ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1245/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorii A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu intimații Consiliul Județean Prahova și Comisia de plată a despăgubirilor - Comuna Păulești, au solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 42 din 29 mai 2009 emisă de Comisia de plată a despăgubirilor, județul Prahova, să se stabilească o justă și echitabilă despăgubire pentru terenul în suprafață de 23.612 mp situat în județul Prahova, tarlaua x, parcela x, număr cadastral x, număr carte funciară x, expropriat în baza Hotărârii Consiliului Județean Prahova nr. x din 29 aprilie 2009, respectiv 100 euro/mp, ce urmează a fi plătiți în moneda națională la cursul BNR, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.

Prin Sentința civilă nr. 1549 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Prahova, a fost admisă contestația formulată de reclamanți, a fost anulată Hotărârea nr. 42 din 29 mai 2009 emisă de intimata Comisia de plată a despăgubirilor din cadrul comunei Păulești și s-a constatat dreptul reclamanților la despăgubiri în cuantum de 5.076.107 RON.

Instanța de fond a reținut ca prin Hotărârea nr. 42 din 27 octombrie 2009, Comisia de plată a despăgubirilor din cadrul comunei Păulești a stabilit pentru contestatori, cu titlu de despăgubire, suma de 1.898.879 RON, pentru terenul în suprafață de 23.612 mp, situat în comuna Păulești, jud. Prahova, tarlaua x, parcela x, lot C, număr cadastral x, număr carte funciară 2048, teren expropriat în baza Hotărârii nr. 55 din 29 aprilie 2009 a Consiliului județean Prahova, ce a fost dobândit de reclamanți în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 7 iulie 2006 și a Actului de dezmembrare autentificat nr. x din 30 august 2006.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de comisia de trei experți, au fost stabilite valori diferite reprezentând despăgubirea terenului expropriat, iar la stabilirea valoni despăgubirilor au fost avute în vedere aspectele legate de amplasarea terenului, ieșire la DN 1, vecinătatea zonelor comerciale din partea de nord a municipiul Ploiești, existența utilităților, caracteristicile tehnice ale terenului, suprafața totală a terenului și suprafața expropriată precum și existența planului urbanistic zonal.

Instanța de fond a tăcut aplicare în cauză dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel reclamanții și pârâții Consiliul Județean Prahova prin Președinte și Județul Prahova prin Președintele Consiliului Județean Prahova, iar prin Decizia civilă nr. 101 din data de 5 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești a fost admis apelul contestatorilor, a fost schimbată în parte hotărârea instanței de fond în ce privește cuantumul despăgubirilor, care au fost stabilite la suma de 7.309.708 RON, fiind menținut restul dispozițiilor sentinței, iar în ce privește apelul declarat de Consiliul Județean Prahova prin Președinte și Județul Prahova, prin președintele Consiliului Județean, acesta a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Consiliul județean Prahova și Județul Prahova.

Prin Decizia civilă nr. 2661 din 6 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a. admis recursul declarat de pârâți, a casat hotărârea instanței de apel, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât a apreciat că suma de bani stabilită de instanța de apel, cu titlu de despăgubiri, în favoarea reclamanților, este rezultatul interpretării greșite și al încălcării dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

S-a reținut că instanța de apel și-a însușit valoarea stabilită de expertul F., respectiv suma de 7.309.708 RON, care însă nu a avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială și care este rezultatul acordului de voință între vânzător și cumpărător, exprimat într-un contract autentic de vânzare-cumpărare, ci diverse oferte de vânzare, publicate în rețeaua internet, după cum nu a avut în vedere nici criterii referitoare la amplasarea terenului, existența utilităților, caracteristicile tehnice ale terenului ș.a.

Deși a reținut că experții au efectuat demersuri la Camera Notarilor Publici și la Primăria comunei Păulești pentru a obține comparabile constând în contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri de același fel, instanța de apel a considerat că, în absența obținerii unui răspuns, aceștia erau îndreptățiți să apeleze la celelalte criterii de evaluare. Însă, la dosar nu s-a confirmat existența unor asemenea demersuri, neexistând niciun înscris în acest sens, fiind vorba doar despre o simplă afirmație a experților, în lipsa verificării, de către instanță, a existenței sau nu a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile de același fel, s-a apreciat ca în mod greșit aceasta și-a însușit valoarea stabilită de expertul F. pentru terenul în litigiu, în afara criteriului menționat în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 decizia atacată fiind, astfel, pronunțată cu încălcarea textului de lege menționat.

