ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 696/2013

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3360/105/2009, contestatorii U.I. și U.S. au solicitat ca, în contradictoriu cu Comisia de Plată a Despăgubirilor -comuna Păulești și Consiliul Județean Prahova, să se dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 44 din 29 mai 2009, în sensul majorării cuantumului acestor despăgubiri acordate în urma aplicării procedurii de expropriere pentru terenul proprietatea lor. În motivarea contestației, contestatorii au învederat instanței faptul că prin H.C.J. Prahova nr. 55 din 29 aprilie 2009 s-a decis exproprierea terenului proprietatea acestora situat în T. 34, PA 773/68, în suprafață totală de 3.245 mp, în aplicarea acestei hotărâri constituindu-se Comisia de plată a despăgubirilor din cadrul comunei Păulești.

Au mai susținut contestatorii faptul că terenul respectiv le-a fost reconstituit prin titlu de proprietate pe raza comunei Păulești, iar la data de 29 mai 2009, Comisia de plată a despăgubirilor a adoptat Hotărârea nr. 44 prin care s-a stabilit o despăgubire în sumă de 439.375 lei corespunzătoare suprafeței totale de 3245 mp teren liber de construcții.

Referitor la legalitatea hotărârii de acordare a despăgubirilor, contestatorii au precizat că nu au fost convocați în fața Comisiei de plată a despăgubirilor din cadrul comunei Păulești pentru a fi consultați cu privire la raportul de evaluare întocmit în vederea exproprierii, pentru a-și exprima punctul de vedere în ceea ce privește suma calculată pentru a le fi acordată cu titlu de despăgubiri, precum și că nu au fost respectate formele de publicitate a hotărârii de expropriere, având în vedere că simpla afișare la sediul Consiliului Local Păulești și postarea pe pagina de internet a expropriatorului nu fac dovada încunoștințării acestora la o anumită dată despre măsurile dispuse în ceea ce privește terenul expropriat.

În continuare, contestatorii au mai menționat că, deși prevederile legii speciale prevăd posibilitatea exproprierii pentru o cauză de utilitate publică numai în urma unei prealabile și juste despăgubiri a proprietarilor, valoarea ce a fost stabilită de comisie este sub valoarea reală a terenului. De asemenea, contestatorii au mai precizat că din schița de plan și din planul de amplasament și delimitare a imobilului expropriat rezultă că suprafața de 3.245 mp expropriată are o formă neregulată, iar din totalul de 4.900 mp din care se realizează această expropriere le mai rămân la dispoziție două suprafețe foarte mici de teren de forme absolut neregulate și care nu pot avea nici o utilitate.

În aceste condiții, au susținut contestatorii că, deși rămân proprietari în acte pentru diferența de teren de la 3.245 mp expropriați până la totalul de 4.900 mp, diferență pentru care vor fi obligați să plătească impozit pe proprietate, această suprafață nu va putea să le aducă niciun beneficiu, deoarece nu va putea fi utilizată pentru nici un scop. După administrarea probatoriilor, prin Sentința civilă nr. 3546 pronunțată la 12 decembrie 2011, Tribunalul Prahova a respins contestația, ca fiind neîntemeiată, reținând că U.I. și U.S. au fost proprietarii unei suprafețe de 3.245 mp situată în intravilanul comunei Păulești, județ Prahova, tarlaua 34, parcela A773/68, identificată cu număr cadastral 12898, ce a făcut obiect al exproprierii, expropriator fiind județul Prahova prin Consiliul Județean Prahova, stabilindu-se drept cuantum al despăgubirilor suma de 439.375 RON.

S-a mai arătat că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, sub sancțiunea decăderii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii". Alineatul (3) al aceluiași text de lege dispune că „acțiunea formulată în conformitate cu dispozițiile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor". Art. 25 din acest din urmă act normativ dispune că „pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii", iar potrivit art. 26 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Ca atare, concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ teritorială la momentul efectuării lucrării, condiție neîndeplinită în prezenta cauză de toți cei trei experți desemnați din partea instanței, a expropriatorului și a persoanelor supuse exproprierii.

În cauză, tribunalul a constatat că prețul în funcție de care expertul N.V.C. a stabilit cuantumul despăgubirilor suprafeței de teren expropriate a fost cel identificat în ofertele de vânzare ale agențiilor imobiliare T., R.M., C.H., M., A., dar și ale particularilor de la data exproprierii, evaluarea realizându-se cu luarea în considerare, la acel moment, a împrejurării că exproprierea viza doar o parte a terenului, respectiv 3.245 mp din totalul de 4.900 mp.

Cum prețul aferent unui metru pătrat din suprafața de teren expropriată a fost stabilit la momentul exproprierii ca fiind de 32 euro/mp, iar din contractul de vânzare - cumpărare nr. 1505 din 9 decembrie 2010 rezultă că la sfârșitul anului 2010 în aceeași zonă un mp de teren cu aceleași caracteristici ca ale celui expropriat, se vindea cu 20 euro/mp (în evidențele OCPI neregăsindu-se contracte de vânzare-cumpărare întocmite în perioada apropiată datei la care a avut loc exproprierea), tribunalul a apreciat că suma oferită pentru despăgubire este suficientă și îndestulătoare, cu atât mai mult cu cât terenul în discuție nu are acces la niciunul din drumurile naționale aflate în zonă, fiind un drum de exploatare, nemodernizat, situat într-o zona necirculată.

Constatând că prețul stabilit ca despăgubiri a fost unul realist la momentul stabilirii despăgubirilor pentru suprafața de teren expropriată prin hotărârea nr. 55 din 29 aprilie 2009 emisă de Consiliul Județean Prahova, respectând dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a respins contestația, ca fiind neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul U.I. care a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, texte de lege ce completează Legea nr. 198/2004 în ceea ce privește modalitățile de stabilire și acordare a despăgubirilor. Astfel, au fost încălcate criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora despăgubirea ce se acordă proprietarului expropriat cuprinde, atât valoarea reală a imobilului, cât și prejudiciul cauzat de această expropriere.

A susținut apelantul că, în acest sens, a învederat instanței de fond că din suprafața totală de 4900 mp, teren arabil intravilan situat în T 34, P 773/68, a fost expropriat terenul de 3245 mp, suprafața cu o formă absolut neregulată, rămânând trei suprafețe mici de teren, dispuse în locuri diferite în jurul suprafeței de 3245 mp, în imediata apropiere a autostrăzii, ceea ce face imposibilă utilizarea conform categoriei de folosință - arabil intravilan. În aceste condiții, a apreciat apelantul, asigurarea unei valori de despăgubire reală și legală, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cea corespunzătoare întregii suprafețe de teren, 4.900 mp. A precizat apelantul că instanța s-a limitat a cenzura doar cuantumul despăgubirilor primite, ignorând primul capăt al contestației noastre, cel referitor la stabilirea prejudiciului cauzat de expropriere.

S-a mai susținut că soluția instanței de fond este greșită și în ceea ce privește modalitatea de încuviințare și administrare a probatoriilor. Astfel, cererea de probe a fost formulată și susținută la termenul de judecată din 19 februarie 2010, s-au încuviințat obiectivele cuprinse în nota depusă la fila 80, la care reprezentantul consiliului județean nu s-a opus, deci instanța nu mai putea să revină asupra acestora. Ulterior, prin încheierea de ședință din 11 mai 2010, instanța, într-o altă compunere, a revenit asupra ultimului obiectiv din nota de probatorii și l-a respins, deși obiectivul se referea tocmai la respectarea criteriilor de despăgubire prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, deci era, în mod evident, concludent față de obiectul acțiunii.

În opinia apelantului, prin respingerea ultimului obiectiv al expertizei, instanța s-a antepronunțat, fiind evidentă opțiunea instanței în ceea ce privește modul de soluționare al cauzei. Un alt motiv de apel a vizat faptul că instanța de fond nu a motivat respingerea concluziilor exprimate de experții B.N. și P.D. în ceea ce privește valoarea corectă de acordare a despăgubirilor. În opinia apelantului, punctul de vedere exprimat de expert B.N. pentru termenul de judecată din 20 octombrie 2011 (filele 180) este argumentat din punct de vedere tehnic și se impunea a sta la baza pronunțării unei hotărâri corecte. Intimatul Consiliul Județean Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

Prin Decizia nr. 43 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul formulat de contestatorii U.I. și U.S., împotriva Sentinței civile nr. 3546 pronunțată la 12 decembrie 2011 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații Comisia de Plată a Despăgubirilor Păulești și Consiliul Județean Prahova. A modificat în parte sentința, în sensul că a admis în partea acțiunea. A anulat în parte Hotărârea nr. 44/2009 a intimatei, în sensul că despăgubirile ce urmează a fi acordate vor fi în cuantum de 462.296 RON. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței. S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel a reținut următoarele: În ceea ce privește motivul de apel referitor la acordarea valorii de despăgubire corespunzătoare întregii suprafețe de teren, de 4.900 mp, acesta este neîntemeiat, câtă vreme diferența de 1655 mp le-a rămas în proprietate apelanților, astfel încât, aceștia nu pot solicita o despăgubire corespunzătoare întregii suprafețe de teren avută inițial în proprietate. De altfel, chiar dacă din suprafața totală de 4900 mp a fost expropriat doar terenul de 3245 mp, rămânând suprafețe mici de teren, dispuse în locuri diferite în jurul suprafeței de 3245 mp, în imediata apropiere a autostrăzii, acest aspect putea fi avut în vedere la stabilirea cuantumului total al despăgubirilor, prin cuantificarea prejudiciului produs proprietarilor, nicidecum nu se puteau acorda despăgubiri pentru întreg terenul, care nu făcuse obiectul exproprierii.

În acest sens, nu poate fi avut în vedere raportul de expertiză întocmit inițial de către Comisia de experți - filele 145-149 dosar fond - câtă vreme varianta solicitată de apelanți a fost întocmită la solicitarea expresă a acestora, nicidecum la solicitarea instanței și a evaluat întreaga suprafață de 4900 mp teren, ca și cum s-ar fi pierdut dreptul de proprietate în întregime. În ceea ce privește motivul de apel privind modalitatea de încuviințare și administrare a probatoriilor, s-a constatat că, deși cererea de probe a fost formulată și susținută la termenul de judecată din 19 februarie 2010, nu s-au încuviințat la acest termen de judecată și obiectivele cuprinse în nota depusă la fila 80, ci s-a prorogat discuția referitoare la obiectivele expertizei, după administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriu - fila 83 dosar fond, verso.

Ulterior, prin încheierea de ședință din 11 mai 2010, instanța a respins, în mod justificat, ultimul obiectiv din nota de probatorii, deoarece prin acesta se solicita „calcularea valorii de despăgubire pentru întreaga suprafață de 4900 mp teren", cerință care nu respecta criteriile de despăgubire prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Nu se poate considera că prin respingerea ultimului obiectiv al expertizei, instanța s-a antepronunțat, câtă vreme, cu ocazia încuviințării probatoriilor, conform art. 167 și următoarele C. proc. civ., instanța este ținută a administra numai probele pertinente, concludente și utile cauzei. Nu se poate considera că instanța de fond nu a motivat respingerea concluziilor exprimate de experții B.N.

și P.D. în ceea ce privește valoarea corectă de acordare a despăgubirilor. Tribunalul Prahova a arătat în considerentele hotărârii atacate, motivele care au dus la înlăturarea concluziilor expertizei efectuate și respingerea acțiunii. În acest sens, s-a arătat că, potrivit legii, concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ teritorială la momentul efectuării lucrării, condiție neîndeplinită în prezenta cauză de toți cei trei experți desemnați din partea instanței, a expropriatorului și a persoanelor supuse exproprierii.

În cauză, s-a constatat că prețul în funcție de care experții trebuiau să stabilească cuantumul despăgubirilor suprafeței de teren expropriate, nu poate fi cel identificat în ofertele de vânzare ale agențiilor imobiliare sau ale particularilor de la data exproprierii și cum prețul aferent unui metru pătrat din suprafața de teren expropriată a fost stabilit la momentul exproprierii ca fiind de 32 euro/mp, iar din contractul de vânzare - cumpărare nr. 1505 din 9 decembrie 2010 rezultă că la sfârșitul anului 2010, în aceeași zonă, un mp de teren cu aceleași caracteristici ca ale celui expropriat se vindea cu 20 euro/mp (în evidențele O.C.P.L neregăsindu-se contracte de vânzare-cumpărare întocmite în perioada apropiată datei la care a avut loc exproprierea), tribunalul a apreciat că suma oferită pentru despăgubire este suficientă și îndestulătoare, cu atât mai mult cu cât terenul în discuție nu are acces la niciunul din drumurile naționale aflate în zonă, fiind un drum de exploatare, nemodernizat, situat într-o zona necirculată.

Această concluzie este însă în discordanță cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Or, majoritatea comisiei de experți - filele 171-173 dosar fond - a stabilit că, deși la data exproprierii despăgubirea era de 439.375 RON, cât a acordat expropriatorul, la data efectuării expertizei, această sumă era mai mare, și anume de 462.296 RON, sumă pe care instanța de fond nu a avut-o în vedere.

Ca atare, în mod greșit instanța de fond nu a acordat cuantumul despăgubirilor stabilit de către comisia de experți la data efectuării raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât nu au fost formulate obiecțiuni împotriva acestuia. Valoarea despăgubirilor ce se impună a fi acordata a fost stabilită ținându-se cont de geometria separării/ruperii proprietății, aplicându-se un coeficient de 1,05, cu mențiunea că acest din urmă raport de expertiză a menționat, în mod expres, că nu este cazul acordării unei despăgubiri pentru restul de teren inutilizabil -fila 172 dosar fond. Suma astfel stabilită de către experți, se apropie și de valoarea înscrisă în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei, cu mențiunea că a fost avută în vedere și perioada de timp scursă între data exproprierii și data întocmirii acestor contracte.

Nu pot fi luate în considerare, însă, sumele stabilite în punctul de vedere expus în mod separat de către expertul B.N., câtă vreme acesta, așa cum a arătat și instanța de fond, a avut în vedere prețuri vehiculate pe internet de către agențiile imobiliare sau persoane fizice, fără a aplica criterii obiective de evaluare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții U.I. și U.S. și pârâtul Consiliul județean Prahova. 1.Reclamanții U.I. și U.S. au criticat decizia, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

s-a susținut că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât în raport de situația de fapt reținută și temeiul de fapt și de drept al acțiunii, se impunea acordarea de despăgubiri și pentru prejudiciul cauzat prin neexproprierea și a suprafeței de 1655 m.p., care este compusă din suprafețele mai mici, cu forme neregulate și care în raport de categoria de folosință de teren intravilan, devine improprie unei utilizări normale, suportând și obligația legală de a plăti taxe și impozite, prejudiciu cauzat de această expropriere fiind evident.

Acest fapt este evidențiat și de experții care au arătat că suprafețele de teren rămase neexpropriate nu mai pot avea nicio utilizare, nu numai în raport de categoria de folosință, dar în niciun alt mod efectiv, prejudiciul cauzat fiind reprezentat astfel de beneficiul nerealizat și care trebuie raportat la lipsa de folosință a terenului, lipsa de folosință fiind dată de valoarea terenului. S-a invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, susținându-se că în mod nelegal instanța de apel a respins motivul de apel referitor la modalitatea de administrare a probelor la instanța de fond, reținând legalitatea procedurii de administrare a probelor.

Au susținut recurenții că prin încheierea din 19 februarie 2010 s-a încuviințat proba cu expertiză tehnică, inclusiv obiectivele propuse conform notei scrise astfel că instanța nu mai putea reveni prin încheierea din 11 iunie 2010 asupra obiectivelor expertizei deja încuviințate. Se constată că acest motiv de recurs, așa cum a fost dezvoltat și argumentat poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cum au indicat recurenții. O altă critică a vizat greșita interpretare a noțiunii de prejudiciu cauzat prin expropriere și aprecierea asupra modului de determinare a prejudiciului în această ipoteză. Consiliul județean Prahova a criticat decizia invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivului de recurs s-a invocat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât a avut în vedere la determinarea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat prețurile de ofertare de pe internet și nu prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele și care este definit ca fiind acel preț efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare și că de asemenea nu s-a avut în vedere trendul prețurilor de vânzare la imobile. Recurenții-reclamanți au invocat excepția nulității recursului declarat de Consiliul județean Prahova, susținând că motivele de recurs așa cum au fost dezvoltate nu cuprind critici de nelegalitate ci de netemeinicie a hotărârii.

Analizând cu prioritate această excepție se constată că aceasta este nefondată, motivul de recurs așa cum a fost dezvoltat, făcând posibilă încadrarea acestuia în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocarea acestei dispoziții legale nefiind doar formală. Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Prin acțiune reclamanții au formulat practic două petite distincte, unul pentru recalcularea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat prin hotărârea nr. 44/2008 în suprafață de 3245 m.p. și un altul pentru obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin pierderea de valoare înregistrată pentru suprafața de 1655 m.p., rămasă neexpropriată din terenul în suprafață totală de 4900 m.p.

Din analiza considerentelor hotărârii primei instanțe rezultă că aceasta nu s-a pronunțat asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri pentru pierderea de valoare înregistrată de terenul în suprafață de 1655 m.p. rămas neexpropriat, prin apelul formulat reclamanții invocând tocmai acest motiv de nelegalitate al hotărârii. Instanța de apel reținând că reclamanții au rămas proprietarii suprafeței de 1655 m.p., a apreciat în mod legal și fondat că aceștia nu pot solicita o despăgubire corespunzătoare pentru întreaga suprafață de 4900 m.p., motivat și de faptul că aceștia nu au solicitat și exproprierea restului de suprafață de teren rămas neexpropriat.

Acest raționament juridic al instanței deși corect este greșit aplicat în cauză, întrucât așa cum s-a reținut, reclamanții au solicitat prin petitul doi obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin pierderea de valoare înregistrată pentru suprafața de 1655 m.p., iar modul de calcul al despăgubirii indicat de către reclamanți nu lega instanța, aceasta având obligația să procedeze la determinarea prejudiciului potrivit criteriilor legale și potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994. Hotărârea, în ce privește modul de calcul al despăgubirilor cuvenite reclamanților, în raport de cele două petite ale acțiunii, este greșită, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind incident art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Deși incident acest motiv de recurs, care este unul de modificare, având în vedere că în cauză se impune cu necesitate administrarea de probe pentru stabilirea existenței prejudiciului cauzat prin neexproprierea și a restului de suprafață de teren, precum și calcularea întinderii prejudiciului, în raport de susținerile părților se impune casarea în întregime a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Se constată că și critica invocată de către Consiliul județean Prahova este fondată, raportul de expertiză tehnică avut în vedere de către instanța de apel, neevidențiind că experții au avut în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv prețurile de vânzare pentru același tip de teren situat în raza teritorială a unității administrativ teritoriale, nefiind evidențiată nici respectarea standardelor internaționale de evaluare, care asigură o reală și justă despăgubire, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza finală, se vor admite recursurile, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâtul Consiliul județean Prahova invocată de recurenții-reclamanți. Admite recursurile declarate de reclamanții U.I. și U.S. și de pârâtul Consiliul județean Prahova împotriva Deciziei nr. 43 din 23 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013. Procesat de GGC - DG