ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 832/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 832/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 3667/105/2009, reclamanții G.V. și G.M.A.

au chemat în judecată pe pârâții Județul Prahova

prin Consiliul Județean Prahova și președintele Consiliului Județean Prahova,

formulând contestație împotriva Hotărârii din 15 iunie 2009 emisă de Comisia de

Plată a Despăgubirilor com. Păulești, jud. Prahova, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea despăgubirilor în cuantum

de 100 euro/mp pentru suprafața de teren de 372 mp ce urmează a fi expropriată;

cu cheltuieli de judecată

.

În susținerea acțiunii,

reclamanții au învederat instanței că prin Hotărârea Consiliului Județean

Prahova din 29 aprilie 2009 poziția nr. 12 Anexa 2 s-a dispus exproprierea

pentru lucrarea de utilitate publică de interes județean „Drum județean de

centura D.J. 236, județul Prahova” a suprafeței de 372 mp.

Terenul expropriat a

fost dobândit de reclamanți conform actului de vânzare cumpărare autentificat

din 15 iunie 2005 de B.N.P., N.A., se află situat în com. Păulești, fiind

identificat cu nr. cadastral și nr. de carte funciară.

Prin Hotărârea din 15

iunie 2009 emisă de Comisia de Plată a Despăgubirilor com. Păulești, jud.

Prahova, au fost stabilite despăgubiri de 19 euro/mp, sumă ce, au arătat reclamanții,

nu reflectă valoarea reală a imobilului și nici a prejudiciului creat prin

exproprierea terenului de 372 mp

Reclamanții au arătat

că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului. La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de

prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

din daunele aduse proprietarului. Se susține că prețul real cu care s-au

vândut, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială la data emiterii hotărârii de stabilire a

despăgubirilor, a fost de aproximativ 100-150 euro/mp.

Au mai arătat reclamanții

că la stabilirea despăgubirilor trebuia să se aibă în vedere faptul că terenul

este situat în aproprierea zonei comerciale C., M., P., B., ceea ce aduce un

plus de valoare proprietății. De asemenea, același preț de 19 euro/mp a fost

acordat pentru toate suprafețele expropriate, fără a se ține seama de distanța

acestora față de municipiul Ploiești sau de zona comercială.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Intimatul Consiliul

Județean Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii,

fiind invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului

Județean Prahova, și având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr.

198/2004, solicitându-se introducerea în cauză a județului Prahova în calitate

de expropriator.

Pe fondul cauzei,

intimatul a arătat că prin procesul verbal încheiat de Comisia de Plată a

despăgubirilor com. Păulești, conform raportului de evaluare întocmit de expert

N.V.C., s-a stabilit că valoarea terenului, declarat ca fiind de utilitate

publică, este de 29.927 lei, preț de piață determinat prin metoda comparației

directe.

La termenul de

judecată din 18 februarie 2010, instanța a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului Județean Prahova, constatând că, în cauză Județul

Prahova prin președinte, are calitate procesuală pasivă.

Instanța a

încuviințat părților efectuarea unei expertize privind evaluarea proprietății

imobiliare, raportul fiind întocmit de expert D.L., cu participarea experților

consilieri C.C. pentru reclamanți și M.I. pentru intimați.

De asemenea, în cauză

s-a mai efectuat un raport de expertiză specialitatea construcții feroviare,

drumuri și poduri, de către expert tehnic A.T.V., pentru evaluarea costului de

proiectare și execuție privind amenajarea drumului de acces D.J. 236 de cca.

115 m lungime, conform certificatului de urbanism emis de Primăria com.

Păulești.

Prin sentința civilă nr.

2706 din 11 noiembrie 2014, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții H.V. și G.M.A., în contradictoriu cu pârâții Județul

Prahova prin Consiliul Județean Prahova și președintele Consiliului Județean

Prahova. A fost modificată în parte Hotărârea Comisiei de Plată a

despăgubirilor - com. Păulești, jud. Prahova din 15 iunie 2009, în sensul că a

stabilit în favoarea reclamanților dreptul de a încasa o despăgubire în cuantum

de 41.614 lei, reprezentând contravaloarea terenului expropriat situat în com.

Bărcănești, având suprafața de 372 mp, conform raportului de expertiză tehnică

evaluare proprietate imobiliară - punct de vedere comun al experților D.L. și C.C.

