ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1605/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată în primă instanță

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul P.M.G. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților (A.N.R.P.) și Primăria Comunei Izvorul Bîrzii, ca prin hotărâre

judecătorească să se dispună urgentarea emiterii deciziilor de plată pentru

drepturile ce i se cuvin, conform Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008,

care în art. 4 prevede tratarea cu prioritate a dosarelor privind compensarea

creanțelor reciproce existente între stat și persoanele îndreptate și a celor

conținând hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a

stabilit cuantumul măsurilor reparatorii.

Prin

Sentința nr. 535 din 11 octombrie 2010, Tribunalul Mehedinți a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Craiova.

La

Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal cauza a fost

înregistrată sub nr. 206/54/2011.

La

data de 25 februarie 2011, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de

lucru judecat și excepția prematurității acțiunii.

2.

Hotărârea curții de apel

Prin

Sentința nr. 221 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova – secția

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului P.M.G., în

contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Primăria Comunei Izvorul Bîrzii.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția autorității

de lucru judecat este întemeiată, existând tripla identitate de cauză, părți și

obiect între cauza de față și cea care a format obiectul dosarului nr.

3293/54/2009 al Curții de Apel Craiova.

A

mai reținut că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea

proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără

posibilitatea de a mai fi contrazis, iar prin sentința nr. 216 din 16 aprilie

2010 pronunțată în dosarul nr. 3293/54/2009, Curtea de Apel Craiova a admis

excepția prematurității acțiunii formulată de același reclamant, în

contradictoriu cu pârâta A.N.R.P.

Pe

de altă parte, instanța de fond a constatat că este întemeiată și excepția

prematurității acțiunii, deoarece dosarul de despăgubire nu a parcurs întreaga

procedură administrativă ce a fost reglementată de către legiuitor, A.N.R.P.

fiind în imposibilitate de a face o plată.

În

final a reținut că, potrivit O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010, a fost suspendată emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005 pe

o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a actului normativ amintit,

valorificarea titlurilor putându-se face doar prin conversia lor în acțiuni

emise de Fondul Proprietatea.

3.

Recursul reclamantului

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.M.G., solicitând modificarea

ei în sensul admiterii acțiunii.

În

motivarea căii de atac, recurentul – reclamant a arătat, în esență, că sentința

atacată ignoră prevederile art. 480 și 481 C. civ. ale Legii nr. 10/2001 și ale

Legii nr. 247/2005, permițând Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților să-i încalce dreptul de proprietate, prin refuzul emiterii

deciziei reprezentând titlul de plată, deși dosarul de despăgubire conține

toate elementele necesare.

4.

Apărările intimatei

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu referire la

prevederile art. 13

1

și 18 din Titlul VII al Legii  nr. 247/2005,

potrivit cărora titlul de plată poate fi emis numai ulterior emiterii titlului

de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

conform art. 13 alin. (1) din același act normativ.

De

asemenea, intimata – pârâtă a amintit că prin art. III alin. (1) din O.U.G. nr.

62/2010 a fost suspendată emiterea  titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a

actului  normativ menționat.

În

ceea ce privește stadiul procedurilor administrative derulate în cazul

reclamantului, intimata – pârâtă a precizat că acesta are două dosare de

despăgubire, unul înregistrat cu nr. 3887/CC, aferent Dispoziției nr. 43/2005 a

primarului Comunei Izvorul Bîrzii, înlocuite ulterior cu Dispoziția nr. 247 din

10 septembrie 2010, și unul înregistrat cu nr. 15569/CC, referitor la

dispoziția nr. 43/2005, înlocuită cu dispoziția nr. 281 din 5 noiembrie 2010.

În

ambele dosare de despăgubire au fost întocmite rapoarte de evaluare, urmând să

fie supuse analizei Comisiei Centrale, dar în contextul cadrului legal statuat

prin O.U.G. nr. 4/2012.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul – reclamant și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Recurentul

– reclamant a învestit instanța cu o cerere vizând refuzul nejustificat al

Autorității Naționale a Proprietăților de a emite deciziile de plată în

dosarele nr. 15569/CC/2005 și nr. 3887/CC/2005, în regim de urgență.

Anterior,

reclamantul a mai avut un litigiu cu același obiect, soluționat prin sentința

nr. 216 din 16 aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3293/54/2009 al Curții

de Apel Craiova, hotărârea fiind aceea de respingere a acțiunii ca prematură.

Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 reglementează, pentru regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, o procedură

complexă, care include mai multe etape procedurale în care sunt implicate

diferite entități și autorități publice, fiecare cu propriile atribuții.

Astfel,

pentru analizarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost constituită,

în temeiul  art. 13 alin. (1) din actul normativ menționat, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuția de a emite deciziile referitoare

la acordarea titlurilor de despăgubire, potrivit procedurii  detaliate în art.

16.

După

emiterea titlurilor de despăgubire, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor

îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în cadrul etapei

valorificării titlurilor de despăgubire, conform art. 18 și următoarele din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Având

în vedere aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut corect că

solicitarea de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la emiterea titlului de plată, atâta vreme cât titlul de

despăgubire nu a fost încă emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, este prematură.

Și

considerentul privind autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 216 din 16

aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 334

din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de

contencios administrativ și fiscal) a fost reținut corect, pentru că, deși prin

respingerea acțiunii anterioare ca prematură nu a fost  dezlegat fondul cauzei,

nu s-a făcut dovada că împrejurările avute în vedere la pronunțarea soluției

s-au modificat între timp.

În

plus, Curtea de Apel a reținut corect că prin O.U.G. nr. 62/2010, publicată în

M. Of. nr. 446 din 1 iulie 2010, emiterea  titlurilor de plată a fost

suspendată pe o perioadă de doi ani.

2.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Având

în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate

motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 sau art. 304 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.M.G., împotriva sentinței nr. 221 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2012.