În ce privește concluzia instanței de apel vizând inexistența unui spor de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanților, s-a apreciat că reprezintă o simplă deducție, fără suport probator, fiind încălcate dispozițiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994. Ca atare instanța de casare a statuat că era necesar a se verifica și criteriul referitor la sporul de valoare al terenului rămas, în condițiile textului de lege sus-menționat, sens în care instanța de apel trebuia să solicite, sub acest aspect, completarea răspunsului dat de experți la obiecțiunile formulate de pârât în dosarul primei instanțe, instanța de control neprocedând însă astfel.

Pentru stabilirea datei la care se calculează despăgubirile în cazul contestației înregistrate la instanță sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, iar data relevantă este cea a întocmirii raportului de expertiză, cum prevede în mod expres textul de lege, dată care, în mod greșit, nu a fost avută în vedere de Curtea de Apel.

Apreciind că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994, în ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților și, că niciuna dintre opiniile celorlalți experți nu poate fi însușită de instanță, deoarece, la rândul lor, acestea nu respectă dispozițiile legale enunțate, instanța de recurs a statuat că în rejudecare urmează a se reface probatoriul sub toate aspectele care au condus la încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994, impunându-se efectuarea unei expertize pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților în raport de "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză", preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, iar nu simple oferte de vânzare, care, aparținând vânzătorului, prezuma o valoare mai mare decât cea care se poate obține în baza unei tranzacții finalizate.

Doar în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanță în legătură cu existența unor asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacții, instanța poate avea în vedere alte metode propuse de experți.

De asemenea, s-a statuat că data despăgubirilor va fi cea a raportului de expertiză, cum prevede expres art. 26 alin. (2), iar nu data exproprierii, urmând a se stabili și eventualele daune aduse proprietarului prin expropriere, dar și, dacă este cazul, sporul de valoare dobândit de terenul rămas în proprietatea persoanelor expropriate, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza în zonă.

În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 225 din 4 martie 2014 a. Curții de Apel Ploiești, a fost admis apelul pârâtului Județul Prahova, prin Președintele Consiliului Județean Prahova, a fost schimbată în parte Sentința civilă nr. 1549 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Prahova, în sensul stabilirii cuantumului la suma de 4.020.754 RON, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței. De asemenea, a fost respins apelul declarat de reclamanți, aceștia fiind obligați la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către apelantul intimat.

Dispunând efectuarea unui nou raport de expertiză, instanța de apel a reținut că expertul G., desemnat la solicitarea expropriaților a depus la dosarul cauzei dovezi în sensul că a efectuat diligente pentru a identifica contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri situate în aceeași unitate administrativ teritorială, respectiv adrese emise către Camera Notarilor Publici Ploiești, către ANCPI - Ploiești, către Primăria comunei Păulești, prin care a solicitat informații referitoare la prețuri reale de tranzacționare a unor terenuri situate pe raza comunei Păulești. Din răspunsurile la aceste adrese rezultă că în bazele de date ale instituțiilor respective, nu există astfel de evidențe.

Nici pârâtul Consiliul Județean Prahova, nu a depus la dosarul cauzei acte de vânzare-cumpărare de comparație pentru a evidenția prețul real de tranzacționare pentru un teren similar cu cel în litigiu, deși o parte din instituțiile aflate în subordinea acestuia efectuează înregistrări în temeiul unor astfel de contracte (de ex. ANCPI).

În legătură cu categoria de folosință a terenului în litigiu, instanța de apel a reținut, din examinarea cuprinsului hotărârii Consiliului local Păulești nr. 63/2008 de aprobare a Planului Urbanistic Zonal de extindere a intravilanului localității, că "suprafețele de teren care fac parte din Planul Urbanistic Zonal aprobat la art. 1, necesare amenajării DJ 236 și care sunt supuse pentru expropriere, vor rămâne în extravilanul localității", iar pentru restul terenului proprietatea contestatorilor s-a aprobat introducerea acestuia în intravilanul localității Păulești.

Expertul H., desemnat de instanță, a solicitat relații privind categoria de folosință a terenului, iar prin adresa nr. x/2014 i s-a răspuns că în anul 2013 terenul în cauză este teren intravilan, categoria de folosință arabii. Expertul a întocmit o variantă de evaluare a terenului expropriat, la solicitarea instanței și, în funcție de categoria de folosință, extravilan - agricol. Din declarația expertului H., instanța de apel a reținut că, nu poate concluziona dacă este vorba de restul proprietății contestatorilor, după expropriere, sau chiar de terenul expropriat (care a fost proprietatea acestora), iar momentul la care trebuie stabilită categoria de folosință este cel al exproprierii, nu anul 2013.

