ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 735/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 735/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin contestația

înregistrată sub nr. 3279/105 din 3 iulie 2009, contestatoarea SC R.I. SRL a

chemat în judecată pe intimații Statul Român, prin Consiliul Județean Prahova,

Comisia de Aplicare a Despăgubirilor, numită prin dispoziția Președintelui

Consiliului Județean Prahova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să stabilească o despăgubire care să reflecte valoarea reală a

imobilului, ținând seama de prețul actualizat de vânzare al terenurilor de

același fel din zonă.

În motivarea

acțiunii, contestatoarea a arătat că la data de 10 iulie 2008 i s-a adus la

cunoștință intenția de expropriere a terenului acesteia și faptul că va fi

notificată cu privire la exproprierea ce urma să aibă loc, inclusiv cu privire

la prețul ce urmă să-l primească pentru terenul expropriat, iar data de 2 iunie

2009 a primit hotărârea de expropriere prin care a fost înștiințată asupra

măsurilor luate, prețul oferit pentru exproprierea suprafeței de 458 mp., fiind

de 54.266 RON.

A mai arătat

contestatoarea, că, deși în anul 2008 prețul terenurilor a scăzut ca urmare a

crizei financiare, iar volumul tranzacțiilor de terenuri pe piața imobiliară a

cunoscut o ușoară scădere, diferența dintre prețul dat de comisia de plată a

despăgubirilor și înregistrarea în contabilitate este enormă, nefiind atașată

vreo expertiză din partea comisiei sau vreo referire privitoare la data la care

aceasta a fost efectuată.

Totodată,

contestatoarea a mai precizat că a devenit proprietara terenului ce a făcut

obiectul exproprierii prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

172 din 20 ianuarie 2004, încheiat cu SC P. SRL.

În drept, s-au

invocat dispozițiile art. 6 și art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 1, art. 21

și art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Urmare invocării prin

întâmpinare de către intimații pârâți Consiliul Județean Prahova și Comisia de

Aplicare a Despăgubirilor Păulești - Consiliul Județean Prahova a excepției

lipsei calității procesuale pasive a fiecăreia din aceste părți, instanța de

fond, prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2009, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a acestor intimate, dispunând introducerea în

cauză, în calitate de intimat, a Județului Prahova, prin Președintele

Consiliului Județean Prahova.

Tribunalul Prahova,

prin Sentința civilă 1965 din 23 septembrie 2011, a admis în parte contestația;

a obligat intimatul să achite reclamantei suma de 211.945,60 RON conform

raportului de expertiză topometrică C.C., reprezentând justa despăgubire pentru

terenul expropriat în suprafață de 458 mp., proprietatea reclamantei, situat în

corn. Păulești, jud. Prahova, tarla 34, parcela 773/15, A773/16, A773/17.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009,

comisia de plată a despăgubirilor din cadrul comunei Păulești, jud. Prahova, a

stabilit cu titlu de despăgubire suma de 54.266 RON pentru contestatoare,

pentru terenul în în suprafață de 458 mp., proprietatea sa, situat în comuna

Păulești, jud. Prahova, tarla 34, parcela 773/15, A773/16, A773/17, expropriat

în baza Hotărârii nr. 55 din 29 aprilie 2009 a Consiliului Județean Prahova,

teren ce a fost dobândit de contestatoare prin contractul de vânzare cumpărare

încheiat cu SC P. SRL și autentificat sub nr. 172 din 20 ianuarie 2004.

Prin raportul de

expertiză întocmit în cauză de către comisia de trei experți, au fost stabilite

valori diferite cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, în sensul că

expertul topograf B.N. a estimat valoarea despăgubirii la data exproprierii ca

fiind de 290.601 RON, expertul consilier desemnat de contestatoare, C.C., a

estimat valoarea despăgubirii la data exproprierii ca fiind 211.945,60 RON, iar

expertul consilier desemnat de intimat, M.I., la suma de 80.329 RON.

La stabilirea valorii

despăgubirilor au fost avute în vedere toate aspectele privitoare la amplasarea

terenului, ieșirea la DN1, vecinătatea zonelor comerciale din partea de nord a

Municipiului Ploiești, existența utilităților, caracteristicile tehnice ale

terenului, suprafața totală a terenului, suprafața expropriată, existența

planului urbanistic zonal, folosindu-se metoda comparației numai de către experții

consilieri.

