ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1605/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul P.M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) și Primăria Comunei Izvorul Bîrzii, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună urgentarea emiterii deciziilor de plată pentru drepturile ce i se cuvin, conform Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, care în art. 4 prevede tratarea cu prioritate a dosarelor privind compensarea creanțelor reciproce existente între stat și persoanele îndreptate și a celor conținând hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii.

Prin Sentința nr. 535 din 11 octombrie 2010, Tribunalul Mehedinți a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. La Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. 206/54/2011. La data de 25 februarie 2011, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția prematurității acțiunii. 2. Hotărârea curții de apel Prin Sentința nr. 221 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului P.M.G., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Primăria Comunei Izvorul Bîrzii.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, existând tripla identitate de cauză, părți și obiect între cauza de față și cea care a format obiectul dosarului nr. 3293/54/2009 al Curții de Apel Craiova. A mai reținut că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, iar prin sentința nr. 216 din 16 aprilie 2010 pronunțată în dosarul nr. 3293/54/2009, Curtea de Apel Craiova a admis excepția prematurității acțiunii formulată de același reclamant, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că este întemeiată și excepția prematurității acțiunii, deoarece dosarul de despăgubire nu a parcurs întreaga procedură administrativă ce a fost reglementată de către legiuitor, A.N.R.P.

fiind în imposibilitate de a face o plată. În final a reținut că, potrivit O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010, a fost suspendată emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a actului normativ amintit, valorificarea titlurilor putându-se face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. 3. Recursul reclamantului Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.M.G., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii. În motivarea căii de atac, recurentul – reclamant a arătat, în esență, că sentința atacată ignoră prevederile art. 480 și 481 C. civ. ale Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, permițând Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să-i încalce dreptul de proprietate, prin refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de plată, deși dosarul de despăgubire conține toate elementele necesare.

4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu referire la prevederile art. 13 1 și 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora titlul de plată poate fi emis numai ulterior emiterii titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 13 alin. (1) din același act normativ. De asemenea, intimata – pârâtă a amintit că prin art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 a fost suspendată emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat.

În ceea ce privește stadiul procedurilor administrative derulate în cazul reclamantului, intimata – pârâtă a precizat că acesta are două dosare de despăgubire, unul înregistrat cu nr. 3887/CC, aferent Dispoziției nr. 43/2005 a primarului Comunei Izvorul Bîrzii, înlocuite ulterior cu Dispoziția nr. 247 din 10 septembrie 2010, și unul înregistrat cu nr. 15569/CC, referitor la dispoziția nr. 43/2005, înlocuită cu dispoziția nr. 281 din 5 noiembrie 2010. În ambele dosare de despăgubire au fost întocmite rapoarte de evaluare, urmând să fie supuse analizei Comisiei Centrale, dar în contextul cadrului legal statuat prin O.U.G. nr. 4/2012. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul – reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul – reclamant a învestit instanța cu o cerere vizând refuzul nejustificat al Autorității Naționale a Proprietăților de a emite deciziile de plată în dosarele nr. 15569/CC/2005 și nr. 3887/CC/2005, în regim de urgență. Anterior, reclamantul a mai avut un litigiu cu același obiect, soluționat prin sentința nr. 216 din 16 aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3293/54/2009 al Curții de Apel Craiova, hotărârea fiind aceea de respingere a acțiunii ca prematură. Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează, pentru regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, o procedură complexă, care include mai multe etape procedurale în care sunt implicate diferite entități și autorități publice, fiecare cu propriile atribuții.

Astfel, pentru analizarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost constituită, în temeiul art. 13 alin. (1) din actul normativ menționat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuția de a emite deciziile referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire, potrivit procedurii detaliate în art. 16. După emiterea titlurilor de despăgubire, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, în cadrul etapei valorificării titlurilor de despăgubire, conform art. 18 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Având în vedere aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut corect că solicitarea de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată, atâta vreme cât titlul de despăgubire nu a fost încă emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, este prematură. Și considerentul privind autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 216 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 334 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal) a fost reținut corect, pentru că, deși prin respingerea acțiunii anterioare ca prematură nu a fost dezlegat fondul cauzei, nu s-a făcut dovada că împrejurările avute în vedere la pronunțarea soluției s-au modificat între timp.

În plus, Curtea de Apel a reținut corect că prin O.U.G. nr. 62/2010, publicată în M. Of. nr. 446 din 1 iulie 2010, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă de doi ani. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 și 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.M.G., împotriva sentinței nr. 221 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.