ÎCCJ, decizie (scj.ro #81625)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81625) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Expropriere în vederea realizării unei lucrări

de utilitate publică de interes județean. Contestație împotriva

hotărârii de stabilire a despăgubirilor. Calitate procesuală

pasivă.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Părțile.

Calitate procesuală pasivă.

Index alfabetic :

excepția

lipsei calității procesuale pasive

-

lucrare de utilitatea publică de interes

județean

-

expropriere

Legea

nr. 215/2001, art. 91, art. 102

Legea nr. 255/2010

În condițiile în care obiectivul exproprierii îl constituie realizarea

unei lucrări de utilitate publică de interes județean,

Județul, în calitate de expropriator, are calitate procesuală

pasivă în contestația formulată împotriva hotărârii de

stabilire a despăgubirilor și, potrivit art. 102 alin. (1) din Legea

nr. 215/2001,  este reprezentat legal de Președintele Consiliului

Județean.

Ca atare, chiar dacă exproprierea a fost

dispusă prin Hotărâre a Consiliului Județean, Consiliul este

lipsit  de calitate procesuală pasivă, întrucât nu are calitatea

de expropriator, fiind prin urmare exclusă participarea sa în cadrul

procesului în nume propriu; pe de altă parte, Consiliul Județean nu

are nici calitatea de reprezentant legal în justiție în numele

Județului, date fiind atribuțiile sale legale, statuate prin

dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001.

Secția I

civilă, decizia nr. 278 din 25 ianuarie 2013

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova, reclamanta SC P.F.I. SRL Ploiești i-a chemat în

judecată pe pârâții Consiliul Județean Prahova prin

Președinte, Consiliul Local al comunei Păulești, Comuna

Păulești prin Primar, Comisia de  Plată de

Despăgubirilor Păulești, solicitând să se dispună

anularea hotărârii nr. 4/2009, a procesului-verbal nr. 4/2009 și

obligarea  pârâților să-i plătească

contravaloarea  reală a  despăgubirilor de 160.000 lei

pentru  terenul expropriat, proprietatea sa,  în suprafață

de  247 mp,  situat  în comuna Păulești.

În motivarea contestației, reclamanta a arătat că, în mod

nelegal, s-a dispus prin hotărârea sus-menționată, acordarea

unor despăgubiri de  30.308 lei pentru terenul expropriat,

fără să se țină seama de prețul de

circulație al terenului în zonă, de amplasamentul acestuia, de

pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii imobilelor,  mai

ales că are dreptul la valoarea  reală a  terenului

expropriat de  160.000  lei.

Pârâtul Consiliul Județean Prahova a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive,  în condițiile  în

care  expropriator este  Județul Prahova.

La data de 08.12.2009, instanța a  unit  excepția

lipsei  calității procesuale pasive cu  fondul

și a  dispus introducerea în cauză, în calitate de  pârât,

a  Județului Prahova.

La data de 23.11.2010, reclamanta și-a precizat contestația,

solicitând acordarea despăgubirilor  calculate  în baza

expertizei topo B.N., în cuantum de  156.721,50

lei.

Prin sentința civilă nr. 1541 din 23.11.2010, Tribunalul Prahova a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Consiliul Județean Prahova, a admis în parte contestația

precizată, dispunând anularea în parte a hotărârii nr. 4/2009 și

a procesului-verbal din aceeași dată și obligarea

pârâților  Consiliul Județean Prahova și Județul

Prahova să plătească reclamantei suma de 37.050 euro (echivalent

în lei 156.721,50 lei) în loc de 30.308 lei, cu titlu de despăgubiri.

S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei Păulești,

Comuna Păulești și Comisia Păulești de Plată a

Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul fondului a reținut că,

în baza hotărârii nr. 4/2009 și a procesului-verbal nr. 4/2009, s-a

dispus exproprierea terenului proprietatea reclamantei, în suprafață

de 247 mp, situat în comuna Păulești și acordarea de

despăgubiri  în valoare totală de 30.308 lei.

S-a stabilit că, în cauză, valoarea reală a despăgubirilor

este de 156.721,50 lei, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză

întocmit de ing. B.N., singura lucrare care a respectat criteriile legale.

Prima instanță a apreciat că se impune înlăturarea

apărărilor formulate de pârâți, care au susținut că

valoarea despăgubirilor este și în prezent cea acordată prin

hotărârea nr. 4/2009, de 30.308 lei, arătându-se că expertul

T.C., în lucrarea sa, nu a făcut altceva decât să  exprime

punctele de vedere ale părților. S-a apreciat că nici valoarea

de 114.302,55 lei, stabilită de către expertul C.C. nu este

corectă, întrucât expertul este specializat în construcții și

nicidecum în topografie.

Totodată, prima instanță a arătat că în cauză s-a

omologat valoarea de 156.721,50 lei, calculată la momentul emiterii

hotărârii de expropriere, întrucât cea de la momentul efectuării

expertizei este mai mică, respectiv de 112.483,804 lei, astfel că

s-ar agrava situația reclamantei în propria cale de atac împotriva

hotărârii nr. 4/2009.

Tribunalul a stabilit că, în  cauză, s-a impus respingerea

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Consiliul Județean Prahova, întrucât și acesta a dispus exproprierea,

precum și respingerea ca neîntemeiată a contestației

față de pârâții Consiliul Local al comunei Păulești,

Comuna Păulești și Comisia Păulești de Plată a

Despăgubirilor, deoarece exproprierea a avut loc în baza

hotărârii emisă de ceilalți doi pârâți, Consiliul

Județean Prahova și Județul Prahova.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâții Consiliul Județean

Prahova și Județul Prahova,  criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Instanța de apel, la termenul din 9.02.2011, a

dispus, în temeiul art. 295 alin. (2) C.proc.civ., refacerea raportului de

expertiză, în sensul întocmirii unei lucrări unice de către

comisia de experți alcătuită conform dispozițiilor art. 25

din Legea nr. 33/1994.

Prin decizia civilă nr. 171 din 2 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, Secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, apelul formulat de cei doi pârâți a fost

admis, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul admiterii

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Consiliul Județean Prahova și respingerii acțiunii

formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva

unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; față

de pârâtul județul Prahova, contestația formulată a fost

respinsă ca neîntemeiată; au fost menținute dispozițiile

sentinței  cu privire la respingerea contestației ca

neîntemeiată, față de pârâții Consiliul Local al comunei

Păulești, Comuna Păulești și Comisia

Păulești de Plată a Despăgubirilor.

Pentru a decide în acest sens, cu referire la calitatea

procesuală pasivă a apelantului-pârât Consiliul Județean

Prahova, instanța de apel a constatat că  potrivit dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 198/2004, calitatea de expropriator revine județului,

pentru drumurile de interes județean, unitatea

administrativ-teritorială fiind reprezentată de autoritatea

administrației publice locale.

În speță, terenul  în litigiu, în suprafață de 247 mp,

a fost expropriat pentru realizarea lucrării „drum județean de

centură DJ 236, jud. Prahova”, astfel cum se menționează expres

în hotărârea nr. 55 din data de 29.04.2009.

Pe de altă parte, art. 102 din Legea nr. 215/2001 statuează că

județul este  reprezentat în justiție de către

președintele consiliului județean, astfel că, instanța de

apel a constatat că, față de calitatea de expropriator a

județului Prahova, calitatea procesuală pasivă revine în

prezenta cauză doar județului, reprezentat de președinte, nu

și pârâtului Consiliul Județean Prahova care, deși

reprezintă o autoritate a administrației publice locale nu are

calitatea de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în

justiție, în raport de dispozițiile exprese ale art. 102, anterior

menționate.

Curtea de apel a apreciat a fi fondat și cel de-al doilea motiv de

apel cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr.

33/1994, motiv de apel validat însă la termenul de 9.02.2011 când, în

temeiul art. 295 alin. (2) C.proc.civ., s-a dispus refacerea probei cu

expertiză.

Analizând raportul de expertiză întocmit în apel, instanța de apel a

reținut, în primul rând că în urma exproprierii terenului în

litigiu,  suprafața de teren de 4.021 mp, rămasă în

proprietatea intimatei, va dobândi un spor de valoare, datorită

creării pe terenul expropriat a unui drum de acces, constatare ce

determină reținerea incidenței în cauză a dispozițiilor

art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, care prevăd că, într-o

astfel de situație, daunele acordate celui expropriat pot fi reduse.

În ceea ce privește cuantumul concret al despăgubirilor cuvenite

intimatei, instanța de apel a reținut că, la data

efectuării expertizei - 19.10.2011, expertul judiciar, ing. R.M., a

apreciat o valoare totală de 11.115 euro, corespunzătoare unei

despăgubiri de 50 euro/mp, în timp ce expertul B.N., desemnat de

intimată, același care a stabilit și valoarea de 37.050 euro,

omologată de instanța de fond, a apreciat o valoare totală de

19.760 euro, corespunzătoare unei despăgubiri de 80 euro/mp.

În ceea ce-l privește pe expertul M.I., desemnat la propunerea

apelantelor, acesta a învederat că, în prezent, valoarea despăgubirii

cuvenită intimatei este de 27.135,79 lei, corespunzătoare unei

despăgubiri de 104,63 lei/mp (aproximativ 24 euro/mp).

În cadrul acestei analize, instanța de apel a constatat că valorile

oferite de experți au avut la bază doar ofertele de vânzare de pe

internet, nu și prețurile cu care se vând în mod real terenurile din

zona în discuție, arătându-se că nu s-au putut obține

astfel de date, toate demersurile efectuate în acest sens la Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova și Camera Notarilor

Publici primind răspunsuri negative.

În acest context, față de sporul de valoare al terenului

neexpropriat, prin crearea pe suprafața expropriată a unui drum de

acces, ținând cont de situația de notorietate de scădere a

prețurilor terenurilor la acest moment, față de cel în care s-a

stabilit cuantumul despăgubirilor - 27.05.2009, având în vedere și

că valorile indicate de experții desemnați la propunerea

instanței și intimatei nu au fost determinate pe baza prețurilor

reale, cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel,

curtea de apel, în raport de toate aceste considerente, a apreciat că

valoarea de 29 euro/mp, acordată intimatei de către expropriator este

corectă, acoperind daunele aduse intimatei prin exproprierea

suprafeței de 247 mp.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs,

prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În preambulul motivelor de recurs, recurenta susține

că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile

legale incidente în cauză.

Astfel, în primul rând consideră că

instanța de apel a dat o dezlegare nelegală excepției lipsei

calității procesuale pasive în ce privește pe pârâtul Consiliul

Județean Prahova, are, în opinia sa are calitate procesuală în

cauză. În demonstrarea acestui punct de vedere se invocă

dispozițiile art. 2 din Legea nr. 198/2004, normă potrivit

căreia unitatea administrativ - teritorială este reprezentată de

autoritatea administrației publice locale.

Pe de altă parte, potrivit art. 87 din Legea nr.

215/2001, consiliul județean este autoritatea administrației publice

locale, constituită la nivel județean pentru realizarea serviciilor

publice de interes județean, iar conform art. 102 din același act

normativ, președintele consiliului județean reprezintă

județul în relațiile cu celelalte autorități publice, cu

persoanele fizice și juridice române și străine, precum și

în justiție.

Recurenta susține că din coroborarea acestor

texte rezultă că, în speța dedusă judecății,

Consiliul Județean Prahova are calitate procesuală pasivă,

reprezentat de Președintele Consiliului Județean Prahova.

Într-un al doilea motiv de recurs, recurenta arată

că și soluția de respingere a contestației ca

neîntemeiată încalcă dispozițiile legale incidente: art. 1

și art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituția

României și art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenția

Europeană a drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Potrivit dispozițiilor invocate, exproprierea se

poate realiza doar cu plata unor despăgubiri care să reprezinte

echivalentul pierderii suferite de proprietarul expropriat.

În cauză, terenul expropriat, în suprafață

de 247 mp, a fost evaluat la momentul dispunerii măsurii la suma de 30.308

lei, astfel cum rezultă din raportului de evaluare întocmit de expropriator,

ceea ce reprezintă 122 lei/mp (aproximativ 29 euro/mp).

La această evaluare s-a oprit și instanța

de apel, deși, în opinia recurentei, aceasta nu reprezintă valoarea

reală a terenului expropriat, având în vedere zona, poziția

terenului, existența utilităților, gradul de poluare etc.

Astfel, terenul expropriat este intravilan, cu

ieșire indirectă la DN 1A, fiind situat în zona comercială

Carrefour – Metro, în timp ce în apropiere se găsesc: rețele de

transport în comun, unități comerciale, parcări auto,

unități de învățământ, unități medicale

și instituții de cult.

Mai mult, astfel cum rezultă și din ofertele de

vânzare din publicațiile locale, prețurile terenurilor situate în

intravilanul localității Păulești sunt mult mai mari,

depășind adesea 100 euro/mp.

Recurenta învederează că expertul B.N. este cel

care a stabilit valoarea corectă de piață a terenului expropriat

prin analizarea prețurilor tranzacționate pe piața

imobiliară pentru terenuri cu caracteristici similare, modalitatea de

calcul a despăgubirilor, fiind în concordanță cu

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, recurenta susține că suma de

157.990,50 lei echivalent 37.350 euro, reprezintă valoarea reală a

terenului prin raportare la data când s-a emis hotărârea prin care s-a

dispus exproprierea; de altfel, și jurisprudența apreciază în

acest sens, anume că „valoarea despăgubirilor trebuie să exprime

valoarea imobilului la data exproprierii și nicidecum una posibil a fi

dobândită după expropriere”, întrucât, în caz contrar expropriatorul

s-ar îmbogăți fără justă cauză.

Totodată, recurenta arată că, într-o

situație similară Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

reținut că indemnizația pentru un bun expropriat nu este

neapărat egală cu valoarea intrinsecă a bunului trecut în

patrimoniul statului" ci trebuie să se țină seama și

de pierderea unor beneficii economice pentru reclamant", în caz contrar,

suma acordată nefiind proporțională cu valoarea bunului expropriat.

(CEDO, secția III, hotărârea Lallement c. Franța, 11 aprilie

2002, 46044/99).

În consecință, soluția la care s-a oprit

instanța de apel încalcă dispozițiile art. 44 din

Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 1 din Protocolul I

al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât suma stabilită

în favoarea sa nu reprezintă o prealabilă și justă

despăgubire.

Recurenta mai învederează că soluția

instanței de apel este nelegală și pentru faptul că i-a

fost agravată situația în propria sa cale de atac, prin

soluționarea contestației promovate în sensul dispus de instanța

de apel.

În concluzie, recurenta solicită instanței de

recurs a avea în vedere că  suma ce reprezintă valoarea

reală a imobilului expropriat este cea de 156.721,50 lei (echivalentul a

37.050 euro), așa cum a fost calculată de către expertul B.N.,

expert care a procedat la determinarea valorii despăgubirilor ținând

seama de toate criteriile legale prevăzute de art. 26 din Legea nr.

33/1994; în subsidiar, solicită a se avea în vedere valoarea imobilului de

la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv suma de 81.806.4 lei

(echivalentul a 19.760 euro) stabilită de același expert B.N. în

raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului.

Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce

succed.

În ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că

această critică nu este fondată, întrucât în mod corect

instanța de apel a admis excepția referitor la Consiliul

Județean Prahova, autoritate a administrației publice locale care nu

stă în judecată în nume propriu, în absența unor dispoziții

legale exprese în acest sens în actul normativ special în materie, anume

Legea  nr. 215/2001.

În cauză, exproprierea a fost dispusă prin

Hotărârea Consiliului Județean Prahova nr. 55/2009, iar temeiul legal

al adoptării hotărârii de către autoritatea administrației

publice legale era reprezentat de dispozițiile Legii nr. 198/2004

(substituită, în prezent, de Legea nr. 255/2010); hotărârea

Consiliului Județean Prahova a fost adoptată în vederea

realizării lucrării de utilitate publică de interes

județean „Drum județean de centură DJ 236, județul

Prahova”.

Astfel, art. 2 alin. (1) din acest act normativ

prevedea:  „(1) Prin prezenta lege se declară ca fiind de utilitate

publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes

național, județean și local; expropriator este statul român

pentru drumurile de interes național, județele pentru drumurile de

interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru drumurile

de interes local. În aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este

reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., iar

unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de

autoritățile administrației publice locale.”

Cum obiectivul exproprierii îl constituie realizarea unei

lucrări de utilitatea publică de interes județean, în mod legal

instanța de apel a constatat că Județul Prahova, în calitatea de

expropriator are calitatea procesuală pasivă.

Pe de altă parte, art. 102 alin. (1) din Legea nr.

215/2001 prevede că: “(1) Președintele consiliului județean

reprezintă județul în relațiile cu celelalte

autorități publice, cu persoanele fizice și juridice române

și străine, precum și în justiție.” În consecință,

pârâtul cauzei - Județul Prahova este reprezentat legal, potrivit normei

anterior citate, de Președintele Consiliului Județean.

Ca atare, Consiliul județean Prahova este lipsit în

cauză de calitate procesuală pasivă, întrucât nu are calitatea

de expropriator, fiind prin urmare exclusă participarea sa în cadrul

distribuției procesuale în nume propriu; pe de altă parte, Consiliul

Județean nu are nici calitatea de reprezentant legal în justiție în

numele Județului, date fiind atribuțiile sale legale statuate prin

dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001 ca și stabilirea acestei

competențe, prin dispozițiile legii, în sarcina Președintelui

Consiliului Județean.

Pentru aceste motive, Înalta Curte a înlăturat ca

nefondat primul motiv de recurs.

În ce privește criticile formulate pe fondul cauzei,

s-a constatat că instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, având în vedere

că dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 reprezintă

norme de trimitere în cadrul contestațiilor formulate de expropriatul

nemulțumit de cuantumul despăgubirilor  stabilite în procedura

exproprierilor derulate în condițiile legii speciale, Legea nr. 198/2004.

Astfel, deși instanța de apel a dispus în mod

corect refacerea expertizei pentru evaluarea terenului recurentei reclamante

supus exproprierii pentru a se asigura respectarea dispozițiilor art. 25

din Legea nr. 33/1994 (respectiv, efectuarea unei lucrări comune de trei

experți – unul judiciar, unul desemnat de expropriator și unul de către

reclamantă ca persoană supusă exproprierii), întrucât la prima

instanță expertiza a fost efectuată de un singur expert judiciar

(pârâtului Consiliul județean fiindu-i însă încuviințat un

consilier expert), a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (4)

din același act normativ, text care era inaplicabil față de

circumstanțele cauzei.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că

la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane

îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În vederea aplicării criteriului legal prevăzut

de textul invocat (prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel, situate în aceeași unitate administrativ

teritorială) instanța a autorizat experții desemnați

să solicite astfel de relații la Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Prahova, precum și la Camera Notarilor

Publici; prima instituție a îndrumat expertul să se adreseze Camerei

Notarilor Publici, iar cea din urmă l-a îndrumat pe același expert la

OCPI.

Ca atare, în lipsa unor dovezi directe din care să

reiasă prețul de tranzacționare pe piața liberă a unor

imobile similare (părțile neproducând nici ele asemenea comparabile),

echipa de experți a procedat la stabilirea valorii despăgubirilor pe

baza unui calcul în raport cu ofertele de vânzare, determinând  o medie

ponderală de 50 euro/mp la data întocmirii raportului de expertiză

(septembrie 2011), dar și o medie ponderală la data exproprierii (mai

2009), potrivit obiectivelor trasate de instanță; totodată,

după încuviințarea obiecțiunilor, experții au depus

răspunsul la acestea, în considerarea acelorași două momente –

al exproprierii și al efectuării expertizei (19.10.2011 – data

răspunsului la obiecțiuni); se impune precizarea că fiecare

dintre cei trei experți au indicat o valoare proprie a

despăgubirilor.

În acest context, apare ca nelegală soluția

instanței de apel de a sancționa reclamanta pentru efectuarea unei

expertize doar pe baza ofertelor de vânzare de pe internet, iar nu potrivit

unor comparabile în sensul indicat de art. 26 din Legea nr. 33/1994, de vreme

ce din cuprinsul lucrării întregite cu răspunsul la obiecțiuni,

rezultă că nu prin simpla preluare a ofertelor de vânzare a fost

stabilită această valoare, ci pe baza unei medii ponderale a acestor

oferte, cu atât mai mult cu cât au fost depuse diligențe de experți

în sensul obținerii unor comparabile adecvate și în

concordanță cu exigențele norme, dar în mod obiectiv nu a fost

posibilă obținerea lor; or, o asemenea manieră de determinare a

valorii despăgubirilor este apreciată de Înalta Curte ca fiind una

echilibrată și echitabilă, reflectând, printr-o

echivalență rezonabilă, o valoare de care ar fi fost

stabilită potrivit criteriului legal,.

Întrucât fiecare dintre cei 3 experți a avut un

punct de vedere diferit, Înalta Curte apreciază că expertul judiciar

a determinat în mod echilibrat și veridic această valoare a

despăgubirilor (45 euro/mp); pe de altă parte, expertul desemnat de

pârât a stabilit o valoare a despăgubirilor inferioară față

de cea oferită prin hotărârea contestată în cauză (24

euro/mp față de 29 euro/mp) care nu poate fi luată în

considerare față de dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr.

33/1994; pe de altă parte, expertul desemnat de recurenta reclamantă

a stabilit o valoare la aproape 2/3 din cea pe care a propus-o prin expertiza

efectuată la prima instanță, ceea ce reprezintă un rezultat

disproporționat chiar dacă cele două momente sunt situate aprox.

la 1 an și jumătate distanță în timp; atare

constatare permite Înaltei Curți concluzia lipsei unei rigori

științifice în exprimarea acestui punct de vedere; astfel, acest

expert prin expertiza de la prima instanță (la data efectuării

expertizei) a stabilit o valoare de 27.110 euro la un preț de 110 euro/mp,

iar prin cea din apel a propus o valoare de 80 euro/mp, ceea ce conducea la o

valoare a despăgubirilor de 19.760 euro (la data efectuării expertize

în apel).

Totodată, instanța de apel pentru a argumenta

respingerea contestației promovate de reclamantă în condițiile

art. 9 din Legea nr. 198/2004, a luat în considerare (în afara unei propuneri a

experților în acest sens), dobândirea unui spor de valoare pentru partea

de teren rămasă neexpropriată din proprietatea recurentei

reclamante, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (4) din

Legea nr. 33/1994 la circumstanțe ale cauzei în care această

normă nu era incidentă.

Textul menționat prevede că: „(4) În cazul

exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă

neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce

se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului

precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a

daunelor”; or, pe lângă împrejurarea că o atare propunere nu a

provenit de la experții desemnați în cauză, instanța de

apel a dispus respingerea contestației, aproximând, în aplicarea acestui

text, o reducere a valorii despăgubirilor până la concurența

sumei propuse de expropriator prin hotărârea contestată.

Or, despăgubirile se compun din valoarea reală

a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane,

astfel cum prevede art. 26 alin. (1) din lege; art. 26 alin. (4) permite

experților a face propunere de reducere numai a daunelor în cazul

dobândirii unui spor de valoare de partea din imobil rămasă neexpropriată,

ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza în considerarea realizării

obiectivului exproprierii; or, în dosarul de față valoarea

despăgubirilor a privit numai valoarea reală a terenului în

suprafață de 247 mp, recurenta reclamantă (sau alte persoane) nereclamând

cauzarea altor prejudicii prin expropriere.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art.

304 pct. 9 C.proc.civ., a admis recursul promovat de reclamantă, a

modificat în parte decizia recurată, iar în rejudecarea apelului, în

temeiul art. 296 C.proc.civ., a admis contestația formulată de

reclamantă, a anulat hotărârea atacată și a dispus

obligarea pârâtului Județul Prahova la plata despăgubirilor de 11.115

euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății pentru

exproprierea terenului în  suprafață de 247 mp, situat în comuna

Păulești ; s-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.