ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 696/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 696/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3360/105/2009, contestatorii

U.I. și U.S. au solicitat ca, în contradictoriu cu Comisia de Plată a

Despăgubirilor -comuna Păulești și Consiliul Județean Prahova, să se dispună

modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 44 din 29 mai 2009, în

sensul majorării cuantumului acestor despăgubiri acordate în urma aplicării

procedurii de expropriere pentru terenul proprietatea lor.

În motivarea

contestației, contestatorii au învederat instanței faptul că prin H.C.J.

Prahova nr. 55 din 29 aprilie 2009 s-a decis exproprierea terenului proprietatea

acestora situat în T. 34, PA 773/68, în suprafață totală de 3.245 mp, în

aplicarea acestei hotărâri constituindu-se Comisia de plată a despăgubirilor

din cadrul comunei Păulești.

Au mai susținut

contestatorii faptul că terenul respectiv le-a fost reconstituit prin titlu de

proprietate pe raza comunei Păulești, iar la data de 29 mai 2009, Comisia de

plată a despăgubirilor a adoptat Hotărârea nr. 44 prin care s-a stabilit o

despăgubire în sumă de 439.375 lei corespunzătoare suprafeței totale de 3245 mp

teren liber de construcții.

Referitor la

legalitatea hotărârii de acordare a despăgubirilor, contestatorii au precizat

că nu au fost convocați în fața Comisiei de plată a despăgubirilor din cadrul

comunei Păulești pentru a fi consultați cu privire la raportul de evaluare

întocmit în vederea exproprierii, pentru a-și exprima punctul de vedere în ceea

ce privește suma calculată pentru a le fi acordată cu titlu de despăgubiri,

precum și că nu au fost respectate formele de publicitate a hotărârii de expropriere,

având în vedere că simpla afișare la sediul Consiliului Local Păulești și

postarea pe pagina de internet a expropriatorului nu fac dovada încunoștințării

acestora la o anumită dată despre măsurile dispuse în ceea ce privește terenul

expropriat.

În continuare,

contestatorii au mai menționat că, deși prevederile legii speciale prevăd

posibilitatea exproprierii pentru o cauză de utilitate publică numai în urma

unei prealabile și juste despăgubiri a proprietarilor, valoarea ce a fost

stabilită de comisie este sub valoarea reală a terenului.

De asemenea,

contestatorii au mai precizat că din schița de plan și din planul de

amplasament și delimitare a imobilului expropriat rezultă că suprafața de 3.245

mp expropriată are o formă neregulată, iar din totalul de 4.900 mp din care se

realizează această expropriere le mai rămân la dispoziție două suprafețe foarte

mici de teren de forme absolut neregulate și care nu pot avea nici o utilitate.

În aceste condiții,

au susținut contestatorii că, deși rămân proprietari în acte pentru diferența

de teren de la 3.245 mp expropriați până la totalul de 4.900 mp, diferență

pentru care vor fi obligați să plătească impozit pe proprietate, această

suprafață nu va putea să le aducă niciun beneficiu, deoarece nu va putea fi utilizată

pentru nici un scop.

După administrarea

probatoriilor, prin Sentința civilă nr. 3546 pronunțată la 12 decembrie 2011,

Tribunalul Prahova a respins contestația, ca fiind neîntemeiată, reținând că

U.I. și U.S. au fost proprietarii unei suprafețe de 3.245 mp situată în

intravilanul comunei Păulești, județ Prahova, tarlaua 34, parcela A773/68,

identificată cu număr cadastral 12898, ce a făcut obiect al exproprierii,

expropriator fiind județul Prahova prin Consiliul Județean Prahova,

stabilindu-se drept cuantum al despăgubirilor suma de 439.375 RON.

S-a mai arătat că

potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri

prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean

și local, „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în

condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa

instanței competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost

comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, sub sancțiunea

decăderii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate către

expropriator asupra imobilului supus exproprierii".

Alineatul (3) al

aceluiași text de lege dispune că „acțiunea formulată în conformitate cu

dispozițiile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.

21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor".

Art. 25 din acest din

urmă act normativ dispune că „pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va

constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul

desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt

supuse exproprierii", iar potrivit art. 26 „despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului,

la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Ca atare, concluziile

comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale

terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ teritorială la

momentul efectuării lucrării, condiție neîndeplinită în prezenta cauză de toți

cei trei experți desemnați din partea instanței, a expropriatorului și a

persoanelor supuse exproprierii.

