expropriat (care a fost proprietatea

acestora), iar momentul la care trebuie stabilită categoria de folosință este

cel al exproprierii, nu anul 2013.

Pe de

altă parte, instanța de apel a mai reținut că, având în vedere că suma datorată

ca despăgubire pentru expropriere, se calculează în funcție atât de valoarea

reală a terenului, cât și de prejudiciul cauzat proprietarului, iar pentru restul

terenului adiacent celui expropriat s-a aprobat trecerea în intravilanul

localității, în lipsa exproprierii, fiind probabil că acesta ar fi fost regimul

juridic și al terenului de față, se va socoti că terenul este intravilan.

De

asemenea instanța de apel a apreciat ca fundamentată corespunzător, pentru stabilirea

despăgubirii cuvenite intimaților - contestatori, lucrarea întocmită de

expertul desemnat de instanță, N.D., prin care terenul expropriat, de 23 612 mp

situat în com. Păulești, jud. Prahova, categoria de folosință - agricol, a fost

evaluat prin metoda comparației directe ( în lipsa unor date privind prețul cu

care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială respectivă, rezultate din contracte de vânzare - cumpărare)

la data întocmirii raportului de expertiză (6 august 2013) la suma de 4.020.754

lei ( 33,50 mp). în această abordare, valoarea de piață fiind estimată de expert

prin compararea proprietății analizate cu proprietăți imobiliare similare

vândute/ofertate recent, propuse pentru vânzare sau contractate.

S-a mai

reținut că, expertul a ținut seama la stabilirea cuantumului sumei ce se cuvine

expropriaților, de caracteristicile terenului stare fizică de exploatare și

folosință prin construirea unei pasarele de circulație ce leagă DN 1 cu viitoare

autostradă Ploiești - Brașov, categoria de folosință a terenului - arabil,

intravilan precum și, de faptul că zona este dotată cu toate utilitățile și

este poluată sonor.

În baza acestei

variante de calcul, ce corespunde cerințelor legale conținute de art. 26

din Legea nr. 33/1994 și dispozițiilor instanței de recurs, în măsura în care a

fost posibil, instanța de apel a constatat întemeiată critica adusă de pârâtul

Județul Prahova, prin președintele Consiliului Județean Prahova, privind

supraevaluarea terenului prin stabilirea în fond a despăgubirii la suma de

5.076.107 lei.

În baza art.

274 C. proc. civ. au fost obligați contestatorii la 600 lei cheltuieli de

judecată către apelantul - intimat Județul Prahova, prin președinte,

reprezentând onorariu expert.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul

Județul Prahova, prin președintele Consiliului

Județean,. solicitând în principal casarea ei cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, iar în subsidiar modificarea ei în sensul respingerii acțiunii

reclamanților.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:

Astfel, se susține că

i

nstanța de apel conform obiectivelor de casare a

dispus completarea probatoriilor cu expertiză A.N.E.V.A.R., expertiză care să

stabilească cuantumul despăgubirilor ținându-se cont de prețurile de tranzacționare

din contractele de vânzare - cumpărare autentice pentru imobile de același fel

din aceeași unitate administrativ-teritorială, însă experții desemnați nu au

ținut cont de valorile reale stabilite în actele autentice, respectiv

contractele de vânzare - cumpărare încheiate la notar, preluând în mod

nejustificat

prețurile de ofertare de pe internet, încălcându-se astfel prevederile legale

în materie, respectiv dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică și practica Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Or,

susține recurentul, la calcularea despăgubirilor, trebuie să se țină seama de

prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, și numai

dacă în urma unor verificări directe, nu există contracte autentice, experții vor

putea propune și alte metode de calcul al despăgubirilor.

Ca

atare, se susține că experții au avut în vedere

criterii subiective, nefiind date

reale și compatibile cu prețurile reale și, că este de notorietate că în cursul

ultimilor ani, prețurile de vânzare ale imobilelor au scăzut mult, astfel că nu

se justifică acordarea unei sume atât de mari pentru terenul în cauză la

prețuri de ofertare.

Examinând

hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Finalitatea

procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă despăgubire,

în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.

44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în

măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.

Or,

o justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe

care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună-voie terenul, acesta

fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod

obișnuit, astfel de terenuri.

Valoarea

de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate

caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia,

destinația lui, cât și poziționarea acestuia față de alte localități și de

căile de acces.

Astfel, potrivit

articolului 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar

potrivit alineatului 2 al aceluiași articol „la calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în aceeași unitate

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…)”.