Față de aceste

împrejurări, Tribunalul Prahova, reținând că niciunul dintre membrii comisiei

de experți nu a avut în vedere prețul cu care se vinde în mod obișnuit un

imobil de același fel în zona în care se află terenul expropriat, consemnat ca

atare în contractele de vânzare-cumpărare, a reținut că nu poate ignora

celelalte mijloace de probă, respectiv ofertele de preț ale agențiilor

imobiliare, care reflectă prețul de piață.

În cauză, cei trei

experți au exprimat opinii diferite, estimând valori diferite pentru

despăgubire, fiecare menținându-și punctul de vedere și după refacerea

lucrării, însă, raportat la criteriile folosite pentru stabilirea despăgubirii,

instanța a avut în vedere concluziile expertului C.C., care a evidențiat aspectul

prețului zonei pentru terenul expropriat, fiind astfel respectate cerințele

impuse de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că

„la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții și instanța vor ține seama

de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului".

A fost apreciată ca

neîntemeiată pretenția contestatorului potrivit căreia despăgubirile pentru

terenurile în litigiu să fie stabilite la 150 Euro/mp., respectiv la valoarea

de 290.601 RON, invocându-se valoarea estimată de către expertul B.N., deoarece

nu au fost prezentate dovezi cu privire la prețurile în zonă pentru proprietăți

similare ca fiind între 135 și 175 Euro.

De asemenea, s-a apreciat

că nu poate fi avută în vedere nici opinia expertului M.I., care a indicat o

valoare apropiată de cea stabilită prin Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009,

întrucât aceasta nu a corespuns valorii reale stabilită în raport de criteriile

impuse de legiuitor, concluzionându-se că valoarea estimată la 211.945,60 RON

de către expert C.C. este singura în măsură să satisfacă criteriile stabilite

de lege, inclusiv de metoda de evaluare aplicată în funcție de situația actuală

pe piața imobiliară, ajungându-se la o valoare medie reală a terenului, având

în vedere prejudiciul efectiv suportat de contestator,

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 34 din 8 mai 2012, a admis

apelurile formulate de pârâtul Județul Prahova- prin Președintele Consiliului

Județean Prahova și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul

Prahova; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a stabilit

despăgubirea pentru terenul expropriat la suma de 116.271 RON, conform

raportului de expertiză refacere B.N. și a menținut restul dispozițiilor

sentinței, reținând, în esență, următoarele:

Analizând sentința

atacată în raport cu motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de

probatoriul refăcut în fața instanței de apel, inclusiv raportul de expertiză, instanța

a constatat că sunt întemeiate apelurile declarate de pârât și de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Prahova, pentru următoarele considerente:

Întrucât criticile

invocate în cele două apeluri vizează aceleași aspecte, acestea au fost

analizate împreună și li s-a răspuns printr-un argument comun.

Astfel, prin

Hotărârea nr. 10 din 27 mai 2009 emisă de Comisia de Plată a Despăgubirilor -

comuna Păulești, județ Prahova, s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru

imobilul expropriat constând în teren în suprafață de 458 mp. situat în comuna

Păulești, județ Prahova, la suma de 54.266 RON.

Instanța fondului,

cenzurând estimarea valorii despăgubirilor ce se cuvin reclamantei, ca

proprietară a imobilului expropriat, a reținut că niciunul din membrii comisiei

de experți nu a avut în vedere prețul cu care se vinde în mod obișnuit un

imobil de același fel în zona în care este situat imobilul expropriat și astfel

au fost avute în vedere celelalte mijloace de probă, respectiv ofertele de preț

ale agențiilor imobiliare care reflectă prețul de piață.

Valoarea estimată de

expertul C.C. la suma de 211.945,60 RON a fost omologată de instanță, apreciind

ca fiind singura în măsură să respecte criteriile stabilite de lege, inclusiv

de metoda de evaluare aplicată în funcție de situația actuală pe piață.

Față de probatoriul

refăcut în fața instanței de apel, respectiv raportul de expertiză, Curtea a

reținut că, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, având în vedere și analiza

pieței imobiliare în prezent, care presupune înregistrarea unei scăderi

considerabile a tranzacțiilor imobiliare, estimarea despăgubirilor la 116.271

RON de către expertul B.N., desemnat de instanță, este cât mai aproape de

valoarea reală a imobilului, ținându-se seama și de prejudiciul efectiv suportat

de reclamantă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâtul județul Prahova, Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și reclamanta SC R.I. SRL,

criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, prin recursul

său, reclamanta SC R.I. SRL a criticat decizia civilă pentru următoarele

considerente:

În spețe de natura

celei de față, se impune a se efectua proba cu expertiză tehnică imobiliară

având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului expropriat la

data emiterii hotărârii de expropriere și nu la momentul întocmirii raportului

de expertiză în fata instanței de fond.