În cauză, tribunalul

a constatat că prețul în funcție de care expertul N.V.C. a stabilit cuantumul

despăgubirilor suprafeței de teren expropriate a fost cel identificat în

ofertele de vânzare ale agențiilor imobiliare T., R.M., C.H., M., A., dar și

ale particularilor de la data exproprierii, evaluarea realizându-se cu luarea

în considerare, la acel moment, a împrejurării că exproprierea viza doar o

parte a terenului, respectiv 3.245 mp din totalul de 4.900 mp.

Cum prețul aferent

unui metru pătrat din suprafața de teren expropriată a fost stabilit la

momentul exproprierii ca fiind de 32 euro/mp, iar din contractul de vânzare -

cumpărare nr. 1505 din 9 decembrie 2010 rezultă că la sfârșitul anului 2010 în

aceeași zonă un mp de teren cu aceleași caracteristici ca ale celui expropriat,

se vindea cu 20 euro/mp (în evidențele OCPI neregăsindu-se contracte de

vânzare-cumpărare întocmite în perioada apropiată datei la care a avut loc

exproprierea), tribunalul a apreciat că suma oferită pentru despăgubire este

suficientă și îndestulătoare, cu atât mai mult cu cât terenul în discuție nu

are acces la niciunul din drumurile naționale aflate în zonă, fiind un drum de

exploatare, nemodernizat, situat într-o zona necirculată.

Constatând că prețul

stabilit ca despăgubiri a fost unul realist la momentul stabilirii

despăgubirilor pentru suprafața de teren expropriată prin hotărârea nr. 55 din

29 aprilie 2009 emisă de Consiliul Județean Prahova, respectând dispozițiile

imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a respins contestația,

ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul U.I. care a arătat că hotărârea

instanței de fond este nelegală, deoarece contestația a fost întemeiată pe

prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, texte de lege ce completează

Legea nr. 198/2004 în ceea ce privește modalitățile de stabilire și acordare a

despăgubirilor.

Astfel, au fost

încălcate criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit

cărora despăgubirea ce se acordă proprietarului expropriat cuprinde, atât

valoarea reală a imobilului, cât și prejudiciul cauzat de această expropriere.

A susținut apelantul

că, în acest sens, a învederat instanței de fond că din suprafața totală de

4900 mp, teren arabil intravilan situat în T 34, P 773/68, a fost expropriat

terenul de 3245 mp, suprafața cu o formă absolut neregulată, rămânând trei

suprafețe mici de teren, dispuse în locuri diferite în jurul suprafeței de 3245

mp, în imediata apropiere a autostrăzii, ceea ce face imposibilă utilizarea

conform categoriei de folosință - arabil intravilan.

În aceste condiții, a

apreciat apelantul, asigurarea unei valori de despăgubire reală și legală,

conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cea corespunzătoare întregii

suprafețe de teren, 4.900 mp.

A precizat apelantul

că instanța s-a limitat a cenzura doar cuantumul despăgubirilor primite,

ignorând primul capăt al contestației noastre, cel referitor la stabilirea

prejudiciului cauzat de expropriere.

S-a mai susținut că

soluția instanței de fond este greșită și în ceea ce privește modalitatea de

încuviințare și administrare a probatoriilor.

Astfel, cererea de

probe a fost formulată și susținută la termenul de judecată din 19 februarie

2010, s-au încuviințat obiectivele cuprinse în nota depusă la fila 80, la care

reprezentantul consiliului județean nu s-a opus, deci instanța nu mai putea să

revină asupra acestora.

Ulterior, prin

încheierea de ședință din 11 mai 2010, instanța, într-o altă compunere, a

revenit asupra ultimului obiectiv din nota de probatorii și l-a respins, deși

obiectivul se referea tocmai la respectarea criteriilor de despăgubire

prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, deci era, în mod evident,

concludent față de obiectul acțiunii.

În opinia

apelantului, prin respingerea ultimului obiectiv al expertizei, instanța s-a

antepronunțat, fiind evidentă opțiunea instanței în ceea ce privește modul de

soluționare al cauzei.

Un alt motiv de apel

a vizat faptul că instanța de fond nu a motivat respingerea concluziilor

exprimate de experții B.N. și P.D. în ceea ce privește valoarea corectă de

acordare a despăgubirilor.