Pe de altă parte, instanța de apel a mai reținut ca, având în vedere ca suma datorată ca despăgubire pentru expropriere, se calculează în funcție atât de valoarea reală a terenului, cât și de prejudiciul cauzat proprietarului, iar pentru restul terenului adiacent celui expropriat s-a aprobat trecerea în intravilanul localității, în lipsa exproprierii, fiind probabil că acesta ar fi fost regimul juridic și al terenului de față, instanța a considerat că terenul este intravilan.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fundamentată corespunzător, pentru stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților, lucrarea întocmită de expertul desemnat de instanță, H., prin care terenul expropriat, de 23.612 mp, situat în jud. Prahova, Tarlaua x, Parcela x, categoria de folosință - agricol, a fost evaluat prin metoda comparației directe (în lipsa unor date privind prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă, rezultate din contracte de vânzare-cumpărare) la data întocmirii raportului de expertiză (6 august 2013) la suma de 4.020.754 RON (33,50 mp). În această abordare, valoarea de piață fiind estimată de expert prin compararea proprietății analizate cu proprietăți imobiliare similare vândute/ofertate recent, propuse pentru vânzare sau contractate.

Expertul a ținut seama la stabilirea cuantumului sumei ce se cuvine expropriaților, de caracteristicile terenului, starea fizică de exploatare și folosință, construirea unei pasarele de circulație ce leagă DN 1 cu viitoarea autostradă Ploiești - Brașov, categoria de folosință a terenului, intravilan, precum și, de faptul că zona este dotată cu toate utilitățile și este poluată sonor.

În baza acestei variante de calcul, instanța de apel a apreciat întemeiată critica adusă de pârâtul Județul Prahova, prin Președintele Consiliului Județean Prahova, privind supraevaluarea terenului prin stabilirea în fond a despăgubirii în sumă de 5.076.107 RON.

În baza art. 274 C. proc. civ. au fost obligați contestatorii la 600 RON cheltuieli de judecată către apelantul-pârât Județul Prahova, reprezentând onorariu expert.

Prin Decizia civilă nr. 3267/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Județul Prahova, prin Președintele Consiliului Județean împotriva acestei decizii, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.

Raportându-se la îndrumările conținute în precedenta decizie de casare - potrivit cu care, în rejudecare, se impune efectuarea unei expertize pentru determinarea despăgubirilor în raport de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, iar nu simple oferte de vânzare (admițându-se ca, doar în cazul în care se va constata că nu există asemenea tranzacții, să se aibă în vedere alte metode propuse de experți) - s-a arătat că instanța de apel nu a dispus administrarea unor probe legate de existența unor tranzacții cu privire la valoarea unor imobile similare cu terenul din litigiu, din aceeași unitate administrativ teritorială, la momentul efectuării expertizei, astfel de demersuri fiind tăcute doar de expertul G. care a efectuat o adresă către Primăria comunei Păulești.

S-a apreciat că instanța, în rejudecare, nu s-a conformat recomandărilor obligatorii din decizia de casare, iar expertiza la care s-a raportat (lucrarea efectuată de ing. H.) nu respectă criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, expertul H. nu a avut în vedere pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, tranzacții efectiv realizate, în ce privește prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului, ci au fost avute în vedere prețurile de ofertă publicate pe internet, la care au fost aplicate corecții privind deprecierea externă, situație în care este evidentă încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.

Constatând că expertiza nu a identificat prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenurile din zonă, de aceeași categorie cu cel expropriat, în sensul de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare, s-a apreciat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care instanța de recurs a apreciat că celelalte critici nu se mai impun a fi analizate și a admis recursul pârâtului, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca, în rejudecare, instanța de apel sa dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor în raport de "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză", preț rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice.

Pentru identificarea unor atare comparabile, s-a dat îndrumarea să se efectueze adrese către instituțiile care dețin astfel de informații, cum ar fi Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, primărie, Direcția de Taxe și Impozite Locale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2009**, iar în rejudecare, prin Decizia nr. 1587 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamanți, a admis apelul declarat de pârâți, s-a constatat dreptul contestatorilor la despăgubiri în cuantum de 2.663.958 RON, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În aplicarea dispozițiilor instanței de casare, s-a dispus efectuarea de adrese către Primăria Comunei Păulești, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, Camera Notarilor Publici, Direcția Taxe și Impozite Locale

Păulești pentru a se înainta la dosar acte de vânzare cumpărare încheiate în perioada 2009 - momentul exproprierii, 2015 - momentul efectuării expertizei, ce au avut ca obiect terenuri situate în comuna Păulești, T36, P791 și s-a pus în vedere părților din dosar să întreprindă și personal demersuri pentru a depune la dosar astfel de contracte de vânzare-cumpărare.

S-a dispus, de asemenea, refacerea raportului de expertiză de către cei trei experți desemnați în cauză, cărora li s-au pus la dispoziție contractele de vânzare-cumpărare privind terenurile situate în tarlaua x, parcela x.

Și reclamanții au depus la dosar contractul de vânzare cumpărare prin care au înstrăinat o suprafață de teren din același corp de proprietate în anul 2006 și Contractul de schimb autentificat sub nr. x din 21 martie 2016 prin care reclamantul apelant C. a transferat către reclamanții A. și B. totalitatea drepturilor și obligațiilor prezente și viitoare, inclusiv drepturile litigioase decurgând din Dosarul nr. x/2009** aflat pe rolul Curții de Apei Ploiești, respectiv cauza de față.

S-a reținut că prin Decizia nr. 225 din 4 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești s-a stabilit că terenul în litigiu este intravilan în raport de adresele nr. x, x din 14 decembrie 2015 eliberate de Primăria Păulești, potrivit cărora terenul era situat în extravilan până la data de 29 septembrie 2008, data de la care a fost introdus în intravilan, iar aceste aprecieri nu au făcut obiectul criticilor în recursul formulat.

Instanța a făcut aplicare Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din 3 martie 2015 (care are prioritate în raport de decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 206/2013 Curtea Constituțională a statuat asupra priorității deciziilor sale în raport de deciziile date de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.) arătând că este relevantă în ceea ce privește data evaluării despăgubirilor cuvenite reclamanților data transferului dreptului de proprietate, respectiv data exproprierii și cea a stabilirii despăgubirilor, 25 mai 2009, iar nu celelalte date indicate de reclamanți.

Reținând ca valoarea despăgubirii stabilită în raport de prețul pe care l-ar fi obținut reclamanții prin vânzarea terenului la data transferului dreptului de proprietate către expropriator era de 2.663.958 RON, potrivit opiniei a doi dintre experții desemnați în cauză, valoare mai mare decât cea stabilită prin Hotărârea nr. x din 29 mai 2009 emisă de Comisia de plată a despăgubirilor comuna Păulești, dar mult mai mică decât cea acordată de prima instanță prin sentința criticată de ambele părți cu apel, în raport de prevederile art. 296 C. proc. civ., raportat la art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 și art. 9 din Legea nr. 198/2004, curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul formulat de contestatorii reclamanți și a admis apelul formulat de Consiliul Județean Prahova și Județul Prahova prin Președintele Consiliului Județean împotriva Sentinței civile nr. 1549 pronunțată la 23 noiembrie 2010 de Tribunalul Prahova.

Curtea de apel a modificat în parte această sentință, în sensul că a constatat dreptul contestatorilor la despăgubiri în cuantum de 2.663.958 RON, menținând în rest dispozițiile sentinței cu privire admiterea cererii, anularea Hotărârii nr. 42/2009 și reținerea faptului că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de reclamanți și de pârâtul Județul Prahova.

Prin decizia nr. 162 pronunțată la data de 26 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanții A., B., D., E. și de pârâtul Județul Prahova prin Președintele Consiliului Județean, a casat Decizia nr. 1587 din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, reținând următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte a constatat ca fiind nefondat motivul de recurs încadrat de recurenții-reclamanți în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., relativ la încălcarea principiului contradictorialității, față de împrejurarea că instanța de apel nu a pus în discuția părților aplicarea în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, relativ la momentul stabilirii despăgubirilor ca urmare a exproprierii. Prin aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015 nu se poate reține că a fost încălcat dreptul la apărare al acestora, deoarece problema efectelor unei decizii a Curții Constituționale nu constituie o excepție procesuală, ci o problemă de fond, ce are consecințe asupra normei de drept substanțial aplicabilă raportului juridic dedus judecății.

Obligativitatea generală a deciziilor Curții Constituționale dezleagă în cauza de față chestiunea priorității efectelor Deciziei nr. 12/2015, publicată în M. Of. nr. 152 din 3 martie 2015, în concurs cu cele statuate prin decizia de casare» astfel cum corect a stabilit și instanța apel în rejudecare, având în vedere că decizia instanței contenciosului constituțional a intervenit și a fost publicată până la pronunțarea unei hotărâri definitive în acest dosar.

Urmarea celor statuate prin Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, rezultă că verificarea cuantumului despăgubirilor și a daunelor ce se cuvin reclamanților, ca efect ai exproprierii, trebuie să se facă în raport cu data transferului dreptului de proprietate, iar nu cu data efectuării raportului de expertiză, astfel cum se stabilise prin decizia de casare.

Cu atât mai mult nu se poate susține încălcarea principiului contradictorialității, astfel cum susțin reclamanții, având în vedere că la termenul din 4 noiembrie 2015, la care reclamanții au fost prezenți prin avocat, instanța a stabilit obiectivele expertizei în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, respectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor la data emiterii hotărârii de expropriere (mai 2009), iar în concluziile orale susținute cu ocazia dezbaterii apelurilor, apărătorul reclamanților a solicitat aplicarea criteriului stabilit prin decizia Curții Constituționale.

În ce privește criticile din ambele recursuri relative la criteriile avute în vedere de instanță la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților ca efect al exproprierii, astfel cum sunt prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și de Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, Înalta Curte a reținut că acestea sunt fondate.

În cel de-al doilea ciclu procesual, s-a reținut că, prin Decizia nr. 225 din 4 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești s-a stabilit în mod corect că terenul în litigiu este intravilan de la data de 29 septembrie 2008, în raport de adresele nr. 15906 și 15907 din 14 decembrie 2015 eliberate de Primăria Păulești și, întrucât această constatare nu a format obiectul criticilor formulate de recurenți, a rămas statuat, în mod irevocabil, cu privire la categoria de folosință a terenului expropriat, respectiv aceea de teren intravilan.

Deși la dosar au fost depuse mai multe contracte de vânzare cumpărare pentru terenuri similare, din raportul de expertiză efectuat în rejudecare nu rezultă comparabilele avute în vedere de experți, respectiv dacă comisia de experți a avut în vedere prețuri ale imobilelor cu parametrii și caracteristici similare celui în litigiu, ce rezultă din contractele de tranzacționare și dacă au fost aplicate corecțiile impuse de caracteristicile proprii terenului expropriat, respectiv poziționare, utilități, cai de acces, etc.

În aceste circumstanțe, s-a constatat că procedeul uzitat de instanța de rejudecare, prin preluarea necritică a concluziilor experților H. și G., relativ la valoarea terenului intravilan expropriat în cuantum de 2.663.958 RON, contravine dispozițiilor imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și statuărilor obligatorii reținute în deciziile de casare pronunțate în ciclurile procesuale anterioare.

Așa fiind, reținând nelegalitatea hotărârii atacate și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că se impune refacerea expertizei, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, urmând ca instanța de trimitere să administreze în mod nemijlocit dovezile necesare, inclusiv contractele de vânzare cumpărare încheiate în apropierea momentului exproprierii, urmând a stabili astfel valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat, în raport de toate caracteristicile acestuia, raportat la momentul transferului dreptului de proprietate.

Pentru a determina valoarea de piață a imobilului expropriat, se vor avea în vedere toate caracteristicile imobilului, aplicându-se corecțiile ce se impun, în raport de amplasamentul acestuia, poziționare, existența sau nu a utilităților, a căilor de acces, etc.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2009***.

Prin Decizia nr. 2649 din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 1549 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Prahova și a fost admis apelul declarat de pârâții Consiliul Județean Prahova și Județul Prahova împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorilor la suma de 3.062.333 RON (conform concluziilor expertului I.), celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute.

În baza art. 274 C. proc. civ., apelanții - reclamanți au fost obligați să plătească apelanților-pârâți suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariile experților în faza judecății de apel.

Instanța de rejudecare a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale, în ceea ce privește momentul evaluării terenului expropriat care trebuie să fie contemporan realizării transferului dreptului.

S-a reținut că prin raportul de expertiză întocmit, în urma documentării extinse, a informațiilor primite de la OCPI Prahova, de la Primăria Păulești, a analizei contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar, s-a stabilit lipsa tranzacțiilor la nivelul anului 2009, când s-a realizat exproprierea, astfel că toți experții au estimat valoarea de piață cea mai probabilă a terenului expropriat prin metoda comparației directe pentru terenuri similare, utilizându-se ajustarea de timp aferentă pieței imobiliare.

Actele de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei, pe parcursul judecății, au fost apreciate ca nerelevante întrucât se referă la tranzacții privind terenuri situate în extravilanul localității, ori terenul în litigiu a figurat ca extravilan până la data de 29 septembrie 2008, rezultând din adresele nr. 15906, 15907 din 14 decembrie 2015 eliberate de Primăria Păulești că s-a schimbat categoria de folosință în teren intravilan.

Despăgubirea a fost determinată inclusiv în baza acestui criteriu definitoriu, respectiv categoria de folosință a imobilului la momentul exproprierii.

În determinarea valorii de despăgubire a imobilului experții au realizat o analiză de piața pe baza ofertelor supuse tranzacționării, efectuându-se corecțiile de rigoare. Totodată, raportul a menționat că în perioada de referință nu s-au încheiat tranzacții imobiliare, piața imobiliară fund în stagnare.

Toți experții au utilizat metoda comparației directe, însă instanța de apel a validat opinia expertului I. deoarece a apreciat concluziile acestuia ca fiind rezultatul unor date și raționamente precise și verificabile, ce țin seama de criteriile instituite de Legea nr. 33/1994 și de Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale. De asemenea, în această variantă de calcul, expertul a ținut seama de datele privind parcelele din zona limitrofă terenului de evaluat în Tarlaua x cu aceleași reglementări urbanistice, pe o rază de 500 - 1000 mp de parcela evaluată, toate având unul dintre fronturi la drumul public DM și DJ 236.

Instanța de apel a înlăturat argumentat punctul de vedere al expertului desemnat de expropriator deoarece a reținut că a utilizat comparabile tranzacții având ca obiect terenuri cu altă categorie de folosință, respectiv din extravilan, după cum a înlăturat și opinia expertului desemnat de contestatori întrucât acesta nu s-a raportat la terenuri similare, cu aceleași caracteristici, cum ar fi deschiderea la drumul județean, ci la alte terenuri agricole.

Prin urmare, în baza variantei de calcul întocmite de expertul desemnat de instanță, a fost apreciată ca întemeiată critica adusă de pârâtul Județul Prahova, prin Președintele Consiliului Județean Prahova, privind supraevaluarea terenului prin stabilirea de către instanța de fond a despăgubirii la suma de 5.076.107 RON.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții A., B., D. și E. și pârâții Județul Prahova și Consiliul Județean Prahova.

1) Recursul reclamanților a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct,9 C. proc. civ., cu trimitere la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, susținându-se că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. S-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului propriu și respingerii apelului declarat de pârâți, schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe și constatarea dreptului lor la despăgubiri în cuantum de 7.309.708 RON, în principal, respectiv în cuantum de 6.091.423 RON, în subsidiar, conform Raportului de expertiză nr. 664 din 7 septembrie 2010 întocmit de expertul F., cu obligarea intimaților-pârâți la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea recursului declarat, după prezentarea din nou a situației de fapt a cauzei și a istoricului litigiului, recurenții-reclamanți au arătat că prin raportul de expertiza tehnică comun întocmit de experții F., J., K. (înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 664 din 7 septembrie 2010), întocmit în prima instanța, expertul F. a stabilit următoarele valori de despăgubire pentru terenul expropriat: 7.309.708 RON - valoarea de despăgubire la momentul lunii mai 2009 (momentul exproprierii) și 6.091.423 RON - valoarea totală a terenului la momentul lunii mai 2009 (momentul exproprierii).

La stabilirea acestei valori, expertul F. a avut în vedere următorii factori relevanți pentru evaluare:

- suprafața expropriata se află în centrul suprafeței întregului teren;

- prin decuparea suprafeței de 23.512 mp s-au creat probleme serioase privind exploatarea corespunzătoare a restului terenului: accese modificate, rețele utilitare deviate prin ocolire.

Valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat, în suprafața de 23.612 mp, este mai mare decât cea stabilită de către instanța de fond, având în vedere caracteristicile terenului expropriat, respectiv localizarea foarte bună a acestuia și utilitățile de care beneficiază, terenul expropriat având deschidere la DN 1 și DN 1A, utilități edilitare, fiind situat în intravilan și în aproprierea mun. Ploiești, precum și a unor mari centre comerciale din mun. Ploiești (e.g. Metro, L., M. etc.).

Așadar, terenul expropriat, prin dimensiuni, categoria de folosința (intravilan) și poziționarea extrem de favorabilă (acces DÎSH și DN 1A, aproprierea fata de mun. Ploiești și de marile centre comerciale din mun. Ploiești) era adecvat unor investii mari industriale sau comerciale.

În același timp, trebuie avut în vedere ca terenul expropriat a făcut parte dintr-un lot mai mare de teren, în suprafața de 464.100 mp, iar exproprierea a afectat utilitatea terenului rămas în proprietatea reclamanților.

De aceea, susțin recurenții, valoarea de 7.309,708 RON, respectiv de 6.091.423 RON, stabilită de expertul F. prin Raportul de expertiză tehnică comun nr. 664 din 7 septembrie 2010, respectă cel mai adecvat principiul unei "drepte despăgubiri" și solicită ca instanța de recurs să stabilească despăgubirile cuvenite lor în acest cuantum.

În drept, au fost indicate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2) Recursul Consiliul Județean Prahova și Județului Prahova a fost, de asemenea, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitându-se modificarea hotărârii atacate fie prin admiterea apelului propriu și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fie prin omologarea raportului de expertiză în varianta de calcul N., cu stabilirea despăgubirilor la suma de 2.633.918 RON.

În motivarea recursului declarat, recurenții-pârâți au reamintit că, în rejudecarea cauzei, a fost efectuata expertiza cu 3 variante de calcul, astfel: expertul desemnat de instanța, I., a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 3.062.333 RON, expertul consilier desemnat de reclamanți, G., a stabilit valoarea despăgubirilor la 3.388.957 RON, iar expertul consilier desemnat de expropriator a stabilit valoarea despăgubirilor la 2.633.918 RON.

Deși în mod corect nu a omologat varianta de calcul G., deoarece, contrar îndrumărilor instanței de casare, evaluarea a fost făcută exclusiv pe baza ofertelor publicate pe situl de internet, recurenții susțin că instanța de apel a omologai în mod greșit raportul de expertiza în varianta de calcul I. pentru suma de 3.062.333, în condițiile în care și aceasta este contrara îndrumărilor instanței deoarece expertul a avut în vedere numai contracte de vânzare din perioada 2010 - 2015 (deși existau contracte de vânzare-cumpărare la dosar și din perioada de referință, respectiv anul 2009).

Întrucât consideră că varianta de calcul N. este singura care corespunde obiectivului dispus de instanța, precum și realității, solicită omologarea acesteia și stabilirea despăgubirii cuvenită reclamanților pe baza acestei evaluări, în drept, au fost indicate dispozițiile art. 304, alin. (1) pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.

La data de 20 martie 2018, numitul O. a solicitat să se rețină transmiterea pe cale convențională a calității sale de parte în litigiu (către reclamantul A.) și să se dispună scoaterea sa din proces, solicitare căreia Înalta Curte i-a dat curs pe calea rectificării citativului, constatând că din eroare persoana în cauza a fost din nou menționată și citată pentru judecarea recursurilor, în condițiile în care măsura scoaterii sale din proces fusese dispusă încă din fața instanțelor de fond.

La data de 28 martie 2018, recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare la recursul recurenților-pârâți, solicitând respingerea acestuia ca nefondat întrucât, observând fiecare din cele trei valori determinate prin ultimul raport de expertiză, se constată că acestea sunt superioare valorii despăgubirii oferită reclamanților în procedura administrativă a. exproprierii, ceea ce demonstrează temeinicia demersului lor.

Cât privește solicitarea subsidiară a acestui recurs, de validare a evaluării realizată de expert N., se arată că aceasta nu poate fi primită deoarece expertul în cauză a utilizat comparabile ce nu respectă categoria de folosință a terenului expropriat, respectiv contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri extravilane, în condițiile în care s-a reținut, necontestat, că terenul în litigiu avea categoria de folosință intravilan (la data exproprierii). Consideră că varianta de evaluare însușită de instanța de apel, cea a expertului I. este cea mai adecvată în raport cu caracteristicile terenului și cu îndrumările date instanței de rejudecare prin deciziile de casare.

În recurs nu au fost administrate probe suplimentare.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte apreciază că acestea deduc judecății critici nefondate, potrivit celor ce urmează:

Atât recurenții-reclamanți, cât și recurenții-pârâți au invocat, în legătură cu soluția hotărârii de apel atacate, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la norma art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiecare dintre aceștia susținând că varianta de despăgubire pe care o susține corespunde cel mai bine exigențelor legale ale textului de lege menționat.

În ceea ce îi privește pe recurenții-reclamanți, aceștia au susținut că varianta de evaluare aparținând expertului F. din primul raport de expertiză întocmit în primă instanță în acest litigiu este cea care asigură o corectă punere în practică a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în raport cu terenul supus exproprierii, deoarece a avut în vedere toate elementele particulare ale acestuia, cum ar fi, pe de o parte, amplasarea sa în mijlocul proprietății întregului teren, dificultățile generate în exploatarea restului proprietății rămase, iar pe de altă parte, localizarea bună a terenului (cu deschidere la DN 1 și DN 1A, apropierea față de municipiul Ploiești și de marile centre comerciale ale orașului), utilitățile de care dispune, categoria de folosință (intravilan).

Separat de aspectul inexistenței unor critici explicite de nelegalitate îndreptate împotriva soluției atacate la nivel formal, se remarcă în legătură cu acest prim memoriu de recurs că el se rezumă în a prezenta valoarea de despăgubire agreată de reclamanți și argumentele care, în opinia acestora, pledează pentru însușirea sa.

Această abordare a recurenților-reclamanți scapă însă din vedere, în primul rând, aspectul că, pentru a se putea însuși o altă variantă de evaluare a despăgubirii trebuie ca, mai întâi să fie înlăturată, pentru argumente de nelegalitate, cea validată de instanța de apel, care a apreciat că opinia expertului I. este rezultat al unor "date și raționamente precise și verificabile, ce țin seama de criteriile instituite de Legea nr. 33/1994 și de Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale", ca și de "datele privind parcelele din zona limitrofa terenului de evaluat în tarlaua x cu aceleași reglementări urbanistice, pe o rază de 500 - 3.000 mp de parcelă evaluată, toate având unul dintre fronturi la drumul public DN 1 și DJ 236".

Or, această statuare a instanței de apel a rămas necombătută în recursul reclamanților, dar, în același timp, a fost susținută prin întâmpinarea acelorași părți formulată la recursul pârâților.

În ai doilea rând, atunci când pledează pentru validarea evaluării realizată în anul 2010 de expertul F., recurenții-reclamanți scapă din vedere istoricul și evoluția litigiului, în legătură cu care trebuie amintit că prin Decizia de apel nr. 101 din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești (pronunțată în primul ciclu procesual al cauzei) a fost stabilită valoarea despăgubirii cuvenită pentru expropriere tocmai pe baza expertizei întocmită de acest expert, evaluare care a fost însă infirmată ulterior prin Decizia nr. 2661 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca fiind rezultat al unei încălcări a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a nesocotirii caracteristicilor terenului expropriat.

În sfârșit, mai trebuie menționat că atât Decizia de casare nr. 2261 din 6 aprilie 2012, care a invalidat evaluarea realizată de expertul F., cât și cele pronunțate în ciclurile procesuale ulterioare, au ordonat de fiecare dată administrarea de noi expertize care să corespundă exigențelor legale apreciate a fi fost încălcate de instanțe cu ocazia cercetării fondului, motiv pentru care, în mod evident, proba pe baza căreia solicită recurenții-reclamanți să fie determinată valoarea despăgubirii cuvenită lor, odată ce a fost invalidată, nu ar mai putea fundamenta soluția prezentei cauze.

Cât privește recursul pârâților, acesta a susținut omologarea variantei de calcul efectuată de expertul N., ca fiind singura ce corespunde obiectivului dispus de instanță și realității deoarece a utilizat comparabile contracte de vânzare-cumpărare din perioada de referință (cea a realizării exproprierii, respectiv anul 2009), spre deosebire de expertul I., a cărui evaluare însușită de instanță, a utilizat comparabile contracte de vânzare-cumpărare din perioada ulterioară exproprierii, respectiv 2010 - 2015.

Instanța de recurs reține că, atunci când a validat opinia expertului I. ca fiind cea mai adecvată din punct de vedere al exigențelor legale (impuse de prevederile Legii nr. 33/1994 și de Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale) și al raportării la caracteristicile tehnice al terenului evaluat, instanța de apel a înlăturat motivat punctele de vedere ale celorlalți doi experți. Astfel, în legătură cu varianta de evaluare a expertului desemnat de expropriator (expertul N., a cărui evaluare a fost susținută prin recursul declarat de pârâți), s-a reținut, pe bună dreptate, că nu poate fi validată în condițiile în care acesta a utilizat comparabile constând în tranzacții cu terenuri de altă categorie de folosință (respectiv din extravilan) decât cea a terenului subiect.

Or, prin ultima decizie de casare pronunțată în cauză (Decizia nr. 162 din 26 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) se reținuse că a intrat în puterea lucrului judecat statuarea instanței de apel din al doilea ciclu procesual - Decizia nr. 225 din 4 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești - în legătură cu categoria de folosință a terenului expropriat ca fiind intravilan, iar îndrumarea dată instanței de rejudecare a fost aceea de a se efectua o nouă expertiză care să corespundă exigențelor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și care sa țină seama de toate caracteristicile tehnice ale terenului, așadar, inclusiv de categoria de folosință a acestuia.

Prin urmare, chiar utilizând comparabile mai adecvate din punct de vedere temporal (respectiv, realizate mai aproape de momentul exproprierii), întrucât acestea sunt relative la terenuri ce nu sunt similare terenului subiect din punct de vedere al categoriei de folosință, nu se poate reține că evaluarea expertului N. răspunde exigențelor impuse prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și prin decizia de casare, astfel că, după cum corect a apreciat și instanța de apel, aceasta nu ar putea fundamenta soluția adoptată în prezenta cauză.

Cât privește cealaltă solicitare a acestui recurs - de modificare a soluției din apel prin schimbarea sentinței apelate și respingerea contestației ca neîntemeiate - se dovedește a fi nefondată prin simpla observare a împrejurării că oricare din variantele de evaluare a despăgubirii, regăsite în raportul de expertiză administrat în ultima rejudecare a apelului, cu toate diferențele de opinie ale experților, acestea sunt net superioare valorii despăgubirii oferite reclamanților în faza administrativă a exproprierii, ceea ce demonstrează caracterul întemeiat al pretențiilor lor.

Întrucât în mod legitim și argumentat instanța de apel a apreciat că varianta de evaluare realizată de expertul I. asigură cel mai bine respectarea criteriilor legale de evaluare în raport cu caracteristicile tehnice ale terenului expropriat și întrucât această concluzie a instanței de apel nu a fost infirmată prin criticile din recursurile declarate în cauză, Înalta Curte va respinge ca nefondate atât recursul reclamanților, cât și pe cel al pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A., B., D. și E. și de pârâții Județul Prahova și Consiliul Județean Prahova împotriva Deciziei nr. 2649 din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2018.

Procesat de GGC - LM