Potrivit art 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea  administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de

aceștia".

Sintagma „la data

întocmirii raportului de expertiză" însemnează data la care a fost

întocmit raportul de expertiză de către expropriator și pe baza concluziilor

căruia a fost emisă hotărârea de expropriere contestată, care conține suma

reprezentând despăgubirea, respectiv raportul de evaluare nr. 5341/2009.

Reclamanta a conchis

că nu este de acord cu suma despăgubirii, întrucât instanța de fond trebuia să

dispună efectuarea unei noi expertize, care să aibă ca obiectiv stabilirea

valorii de circulație a imobilului expropriat la data de 29 aprilie 2009, adică

la data întocmirii raportului de expertiză de către expropriator și nu la

momentului întocmirii raportului de expertiză în fața instanței de fond.

Numai în acest fel se

asigură o justa despăgubire a expropriatului, dreptul de proprietate preluat

din patrimoniul expropriatului trebuind să fie înlocuit cu o valoare

patrimonială egală, care, ținând cont și de fluctuațiile valorii de circulație

a bunurilor, nu poate fi realizată decât dacă evaluarea dreptului de

proprietate s-a făcut prin raportare la data transferului dreptului de

proprietate.

Or, o altă

interpretare ar reprezenta o încălcare a dreptului de proprietate al

expropriaților, garantat prin art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția

europeană a drepturilor omului.

Pârâtul Județul

Prahova, prin recursul său, indicând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că

instanța de apel a încuviințat completarea probatoriului și refacerea

raportului de expertiză, însă nici acest raport de expertiză ANEVAR nu s-a

efectuat conform dispozițiilor legale în materie, întrucât acesta preluând

prețurile de ofertare de pe internet nu a avut în vedere prețurile de

tranzacționare ce rezultă din contractele de vânzare-cumpărare autentificate și

că la raportul de expertiză efectuat în apel a formulat obiecțiuni care au fost

respinse, iar prin omologarea variantei B.N., contestatoarea se îmbogățește

fără justă cauză, întrucât, în anul 2004, aceasta a cumpărat terenul cu un preț

de 18 euro/m.p., iar în anul 2009, a ajuns la 100 euro/m.p., în condițiile în

care este de notorietate că prețul imobilelor a înregistrat o scădere

considerabilă începând cu anul 2008.

Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dezvoltarea criticilor

formulate, indicând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că hotărârea

instanței de apel este nelegală, pentru următoarele considerente:

Nesocotind

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța de control

judiciar a stabilit dreptul contestatoarei la despăgubiri în valoare de 116,271

RON (conform variantei expertului B.N. - raport de expertiză refăcut).

În privința

imobilelor expropriate, despăgubirea se stabilește în condițiile art. 25-27 din

Legea nr. 33/1994.

Art. 26 alin. (1) din

lege prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar în alin.

(2) este stabilit modul în care se face calculul despăgubirilor.

În privința

cuantumului despăgubirilor, textul prevede că experții, precum și instanța, vor

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Deși instanța de apel

reține că experții au întocmit lucrarea cu respectarea dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994, din examinarea raportului de expertiză efectuat în cauză

- în apel -rezultă că niciunul dintre experți nu a ținut seama de criteriile

prevăzute de dispozițiile legale enunțate, inclusiv de prețul de tranzacționare

a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, respectiv,

în comuna Păulești.

Astfel, instanța de

apel și-a însușit opinia expertului B.N., în condițiile în care acesta nu a

atașat raportului de expertiză nici un fel de dovezi - contracte de

vânzare-cumpărare, la care de altfel nici nu a făcut referire, nefiind

suficiente doar susținerile acestuia că a avut în vedere „prețurile din zonă

pentru proprietăți similare".

Mai mult, expertiza

însușită de instanța de apel nu este însoțită de niciun document care să ateste

rezultatul negativ al unor asemenea verificări, astfel că, în absența unor

astfel de dovezi atașate raportului de expertiză, nu se putea accepta evaluarea

terenului supus exproprierii pe baza ofertelor de vânzare, iar în acest

context, se impunea ca instanța de apel să dispună refacerea raportului de

expertiză, pentru determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei

în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994.

Sub acest aspect, s-a

arătat că apelantul - pârât Județul Prahova a formulat obiecțiuni la raportul

de expertiză refăcut, care însă au fost fiind respinse de Curte (în ședința din

data de 8 mai 2012).