În opinia

apelantului, punctul de vedere exprimat de expert B.N. pentru termenul de judecată

din 20 octombrie 2011 (filele 180) este argumentat din punct de vedere tehnic

și se impunea a sta la baza pronunțării unei hotărâri corecte.

Intimatul Consiliul

Județean Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

apelului, ca nefondat.

Prin Decizia nr. 43

din 23 mai 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul

formulat de contestatorii U.I. și U.S., împotriva Sentinței civile nr. 3546

pronunțată la 12 decembrie 2011 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu

intimații Comisia de Plată a Despăgubirilor Păulești și Consiliul Județean

Prahova.

A modificat în parte

sentința, în sensul că a admis în partea acțiunea.

A anulat în parte

Hotărârea nr. 44/2009 a intimatei, în sensul că despăgubirile ce urmează a fi

acordate vor fi în cuantum de 462.296 RON.

Au fost menținute în

rest dispozițiile sentinței.

S-a respins cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel a

reținut următoarele:

În ceea ce privește

motivul de apel referitor la acordarea valorii de despăgubire corespunzătoare

întregii suprafețe de teren, de 4.900 mp, acesta este neîntemeiat, câtă vreme

diferența de 1655 mp le-a rămas în proprietate apelanților, astfel încât,

aceștia nu pot solicita o despăgubire corespunzătoare întregii suprafețe de

teren avută inițial în proprietate.

De altfel, chiar dacă

din suprafața totală de 4900 mp a fost expropriat doar terenul de 3245 mp,

rămânând suprafețe mici de teren, dispuse în locuri diferite în jurul

suprafeței de 3245 mp, în imediata apropiere a autostrăzii, acest aspect putea

fi avut în vedere la stabilirea cuantumului total al despăgubirilor, prin

cuantificarea prejudiciului produs proprietarilor, nicidecum nu se puteau

acorda despăgubiri pentru întreg terenul, care nu făcuse obiectul exproprierii.

În acest sens, nu

poate fi avut în vedere raportul de expertiză întocmit inițial de către Comisia

de experți - filele 145-149 dosar fond - câtă vreme varianta solicitată de

apelanți a fost întocmită la solicitarea expresă a acestora, nicidecum la

solicitarea instanței și a evaluat întreaga suprafață de 4900 mp teren, ca și

cum s-ar fi pierdut dreptul de proprietate în întregime.

În ceea ce privește

motivul de apel privind modalitatea de încuviințare și administrare a

probatoriilor, s-a constatat că, deși cererea de probe a fost formulată și

susținută la termenul de judecată din 19 februarie 2010, nu s-au încuviințat la

acest termen de judecată și obiectivele cuprinse în nota depusă la fila 80, ci

s-a prorogat discuția referitoare la obiectivele expertizei, după administrarea

probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriu - fila 83 dosar fond, verso.

Ulterior, prin

încheierea de ședință din 11 mai 2010, instanța a respins, în mod justificat,

ultimul obiectiv din nota de probatorii, deoarece prin acesta se solicita

„calcularea valorii de despăgubire pentru întreaga suprafață de 4900 mp

teren", cerință care nu respecta criteriile de despăgubire prevăzute de

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Nu se poate considera

că prin respingerea ultimului obiectiv al expertizei, instanța s-a

antepronunțat, câtă vreme, cu ocazia încuviințării probatoriilor, conform art.

167 și următoarele C. proc. civ., instanța este ținută a administra numai

probele pertinente, concludente și utile cauzei.

Nu se poate considera

că instanța de fond nu a motivat respingerea concluziilor exprimate de experții

B.N. și P.D. în ceea ce privește valoarea corectă de acordare a despăgubirilor.

Tribunalul Prahova a

arătat în considerentele hotărârii atacate, motivele care au dus la înlăturarea

concluziilor expertizei efectuate și respingerea acțiunii.

În acest sens, s-a

arătat că, potrivit legii, concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la

bază prețurile de tranzacționare ale terenurilor de același fel și din aceeași

unitate administrativ teritorială la momentul efectuării lucrării, condiție

neîndeplinită în prezenta cauză de toți cei trei experți desemnați din partea

instanței, a expropriatorului și a persoanelor supuse exproprierii.

În cauză, s-a

constatat că prețul în funcție de care experții trebuiau să stabilească

cuantumul despăgubirilor suprafeței de teren expropriate, nu poate fi cel

identificat în ofertele de vânzare ale agențiilor imobiliare sau ale

particularilor de la data exproprierii și cum prețul aferent unui metru pătrat

din suprafața de teren expropriată a fost stabilit la momentul exproprierii ca

fiind de 32 euro/mp, iar din contractul de vânzare - cumpărare nr. 1505 din 9

decembrie 2010 rezultă că la sfârșitul anului 2010, în aceeași zonă, un mp de

teren cu aceleași caracteristici ca ale celui expropriat se vindea cu 20

euro/mp (în evidențele O.C.P.L neregăsindu-se contracte de vânzare-cumpărare

întocmite în perioada apropiată datei la care a avut loc exproprierea),

tribunalul a apreciat că suma oferită pentru despăgubire este suficientă și

îndestulătoare, cu atât mai mult cu cât terenul în discuție nu are acces la

niciunul din drumurile naționale aflate în zonă, fiind un drum de exploatare,

nemodernizat, situat într-o zona necirculată.

Această concluzie

este însă în discordanță cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

potrivit cărora „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la

calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în

unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de

expertiză, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și

dovezile prezentate de aceștia".

Or, majoritatea

comisiei de experți - filele 171-173 dosar fond - a stabilit că, deși la data

exproprierii despăgubirea era de 439.375 RON, cât a acordat expropriatorul, la

data efectuării expertizei, această sumă era mai mare, și anume de 462.296 RON,

sumă pe care instanța de fond nu a avut-o în vedere.

Ca atare, în mod

greșit instanța de fond nu a acordat cuantumul despăgubirilor stabilit de către

comisia de experți la data efectuării raportului de expertiză, cu atât mai mult

cu cât nu au fost formulate obiecțiuni împotriva acestuia.

Valoarea

despăgubirilor ce se impună a fi acordata a fost stabilită ținându-se cont de

geometria separării/ruperii proprietății, aplicându-se un coeficient de 1,05,

cu mențiunea că acest din urmă raport de expertiză a menționat, în mod expres,

că nu este cazul acordării unei despăgubiri pentru restul de teren inutilizabil

-fila 172 dosar fond.

Suma astfel stabilită

de către experți, se apropie și de valoarea înscrisă în contractele de

vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei, cu mențiunea că a fost avută în

vedere și perioada de timp scursă între data exproprierii și data întocmirii

acestor contracte.

Nu pot fi luate în considerare,

însă, sumele stabilite în punctul de vedere expus în mod separat de către

expertul B.N., câtă vreme acesta, așa cum a arătat și instanța de fond, a avut

în vedere prețuri vehiculate pe internet de către agențiile imobiliare sau

persoane fizice, fără a aplica criterii obiective de evaluare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții U.I. și U.S. și pârâtul Consiliul

județean Prahova.

1.Reclamanții U.I. și

U.S. au criticat decizia, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a

susținut că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât în raport de situația de fapt reținută

și temeiul de fapt și de drept al acțiunii, se impunea acordarea de despăgubiri

și pentru prejudiciul cauzat prin neexproprierea și a suprafeței de 1655 m.p.,

care este compusă din suprafețele mai mici, cu forme neregulate și care în

raport de categoria de folosință de teren intravilan, devine improprie unei

utilizări normale, suportând și obligația legală de a plăti taxe și impozite,

prejudiciu cauzat de această expropriere fiind evident.

Acest fapt este

evidențiat și de experții care au arătat că suprafețele de teren rămase

neexpropriate nu mai pot avea nicio utilizare, nu numai în raport de categoria

de folosință, dar în niciun alt mod efectiv, prejudiciul cauzat fiind

reprezentat astfel de beneficiul nerealizat și care trebuie raportat la lipsa

de folosință a terenului, lipsa de folosință fiind dată de valoarea terenului.

S-a invocat și

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive

contradictorii sau străine de natura pricinii, susținându-se că în mod nelegal

instanța de apel a respins motivul de apel referitor la modalitatea de

administrare a probelor la instanța de fond, reținând legalitatea procedurii de

administrare a probelor.

Au susținut

recurenții că prin încheierea din 19 februarie 2010 s-a încuviințat proba cu

expertiză tehnică, inclusiv obiectivele propuse conform notei scrise astfel că

instanța nu mai putea reveni prin încheierea din 11 iunie 2010 asupra

obiectivelor expertizei deja încuviințate.