A fost obligat

intimatul Județul Prahova - prin președintele Consiliului Județean Prahova la

plata către reclamanți a sumei de 2.407,2 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 63

din 15 iunie 2009 emisă de Comisia de Plată a Despăgubirilor constituită la

nivelul com. Păulești, jud. Prahova, s-a constatat că reclamanții sunt titularii

dreptului de proprietate asupra imobilului supus exproprierii în suprafață de

372 mp situat în com. Păulești, jud. Prahova, dispunându-se plata sumei de

29.927 lei cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, liber de

construcții.

Referitor la

modalitatea în care reclamanții au devenit proprietarii suprafețelor

expropriate, tribunalul a constatat că, prin contractul de vânzare-cumpărare

din 15 iunie 2005 de B.N.P., N.A., aceștia au cumpărat un teren arabil în

suprafață totală de 5.000 mp având amplasamentul în extravilanul com. Păulești,

jud. Prahova.

Instanța de fond a

reținut că Legea nr. 198/2004 în art. 6, prevede că asupra cuantumului

despăgubirii se pronunță o comisie numită de expropriator, de comun acord cu

proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale, printr-o hotărâre de

stabilire a despăgubirilor, iar conform art. 9 din lege, expropriatul nemulțumit

de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești competente.

Acțiunea prevăzută de

art. 9 din Legea nr. 198/2004 este o cale de atac împotriva hotărârii emisă de

comisia constituită în baza art. 6 din lege, fapt ce rezultă din art. 10 alin. (1)

din H.G. nr. 941/2004. Textul stabilește conținutul hotărârii, iar la lit. h)

este prevăzută mențiunea „calea de atac împotriva hotărârii și termenul în care

poate fi exercitată”.

Sesizată fiind cu

contestație împotriva hotărârii, instanța are competența de a verifica

temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirii, iar faptul că hotărârea

atacată nu este un act bilateral și că poate fi revocată de organul emitent,

conform art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 941/2004, nu exclude soluția anulării ei

parțiale, cu privire la cuantumul despăgubirii.

Instanța de fond a

reținut că potrivit dispozițiilor legale evocate, acțiunea formulată de

expropriat se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994,

în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Prin urmare,

criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt

prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26, prevede că despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite și, că la calcularea

cuantumului, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Sintagma „prețul cu

care se vând”, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai

probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de

proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură

rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate

condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează

prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul

dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

În vederea

determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru terenul

expropriat, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie

din trei experți, alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, fiind

desemnați: expertul D.L. de către instanță, expertul C.C., propus de reclamanți

și, expertul M.I., propus de intimați.

Concluziile celor

trei experți cu privire la prețul real al terenurilor în litigiu au fost

diferite, după cum urmează: expertul D.L. (desemnat de către instanță) a

determinat o valoare a despăgubirii de 92,45 lei/ mp, ajungându-se la o valoare

totală a despăgubirii de 41.614 lei; expertul C.C., (propus de reclamanți) a

achiesat la valoarea stabilită de expertul D.L., iar .expertul M.I. a stabilit

un cuantum al despăgubirii de 92,45 lei/mp, dar aplicând o altă formulă de

calcul, a rezultat o valoare totală a despăgubirii de 36.111 lei.

Din analiza

raportului de expertiză, tribunalul a observat că evaluarea s-a realizat cu

luarea în considerare a următoarelor elemente: dreptul de proprietate,

restricții legale, condiții de finanțare, condiții de vânzare, condițiile

pieții, localizare-orientare, topografie, utilizare.

Instanța de fond a că

prețul estimat de expertul D.L. (desemnat de instanță), reprezintă o justă și

echitabilă despăgubire pentru reclamanți, în raport de caracteristicile

terenurilor expropriate constând în zona de amplasare, în extravilanul com.

Păulești, raportat la categoria de folosință, la utilitățile de care dispune, implicit

și la accesibilitatea la transportul în comun.

Astfel, în aplicarea

principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, instanța de fond în

temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 cu aplicarea art. 26 din Legea nr.

33/1994, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanți, a modificat în

parte Hotărârea Comisiei de Plată a despăgubirilor com. Păulești, jud. Prahova din

15 iunie 2009, stabilind că reclamanții au dreptul de a încasa o despăgubire în

cuantum de 41.614 lei, reprezentând contravaloarea terenului expropriat situat

în com. Bărcănești, având suprafața de 372 mp., conform raportului de expertiza

tehnică evaluare proprietate imobiliară - punct de vedere comun al experților D.L.

și C.C.

În baza art. 274 C.

proc. civ., intimatul Județul Prahova - prin președintele Consiliului Județean

Prahova, a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 2.407,2 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții Județul Prahova prin

Consiliul Județean Prahova și președintele Consiliului Județean Prahova.

În dezvoltarea

motivelor de apel, pârâții au arătat că în ce privește expertiza efectuată în

cauză,

au

fost încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

S-a

susținut că pentru calcularea prețului real, expertul desemnat de instanță

trebuia să facă demersuri la Primăria com. Păulești și la Camera Notarilor

Publici Prahova, pentru a se comunica prețurile la care s-au vândut terenuri din

categoria arabil intravilan, din localitatea Păulești, întrucât la calcularea

cuantumului despăgubirilor, trebuia să se țină seama de prețul cu care se vând

în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ -

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

S-a

mai arătat că, prin sintagma

„prețul

cu care se vând în mod obișnuit imobilele

” conform practicii

instanței supreme și

Legii

nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de

construcție pe drumuri județene, are semnificația de

preț plătit efectiv și consemnat

ca

atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și, nu ofertele de preț ale

agențiilor imobiliare, ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile

de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.

S-a

mai învederat că expertul nu a identificat prețurile obișnuite de

vânzare-cumpărare ale terenurilor din loc. Păulești, fiind de notorietate

faptul că prețurile imobilelor au înregistrat o cădere considerabilă în ultimii

ani și, că în condițiile în care exproprierea a fost parțială, expertul trebuia

să precizeze dacă partea de imobil neexpropriată va dobândi un spor de valoare,

ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza în zonă.

În

ce privește suma de 41.614 lei stabilită de instanța de judecată prin

omologarea punctului de vedere al expertului D.L., s-a susținut că este prea mare

față de scăderea continuă a prețurilor de vânzare-cumpărare pe piața

imobiliară.

Din

perspectiva celor expuse, pârâții au solicitat admiterea apelului,

desființarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare,

pentru efectuarea unei noi expertize, cu respectarea dispozițiilor legale.

Reclamanții G.V. și G.M.A.,

au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Prin Decizia civilă nr.

1444 din 4 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins

apelul ca nefondat, fiind reținute următoarele considerente:

Art. 26 din Legea nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, stabilește că

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

Instanța de apel a

reținut astfel, că sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în

contractele de vânzare-cumpărare și, nu ofertele de preț ale agențiilor

imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări

de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Pe cale de

consecință, s-a reținut că singurele valori certe ale terenurilor din zona com.

Păulești, sunt cele cuprinse în contractele autentice de vânzare-cumpărare

încheiate în perioada emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 15

iunie 2009 de Consiliul Județean Prahova.

Instanța de apel a constatat

că singurul expert care a respectat criteriile reglementate de art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, este expertul D.L., punctul de vedere al acesteia

fiind însușit prin raportare la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 de

prima instanță, în condițiile în care acest expert a avut în vedere aspecte

legate de dreptul de proprietate, de restricțiile legale, de localizare, topografie,

utilizare și respectiv de condițiile de vânzare și de prețul pieții.

În aceeași idee, instanța

de apel a mai reținut că la calculul valorii despăgubirilor, așa cum au fost

omologate de tribunal, s-au avut în vedere contracte de vânzare cumpărare

pentru terenuri similare, contracte încheiate în cursul anului 2009, anul în

care s-a emis hotărârea de plată a despăgubirilor atacată în prezenta cauză,

astfel că nu se mai impunea efectuarea unei noi expertize, așa cum s-a

solicitat prin motivele de apel.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul

Județul

Prahova prin Consiliul Județean Prahova.

Criticile

aduse hotărârii instanței de apel, vizează nelegalitatea ei sub următoarele

aspecte:

Astfel

recurentul a arătat că, art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, legea-cadru

generală în materie de expropriere, la care Legea specială nr. 255/2010 face

trimitere, stabilește criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii,

stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interesate și, că la

calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie să se țină seama de prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanța

urmând să compare rezultatul expertizei cu pretențiile formulate de părți.

Or,

susține recurentul, pentru determinarea prețului de piață, experții nu au avut

în vedere tranzacții concrete, raportându-se la oferte de tranzacționare,

pentru terenuri similare sau comparabile, că în mod greșit ambele instanțe, au

valorificat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în

condițiile în care acest raport nu reflectă prețul de vânzare a imobilelor, întrucât

nu s-au avut în vedere prețurile din contractele autentice de

vânzare-cumpărare.

