ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalul Mehedinți, reclamantul P.M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia la emiterea de urgență a titlului de plată și la respectarea ordinii de plată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a revendicat cele două imobile din satul Halînga, comuna Izvorul Bîrzii, județul Mehedinți, în data de 13 august 2001, notificate la executorul judecătoresc C.C., din Drobeta Turnu Severin.

A precizat reclamantul că cele două dispoziții emise de Primarul Comunei Izvorul Bîrzii cu nr. 42 și nr. 43 au fost depuse la Fondul Proprietatea la data de 7 mai 2005 prin confirmarea de primire nr. 45096. A mai precizat reclamantul că la data de 28 iulie 2009 prin răspunsul nr. 812796/7756/L 10 i s-a adus la cunoștință că dosarul nr. 3887/CC/2005 conexat cu dosarul nr. 15569/CC/2005 nu a fost încă analizat în vederea transmiterii evaluatorului pentru întocmirea procedurii de specialitate. b) Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 345 din 27 noiembrie 2009, Tribunalul Mehedinți a admis excepția de necompetență materială invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

În fața Curții de Apel Craiova, prin întâmpinarea formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a invocat excepția prematurității obligării autorității la emiterea titlului de plată în dosarul de despăgubiri nr. 3887/CC/2005 conexat cu dosarul nr. 15569/CC/2005. De asemenea, având în vedere că Dispoziția nr. 42 din 26 aprilie 2005 a Primăriei Comunei Izvorul Bîrzii, județul Mehedinți a fost emisă fără respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat și excepția de nelegalitate a acestei dispoziții.

Asupra cererii de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 42/2005 emisă de Primăria Comunei Izvorul Bîrzii, s-a reținut că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”. De asemenea, Curtea a apreciat că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară.

S-a făcut referire și la dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție, concluzionând Curtea că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la acte ce nu pot forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios administrativ. Prin sentința nr. 216 din 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 42/2005 a Primarului Comunei Izvorul Bîrzii, județul Mehedinți, a admis excepția de prematuritate a cererii, invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea formulată de reclamantul P.M.G.

în consecință. Cu privire la excepția prematurității s-a reținut că reclamantul nu se află în posesia unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, astfel că nu a parcurs toate etapele care-i permit valorificarea unui astfel de titlu și emiterea deciziei de plată. Prin urmare, a reținut Curtea, titlul de plată poate fi emis numai după epuizarea etapei emiterii deciziei privind titlul de despăgubiri și formularea opțiunii reclamantului cu privire la emiterea titlului de plată. 2. Instanța de recurs Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și P.M.G.

a) Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Prin recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost criticată sentința primei instanțe în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Tribunalului Dolj cu excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 42/2005 emisă de Primăria Comunei Izvorul Bîrzii. S-a arătat că dispoziția a fost adoptată cu nerespectarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și că aceasta are caracterul unui act administrativ, întrucât dă naștere unor raporturi juridice între beneficiarii dispoziției și statul român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În sensul caracterului administrativ al dispoziției au fost invocate prevederile art. 16 alin. (1) 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind avizul de legalitate al instituției prefectului.

b) Recursul declarat de reclamant Prin motivele de recurs reclamantul a susținut că dosarele aferente dispozițiilor nr. 42/2005 și nr. 43/2005 au fost înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 3887/CC/2005 și nr. 15569/CC/2005, că la dosare se află toate actele, fiind complete. A precizat că în raport de prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, este în drept să beneficieze de cotele moștenitorilor care nu au formulat notificarea reglementată de Legea nr. 10/2001. Recurentul-reclamant a menționat că acțiunea trebuia admisă și să i se emită deciziile de plată de către Direcția pentru acordarea despăgubirilor.

c) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând acțiunea, motivele de recurs, situația de fapt și legislația aplicabilă, reține Situația de fapt Prin dispozițiile nr. 42/2005 și nr. 43/2005, Primarul Comunei Izvorul Bîrzii s-au propus reclamantului acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat prin Decretul nr. 96/1989.

Legislația aplicabilă Legea nr. 247/2005, Titlul VII Art. 16. alin. (1) „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” . Art. 16. alin. (2) 1 „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”.

Art. 16 alin. (2) „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură”. Art. 16 alin. (5) „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare”. Legea nr. 554/2004, art. 5. alin. (2) - Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Soluția dată de prima instanță, privind respingerea cererii de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluționarea excepției de nelegalitate a d ispoziției nr. 42/2005 a Primarului Comunei Izvorul Bîrzii, este legală. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul excepției de nelegalitate un act administrativ individual sau normativ. Practica și literatura de specialitate au consolidat aplicarea acestei proceduri, în sensul că obiectul excepției de nelegalitate îl pot forma actele administrative susceptibile de control judecătoresc pe calea acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ.

Procedura judiciară a excepției de nelegalitate nu este aplicabilă actelor administrative exceptate de la controlul instanței de contencios administrativ. Actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege, o altă procedură judiciară, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot forma obiectul controlului pe calea excepției de nelegalitate, întrucât ar însemna ca instanța să poată cerceta pe cale indirectă, ceea ce nu-i este permis, prin lege, să examineze pe calea directă a acțiunii. În speță, dispoziția Primarului emisă în baza Legii nr. 10/2001, poate fi atacată, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, la Secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității notificate.

Competența materială și teritorială instituită prin art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, constituie o normă specială, derogatorie de la contenciosul de drept comun reglementat prin Legea nr. 554/2004. Cu referire la prevederile art. 16 alin. (2) 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, trebuie precizat că aceasta reglementează o procedură tehnică. Exercitarea controlului de legalitate asupra dispozițiilor autorităților publice locale prin care au fost soluționate notificările nu modifică normele de competență materială privind controlul de legalitate exercitat de instanță. Ori, așa cum s-a explicat mai sus și cum corect a reținut instanța de fond, legiuitorul a reglementat prin art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 un fine de primire, o inadmisibilitate a acțiunii la instanța de contencios administrativ, a acțiunilor având ca obiect anularea unor acte administrative pentru care legiuitorul a prevăzut o procedură specială de contestare.

Ca urmare dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 nu pot forma obiectul controlului la instanța de contencios administrativ pe calea acțiunii și nici pe calea indirectă a excepției de nelegalitate. De altfel, având în vedere economia Legii nr. 10/2001, dispoziția privind soluționarea notificărilor au caracterul unor acte civile, situație în care nu pot forma obiectul controlului judiciar la instanța de contencios administrativ, nici pe calea directă a acțiunii și nici pe calea indirectă a excepției de nelegalitate. În consecință, instanța de fond a procedat corect atunci când a respins cererea de sesizare a Tribunalului cu excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 42/2005. Recursul declarat de reclamant Obiectul acțiunii formulate de reclamant l-a constituit emiterea titlurilor de plată.

Instanța de fond a reținut corect că cererea reclamantului privind emiterea titlurilor de plată este prematură Cu privire la prematuritatea cererii privind emiterea titlurilor de plată Potrivit art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. În consecință, titlurile de plată se emit numai după finalizarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire. Astfel fiind, cererea privind emiterea titlurilor de plată este prematură, întrucât acestea se vor emite numai după ce au fost emise titlurile de despăgubire, iar beneficiarul acestora a formulat opțiunea în condițiile art. 18 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ținând seama și de împrejurarea că titlurile de plată se emit pentru o sumă maximă de 500.000 lei.

Cum în speță nu au fost emise titlurile de despăgubire și nici nu s-a solicitat, prin acțiune, obligarea autorității competente, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la emiterea titlurilor de despăgubire, corect s-a reținut de judecătorul fondului, că cererea este prematură. d) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și P.M.G. împotriva sentinței nr. 216 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2011.