Se constată că acest

motiv de recurs, așa cum a fost dezvoltat și argumentat poate fi încadrat în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

cum au indicat recurenții.

O altă critică a

vizat greșita interpretare a noțiunii de prejudiciu cauzat prin expropriere și

aprecierea asupra modului de determinare a prejudiciului în această ipoteză.

Consiliul județean

Prahova a criticat decizia invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs s-a invocat că instanța a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât a avut în vedere la

determinarea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat prețurile de

ofertare de pe internet și nu prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele

și care este definit ca fiind acel preț efectiv și consemnat ca atare în

contractele de vânzare-cumpărare și că de asemenea nu s-a avut în vedere

trendul prețurilor de vânzare la imobile.

Recurenții-reclamanți

au invocat excepția nulității recursului declarat de Consiliul județean

Prahova, susținând că motivele de recurs așa cum au fost dezvoltate nu cuprind

critici de nelegalitate ci de netemeinicie a hotărârii.

Analizând cu

prioritate această excepție se constată că aceasta este nefondată, motivul de

recurs așa cum a fost dezvoltat, făcând posibilă încadrarea acestuia în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocarea acestei dispoziții legale

nefiind doar formală.

Recursurile sunt

fondate pentru următoarele considerente:

Prin acțiune

reclamanții au formulat practic două petite distincte, unul pentru recalcularea

despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat prin hotărârea nr. 44/2008 în

suprafață de 3245 m.p. și un altul pentru obligarea pârâtului la plata de

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin pierderea de valoare înregistrată

pentru suprafața de 1655 m.p., rămasă neexpropriată din terenul în suprafață

totală de 4900 m.p.

Din analiza

considerentelor hotărârii primei instanțe rezultă că aceasta nu s-a pronunțat

asupra petitului având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri pentru

pierderea de valoare înregistrată de terenul în suprafață de 1655 m.p. rămas

neexpropriat, prin apelul formulat reclamanții invocând tocmai acest motiv de

nelegalitate al hotărârii.

Instanța de apel

reținând că reclamanții au rămas proprietarii suprafeței de 1655 m.p., a

apreciat în mod legal și fondat că aceștia nu pot solicita o despăgubire

corespunzătoare pentru întreaga suprafață de 4900 m.p., motivat și de faptul că

aceștia nu au solicitat și exproprierea restului de suprafață de teren rămas

neexpropriat.

Acest raționament

juridic al instanței deși corect este greșit aplicat în cauză, întrucât așa cum

s-a reținut, reclamanții au solicitat prin petitul doi obligarea la plata de

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin pierderea de valoare înregistrată

pentru suprafața de 1655 m.p., iar modul de calcul al despăgubirii indicat de

către reclamanți nu lega instanța, aceasta având obligația să procedeze la determinarea

prejudiciului potrivit criteriilor legale și potrivit art. 26 din Legea nr.

33/1994.

Hotărârea, în ce

privește modul de calcul al despăgubirilor cuvenite reclamanților, în raport de

cele două petite ale acțiunii, este greșită, fiind dată cu interpretarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind incident

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Deși incident acest

motiv de recurs, care este unul de modificare, având în vedere că în cauză se

impune cu necesitate administrarea de probe pentru stabilirea existenței

prejudiciului cauzat prin neexproprierea și a restului de suprafață de teren,

precum și calcularea întinderii prejudiciului, în raport de susținerile

părților se impune casarea în întregime a hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Se constată că și

critica invocată de către Consiliul județean Prahova este fondată, raportul de

expertiză tehnică avut în vedere de către instanța de apel, neevidențiind că

experții au avut în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

respectiv prețurile de vânzare pentru același tip de teren situat în raza

teritorială a unității administrativ teritoriale, nefiind evidențiată nici

respectarea standardelor internaționale de evaluare, care asigură o reală și justă

despăgubire, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenție.

Având în vedere

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza finală,

se vor admite recursurile, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului declarat de pârâtul Consiliul județean Prahova invocată de

recurenții-reclamanți.

Admite recursurile

declarate de reclamanții U.I. și U.S. și de pârâtul Consiliul județean Prahova

împotriva Deciziei nr. 43 din 23 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă.

Casează decizia

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG