ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată, inițial,

pe rolul Tribunalul Mehedinți, reclamantul P.M.G. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea

acesteia la emiterea de urgență a titlului de plată și la respectarea ordinii

de plată.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a revendicat cele două imobile din satul Halînga, comuna Izvorul Bîrzii,

județul Mehedinți, în data de 13 august 2001, notificate la executorul

judecătoresc C.C., din Drobeta Turnu Severin.

A precizat reclamantul că cele două

dispoziții emise de Primarul Comunei Izvorul Bîrzii cu nr. 42 și nr. 43 au fost

depuse la Fondul Proprietatea la data de 7 mai 2005 prin confirmarea de primire

nr. 45096.

A mai precizat reclamantul că la

data de 28 iulie 2009 prin răspunsul nr. 812796/7756/L 10 i s-a adus la

cunoștință că dosarul nr. 3887/CC/2005 conexat cu dosarul nr. 15569/CC/2005 nu

a fost încă analizat în vederea transmiterii evaluatorului pentru întocmirea

procedurii de specialitate.

b) Sentința și considerentele primei

instanțe

Prin sentința nr. 345 din 27

noiembrie 2009, Tribunalul Mehedinți a admis excepția de necompetență materială

invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

În fața Curții de Apel Craiova, prin

întâmpinarea formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților s-a invocat excepția prematurității obligării autorității la

emiterea titlului de plată în dosarul de despăgubiri nr. 3887/CC/2005 conexat

cu dosarul nr. 15569/CC/2005.

De asemenea, având în vedere că

Dispoziția nr. 42 din 26 aprilie 2005 a Primăriei Comunei Izvorul Bîrzii, județul

Mehedinți a fost emisă fără respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat și excepția

de nelegalitate a acestei dispoziții.

Asupra cererii de sesizare a

Tribunalului Dolj cu soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 42/2005

emisă de Primăria Comunei Izvorul Bîrzii, s-a reținut că potrivit art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate”.

De asemenea, Curtea a apreciat că

potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora

se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară.

S-a făcut referire și la

dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție, concluzionând Curtea că este inadmisibilă

excepția de nelegalitate invocată cu privire la acte ce nu pot forma obiectul

unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios administrativ.

Prin sentința nr. 216 din 16 aprilie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a

respins cererea de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluționarea excepției de

nelegalitate a Dispoziției nr. 42/2005 a Primarului Comunei Izvorul Bîrzii,

județul Mehedinți, a admis excepția de prematuritate a cererii, invocată de pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea

formulată de reclamantul P.M.G. în consecință.

Cu privire la excepția

prematurității s-a reținut că reclamantul nu se află în posesia unei decizii

reprezentând titlul de despăgubire, astfel că nu a parcurs toate etapele care-i

permit valorificarea unui astfel de titlu și emiterea deciziei de plată.

Prin urmare, a reținut Curtea,

titlul de plată poate fi emis numai după epuizarea etapei emiterii deciziei

privind titlul de despăgubiri și formularea opțiunii reclamantului cu privire

la emiterea titlului de plată.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond au declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și P.M.G.

a) Recursul declarat de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților

Prin recursul declarat de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost criticată

sentința primei instanțe în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a

Tribunalului Dolj cu excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 42/2005 emisă

de Primăria Comunei Izvorul Bîrzii.

S-a arătat că dispoziția a fost

adoptată cu nerespectarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și că aceasta

are caracterul unui act administrativ, întrucât dă naștere unor raporturi

juridice între beneficiarii dispoziției și statul român reprezentat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În sensul caracterului administrativ

al dispoziției au fost invocate prevederile art. 16 alin. (1)

1

din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, privind avizul de legalitate al instituției

prefectului.

b) Recursul declarat de reclamant

Prin motivele de recurs reclamantul

a susținut că dosarele aferente dispozițiilor nr. 42/2005 și nr. 43/2005 au

fost înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 3887/CC/2005

și nr. 15569/CC/2005, că la dosare se află toate actele, fiind complete.

A precizat că în raport de

prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, este în drept să

beneficieze de cotele moștenitorilor care nu au formulat notificarea

reglementată de Legea nr. 10/2001.

Recurentul-reclamant a menționat că

acțiunea trebuia admisă și să i se emită deciziile de plată de către Direcția

pentru acordarea despăgubirilor.

c) Analiza motivelor de recurs

Înalta Curte, examinând acțiunea,

motivele de recurs, situația de fapt și legislația aplicabilă, reține

Situația de fapt

Prin dispozițiile nr. 42/2005 și nr.

43/2005, Primarul Comunei Izvorul Bîrzii s-au propus reclamantului acordarea de

despăgubiri pentru imobilul expropriat prin Decretul nr. 96/1989.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 247/2005, Titlul VII

Art. 16. alin. (1) „Deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” .

Art. 16. alin. (2)

1

„Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi

centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de

prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului,

ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”.

Art. 16 alin. (2) „Pe

baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură”.

Art. 16 alin. (5)

„Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire

în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului

sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de

evaluare”.

Legea nr. 554/2004, art. 5. alin. (2)

-

Nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora

se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Recursul declarat de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților

Soluția dată de prima instanță, privind

respingerea cererii de sesizare a Tribunalului Dolj cu soluționarea excepției

de nelegalitate a

d

ispoziției nr.

42/2005 a Primarului Comunei Izvorul Bîrzii, este legală.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul excepției de nelegalitate un act

administrativ individual sau normativ.

Practica și literatura de

specialitate au consolidat aplicarea acestei proceduri, în sensul că obiectul

excepției de nelegalitate îl pot forma actele administrative susceptibile de

control judecătoresc pe calea acțiunii în anulare la instanța de contencios

administrativ.

Procedura judiciară a excepției de

nelegalitate nu este aplicabilă actelor administrative exceptate de la

controlul instanței de contencios administrativ.

Actele administrative pentru

modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege, o altă procedură

judiciară, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu

pot forma obiectul controlului pe calea excepției de nelegalitate, întrucât ar însemna

ca instanța să poată cerceta pe cale indirectă, ceea ce nu-i este permis, prin

lege, să examineze pe calea directă a acțiunii.

În speță, dispoziția Primarului

emisă în baza Legii nr. 10/2001, poate fi atacată, potrivit art. 26 din Legea

nr. 10/2001, la Secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul unității notificate.

Competența materială și teritorială

instituită prin art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, constituie o normă

specială, derogatorie de la contenciosul de drept comun reglementat prin Legea

nr. 554/2004.

Cu referire la prevederile art. 16

alin. (2)

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, trebuie precizat că

aceasta reglementează o procedură tehnică.

Exercitarea controlului de

legalitate asupra dispozițiilor autorităților publice locale prin care au fost

soluționate notificările nu modifică normele de competență materială privind

controlul de legalitate exercitat de instanță.

Ori, așa cum s-a explicat mai sus și

cum corect a reținut instanța de fond, legiuitorul a reglementat prin art. 5

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 un fine de primire, o inadmisibilitate a

acțiunii la instanța de contencios administrativ, a acțiunilor având ca obiect

anularea unor acte administrative pentru care legiuitorul a prevăzut o procedură

specială de contestare.

Ca urmare dispozițiile emise în baza

Legii nr. 10/2001 nu pot forma obiectul controlului la instanța de contencios

administrativ pe calea acțiunii și nici pe calea indirectă a excepției de

nelegalitate.

De altfel, având în vedere economia

Legii nr. 10/2001, dispoziția privind soluționarea notificărilor au caracterul

unor acte civile, situație în care nu pot forma obiectul controlului judiciar

la instanța de contencios administrativ, nici pe calea directă a acțiunii și

nici pe calea indirectă a excepției de nelegalitate.

În consecință, instanța de fond a

procedat corect atunci când a respins cererea de sesizare a Tribunalului cu

excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 42/2005.

Recursul declarat de reclamant

Obiectul acțiunii formulate de

reclamant l-a constituit emiterea titlurilor de plată.

Instanța de fond a reținut corect că

cererea reclamantului privind emiterea titlurilor de plată este prematură

Cu privire la prematuritatea cererii

privind emiterea titlurilor de plată

Potrivit art. 18 din Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza

acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau

un titlu de plată.

În consecință, titlurile de plată se

emit numai după finalizarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire.

Astfel fiind, cererea privind

emiterea titlurilor de plată este prematură, întrucât acestea se vor emite

numai după ce au fost emise titlurile de despăgubire, iar beneficiarul acestora

a formulat opțiunea în condițiile art. 18 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

ținând seama și de împrejurarea că titlurile de plată se emit pentru o sumă

maximă de 500.000 lei.

Cum în speță nu au fost emise

titlurile de despăgubire și nici nu s-a solicitat, prin acțiune, obligarea

autorității competente, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, la emiterea titlurilor de despăgubire, corect s-a reținut de

judecătorul fondului, că cererea este prematură.

d) Soluția instanței de recurs

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor respinge,

sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și P.M.G. împotriva sentinței nr. 216

din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2011.