Ca atare, susține

recurentul, pentru o corectă aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,

se impunea ca datele din ofertele examinate să fie verificate și prin prisma

unor tranzacții efective, care există pe piață, iar metoda pentru care au optat

o parte din experți, respectiv comparația directă doar cu oferte de vânzare, nu

reflectă situația reală a prețurilor practicate pe piața imobiliară pentru a se

putea dispune validarea raportului de expertiză efectuat în cauză.

În aceeași idee,

recurentul învederează faptul că instanța de apel avea posibilitatea să

suplimenteze materialul probator, solicitând informații de la primăria în raza

căreia se află situat imobilul, sau de la camera notarilor publici. Or, neprocedând

în această modalitate, susține recurentul, instanța a înlăturat criteriul legal

de evaluare a despăgubirilor, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel, prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Intimații prin întâmpinarea

depusă au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ce privește

critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

privind modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru imobilul expropriat, Înalta

Curte reține următoarele.

La data înaintării acțiunii 27 iulie 2009, art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 dispunea în sensul că: "La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând in considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

În acest context, instanța de judecată este chemată să

verifice în ce măsură au fost respectate criteriile de evaluare a imobilelor expropriate,

respectiv să stabilească dacă despăgubirile acordate prin hotărârea de

expropriere, sunt legale.

Prin urmare, legea cadru în materia exproprierilor a stabilit

un criteriu legal ce trebuie avut in vedere de comisia de experți numită de

instanță în conformitate cu dispozițiile art. 25 din lege, în sensul că

evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de prețurile de

tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de

expertiză.

Cum, criteriile în

raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de

Legea nr. 33/1994, rezultă fără posibilitate de echivoc, că experții, precum și

instanța, sunt obligați a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite.(luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia).

Așa cum s-a

cristalizat în practica judiciară, sintagma „prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele,” are în vedere prețul de piață, respectiv cel de

tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată

celei la care se efectuează expertiza de evaluare.

„Prețul de piață”

este considerat a fi prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar

trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost

expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt

întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și

vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu,

presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri

exagerate.

Stabilirea prețului

de piață, presupune administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai

importante fiind expertiza tehnică de evaluare a proprietății și a

prejudiciului cauzat expropriatului la momentul întocmirii raportului de

expertiză.

Astfel,

o justă despăgubire presupune acordarea prețului pe care l-ar fi încasat proprietarul

expropriat în cazul în care ar fi vândut de bună-voie terenul, acesta fiind

prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit,

astfel de terenuri, întrucât finalitatea procedurii de expropriere este aceea

de a stabili o dreaptă și justă despăgubire, dat fiind faptul că exproprierea reprezintă

o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o

cauză de utilitate publică.

Astfel,

valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport

de toate caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul

acestuia, destinația lui, cât și poziționarea acestuia față de alte localități și

de căile de acces.

Or, din perspectiva

celor expuse, este de reținut că instanța de apel, în respectarea dispozițiilor

art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, a apreciat în mod corect și legal că, punctul

de vedere comun exprimat de experții D.L. și

C.C.

, a avut în vedere prețurile din contracte

autentice de vânzare cumpărare

pentru

imobile

de același fel din aceeași unitate administrativ-teritorială,

în care se

află și imobilul din litigiu.

Ca

atare, în condițiile în care expertiza efectuată în cauză de experții

susmenționați, a avut în vedere chiar prețuri rezultate din contracte autentice

de vânzare cumpărare pentru imobile de același fel din unitatea administrativ

-teritorială în care se află și imobilul din litigiu, este nefondată susținerea

recurentului că stabilirea despăgubirilor s-a raportat doar

la oferte de

tranzacționare și, nu la contracte autentice de vânzare cumpărare pentru

terenuri similare.

Cum, expertiza

efectuată în cauză întrunește cerințele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994,

instanța de apel în mod legal și corect a apreciat că nu se mai impunea

efectuarea unei noi expertize și nici suplimentarea probatoriului.

Nemulțumirea

legată de modalitatea în care instanța apreciază concludența/neconcludența sau

oportunitatea unei probe, nu se circumscrie cerințelor prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., în condițiile în care aprecierea utilității probelor, prin prisma

dispozițiilor legale sus evocate, nu constituie obiect al controlului de

legalitate.

Din perspectiva celor

expuse, criticile recurentului legate de nerespectarea dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994, sunt nu numai nefondate dar și fără suport probator.

Cum, în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Județul Prahova

prin Consiliul Județean Prahova împotriva Deciziei nr. 1444 din 4 decembrie

2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 martie 2015.