S-a conchis, că, în

această situație, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor unor

dispoziții imperative în materia exproprierii, respectiv, art 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul al despăgubirilor, ceea

ce atrage incidența cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

De asemenea, s-a

arătat că greșit instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra apelului

declarat de contestatoarea S.C. R.I. S.R.L.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate de reclamanta SC R.I. SRL, pârâtul Județul Prahova

și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Prahova, instanța constată următoarele:

Prin criticile

formulate, reclamanta susține că nu pot fi luate în considerare rapoartele de

expertiză întocmite în cauză, având în vedere că valoarea despăgubirilor se

stabilește la data exproprierii, prin raportul de expertiză întocmit de

expropriator și în baza căruia s-a emis dispoziția contestată, în anul 2009 și

nu la data efectuării rapoartelor de expertiză în instanță.

Prin urmare, prin

criticile formulate, reclamanta susține că decizia recurată a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1996, în sensul că valoarea

terenului expropriat, ca parte a despăgubirii, trebuia să fie calculată la

momentul exproprierii și nu la data efectuării raportului de expertiză în

instanță, având în vedere că despăgubirea se stabilește la momentul

exproprierii.

Potrivit art. 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Potrivit acestor

dispoziții legale, despăgubirile pentru terenul expropriat, se stabilesc la

data întocmirii raportului de expertiză, în instanță și nu la momentul

realizării exproprierii, așa cum susține reclamanta, întrucât cum aceasta a

înțeles să-și asume demersul judiciar prin intermediul căruia a înțeles să

conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, trebuie să-și asume

și momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar despăgubirea,

neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea despăgubirii la un alt

moment, sub motivul existenței unor fluctuații ale prețurilor de tranzacție a

terenurilor similare celui expropriat pe piața imobiliară.

Față de

considerentele expuse, recursul declarat de recurenta reclamantă se constată că

este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

În ceea ce privește

criticile formulate de recurentul pârât și Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., deși recursurile au fost declarate separat, se constată

că acestea vizează aceleași aspecte și anume că decizia recurată a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că li se va

răspunde prin următoarele considerente comune.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994, atât experții, cât și instanța au obligația ca, la

stabilirea despăgubirilor acordate, să țină seama de prețurile cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ -

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

În speță, instanța de

apel și-a întemeiat soluția pronunțată pe raportul de expertiză efectuat în

faza de judecată a apelului, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994, întrucât expertul desemnat de instanță, al cărui raport de expertiză a

fost omologat de instanța de apel, nu a precizat ce criterii a utilizat pentru

stabilirea valorii despăgubirii ce i se cuvine reclamantei pentru terenul

expropriat și nu s-a raportat la prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în zona în care este situat imobilul în litigiu la

data efectuării raportului de expertiză, așa cum rezultă din contractele de

vânzare-cumpărare, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, într-o jurisprudență constantă, a stabilit semnificația

sintagmei „prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele" ca fiind

prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de

vânzare-cumpărare.

De aceea, pentru

stabilirea valorii despăgubirilor ce i se cuvin contestatoarei, se constată că

se impune refacerea raportului de expertiză, probă incompatibilă cu structura

recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., cu respectarea

dispozițiilor legale menționate, care va ține seama de valoarea reală a

imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii acestuia,

luând în considerare prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul

contractelor autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.

Criticile formulată

de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești potrivit

cărora decizia recurată este nelegală și pentru că instanța de control judiciar

nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de contestatoarea SC R.I. SRL este

nefondat, față de dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Astfel, art. 281

2

C. proc. civ. prevede că „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același

termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei

hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în

termen de 15 zile de la pronunțare".

În speță, instanța de apel s-a pronunțat, în urma

formulării cererii de completare a dispozitivului deciziei recurate de către

reclamantă, asupra apelului declarat de aceasta printr-o hotărâre separată,

Decizia nr. 48 din 19 iunie 2012, care, în condițiile art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ., este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în

legătură cu care s-a solicitat completarea.

Pentru aceste

considerente, instanța, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite

recursul declarat de pârâtul Județul Prahova și de Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, va casa decizia recurată și va

trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâtul Județul Prahova

și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova aceleiași

instanțe.

Cu ocazia

rejudecării, se vor administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse

și se va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.

Se va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva aceleiași

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâtul Județul Prahova și de Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Curtea de Apei Ploiești împotriva Deciziei nr. 34 din 8 mai 2012 a Curții

de Apel Ploiești, secția I civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG