ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2231/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul U.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., S.R. prin M.F.P. și D.G.F.P. Mehedinți, obligarea pârâtelor la emiterea titlurilor de plată pentru suma de 417.352 lei. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005 i-au fost stabilite despăgubiri pentru bunurile preluate abuziv în sumă de 417.352 lei, conform Deciziei nr. 3931 din 17 decembrie 2008 emisă de A.N.R.P. La data de 08 ianuarie 2009, a mai arătat reclamantul, cu cererea care a făcut obiectul dosarului nr. 08955 din 08 ianuarie 2009, a făcut opțiunea de plată în numerar, însă, deși a depus documentația necesară, nu au fost emise nici până în prezent titlurile de plată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția prematurității acțiunii, raportat la dispozițiile art. 18 2 pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008 și art. 18 2 lit. a), Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările aduse de O.U.G. nr. 81/2007, precum și excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți, cu motivarea că cererea formulată de reclamant este îndreptată împotriva unei autorități aparținând administrației publice centrale. Pârâta D.G.F.P. Mehedinți, la rândul său, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Prin sentința nr. 120 din 15 februarie 2010, Tribunalul Mehedinți a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta A.N.R.P.

și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Craiova. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că A.N.R.P. este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, înființată prin H.G. nr. 361/2005, în speță fiind, deci, incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința civilă nr. 279 din data de 21 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul U.M.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a înregistrat la A.N.R.P. cererea de opțiune sub nr. 08955 din 08 ianuarie 2009. Evocând dispozițiile art. 18 2 lit. a), Titlul VII al Legii 247/2005 și art. 18.1 lit. a) din Normele de aplicare a acestei legi, potrivit cărora emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana îndreptățită se face în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, și constatând că la momentul dezbaterii cauzei plata despăgubirilor în numerar s-a realizat până la cererea de opțiune înregistrată sub numărul 03018 din 20 februarie 2008, Curtea a apreciat creanța solicitată de reclamant ca fiind certă și lichidă, dar neexigibilă, acțiunea formulată de reclamant față de A.N.R.P.

apărând astfel ca prematur formulată. Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Mehedinți, raportându-se la dispozițiile art. 18 alin. (1) și art. 14 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și la obiectul acțiunii, respectiv achitarea despăgubirilor cuvenite reclamantului în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul U.M., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale. Recurentul a susținut, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 18² pct. 5 din H.G.

nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, titlurile de plată pot fi emise cu prioritate în cazuri excepționale, temeinic motivate, și că a făcut dovada că se găsește într-o asemenea situație, astfel încât, în situația sa, titlul se putea emite peste ordine.

4. Soluția instanței de recurs Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, și îl va respinge, pentru următoarele considerente: Astfel, cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurentului i-a fost emisă decizia nr. 3931 din 17 decembrie 2008 reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 417.352 lei, acesta optând pentru despăgubirea în numerar, cerere ce face obiectul dosarului nr. 08955/08 ianuarie 2009. Conform dispozițiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 14 1 alin. (3) din aceeași lege, titlul de plată se emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare în contul A.N.R.P., în ordinea înregistrării cererilor de opțiune.

Necontestată este situația de fapt potrivit căreia plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare până la dosarul de opțiune cu nr. 03018 din 20 februarie 2008, iar cererii de opțiune a recurentului înregistrată sub 08955 din 08 ianuarie 2009 nu i s-a putut da curs din lipsa disponibilităților financiare în contul autorității pârâte. Relevante sunt, în cauză, și dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 care prevăd că „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăților și justiției, precum și unele măsuri adiacente”.

Față de aceste dispoziții normative, general obligatorii, susținerile recurentului privind soluționarea cu prioritate a unor cereri în situații excepționale, făcându-se la referire la dispoziții cu valoare inferioară, ce nu sunt reluate de către O.U.G. nr. 62/2010, nu pot fi primite. Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către U.M. împotriva Sentinței civile nr. 279 din data de 21 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.