Rezultă astfel, că

textul legal mai sus menționat indică un criteriu legal obiectiv de determinare

a despăgubirilor, astfel încât, la calcularea acestora trebuie să se țină seama

de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici

similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.

Așa cum s-a

cristalizat în practica judiciară sintagma „prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele” are în vedere prețul de piață, respectiv cel de

tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată

celei la care se efectuează expertiza de evaluare.

„Prețul de piață” este

considerat prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se

vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus,

într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite

toate condițiile unei vânzări oneste și, în care cumpărătorul și vânzătorul

acționează prudent, în cunoștiință de cauză, în interesul propriu, presupunând

că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Stabilirea prețului

de piață presupune astfel administrarea unor probatorii pertinente, una din

cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare.

Rațiunea

pentru care s-a dispus efectuarea unei noi expertize în apel în rejudecare, a

constat în faptul că

prin

Decizia de casare

nr. 2661 din 6 aprilie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

a constatat că

raportul de expertiză întocmit în cauză nu respecta

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Prin

decizia de casare s-a statuat că, în rejudecare

se impune efectuarea unei expertize,

de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege,

urmând ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în

raport de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, iar nu simple

oferte de vânzare, care, aparținând vânzătorului, prezumă o valoare mai mare

decât cea care se poate obține în baza unei tranzacții finalizate.

În aceeași idee, s-a

mai statuat în decizia de casare că, doar în cazul în care, în urma unor

verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de

instanță în legătură cu existența unor asemenea acte juridice la data întocmirii

raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacții, se

vor avea în vedere alte metode propuse de experți

Or, față de aceste

statuări cu caracter obligatoriu pentru instanță în rejudecare raportat la

dispozițiile art. 315 C. proc. civ., este de reținut că instanța nu a dispus

administrarea unor probe legate de existența unor acte juridice - ntranzacții -

cu privire la valoarea unor imobile similare cu terenul din litigiu, din

aceeași unitate administrativ teritorială, la momentul efectuării expertizei.

Astfel de

demersuri au fost făcute doar de expertul C.C. care a efectuat o adresă către

Primăria com. Păulești (fila 160 dosar apel) solicitând comunicarea unor

înscrisuri din care să rezulte prețurile de vânzare din contractele de vânzare-cumpărare

autentice de tranzacționare pentru zona administrativ teritorială a comunei

Păulești (DN 1 - Metrou), aferentă perioadei 01 ianuarie 2009-30 aprilie 2009,

ca date de comparație în vederea evaluării terenului din litigiu.

Cum, din

perspectiva celor expuse, instanța în rejudecare, nu s-a conformat

recomandărilor obligatorii din decizia de casare, este de reținut că și

expertiza la care s-a raportat, respectiv lucrarea efectuată de ing. N.D., nu respectă

criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel,

este de observat că, expertul N.D. în lucrarea efectuată nu a avut în vedere pentru

stabilirea cuantumului despăgubirii, tranzacții efectiv realizate, în ce

privește prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici

similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului, ci au fost avute în vedere prețurile de ofertă publicate

pe internet, la care au fost aplicate corecții privind deprecierea externă (fila

171 Dosar nr. 3163/105/2009* al Curții de Apel Ploiești), situație în care este

evidentă încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (10 din Legea nr. 33/1994.

Cum, expertiza

nu a identificat prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenurile din zonă,

de aceeași categorie cu cel expropriat, în sensul de preț plătit efectiv și consemnat

ca atare în contractele de vânzare-cumpărare, este de reținut că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru

care celelalte critici nu se mai impun a fi analizate, urmând a se admite recursul

pârâtului în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a se casa

decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel, în

rejudecare, instanța de apel urmează să dispună efectuarea expertizei, de către

comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, urmând

ca experții să stabilească despăgubirile în raport de „prețul cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ -

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”, preț rezultat din

contracte de vânzare-cumpărare autentice.

În

vederea identificării unor atare comparabile, instanța va avea obligația de a

manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituțiile care dețin

astfel de informații, cum ar fi O.C.P.I., primărie, D.T.I.L., urmând ca pe baza

informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă, să procedeze la

evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.

Doar în

cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului

necesar) efectuate de instanță, în legătură cu existența unor asemenea acte

juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu

există asemenea tranzacții, se vor avea în vedere alte metode propuse de

experți.

Cu ocazia

rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai

sus arătat și, chiar la efectuarea unei noi expertize, care să determine

cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului în conformitate cu dispozițiile

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Județul Prahova, prin președintele Consiliului Județean, împotriva

Deciziei nr. 225 di

n

4 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.