ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6832/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 20 martie 2012, s-a

înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. 2188/1/2012, contestația în

anulare formulată de

contestatorul

M.C.R. împotriva deciziei nr. 1605 din 7 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, prin care s-a solicitat anularea acestei decizii

pentru motivele prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ.

În motivare, contestatorul a arătat că

pentru termenul din 7 martie 2012 recurenta R.M. a fost citată cu mențiunea

repunerii pe rol pentru verificări, și nu pentru soluționarea recursului.

Susține că recursul a fost soluționat în condițiile în care recurenta R.M. era

decedată din 6 februarie 2011, iar recurentul M.I. era decedat la data de 31

octombrie 2011, nefiind introduși în cauză moștenitorii acestora.

Mai arată că decizia a cărei anulare o

solicită este rezultatul unei grave erori materiale, întrucât instanța a admis

recursurile, care erau lipsite de obiect, întrucât prin decizia nr. 281/2006

emisă de SC T. SA Tinca s-a restituit în natură imobilul ce face obiectul Dosarului

nr. 11879/1/2006, împrejurare invocată prin notele de ședință depuse de R.M. la

19 iulie 2007.

În completarea motivelor contestației

în anulare, se arată că instanța de recurs a încălcat principiul

disponibilității și al liberului acces la justiție, întrucât nu a luat act de

renunțarea la judecata recursului, formulată de defuncta R.M. la data de 17

august 2006.

Contestația în anulare este nefondată,

potrivit celor ce succed:

Conform art. 317 alin. (1) pct. l C.

proc. civ., constituie motiv de contestație în anulare judecarea pricinii cu lipsă

de procedură.

Textul are în vedere numai

neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când au avut loc dezbaterile

în fond.

Or, în speță, contrar susținerilor

contestatorului, la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra

recursurilor, respectiv la termenul din 7 martie 2012, procedura de citare a

fost legal îndeplinită cu recurenta R.M., fapt ce rezultă din dovada de citare

de la fila 167 dosar recurs, care îndeplinește toate condițiile de validitate

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.

Conform acestei dovezi, care face

probă deplină până la înscrierea în fals în ce privește mențiunile privind

faptele constatate personal de agentul instrumentator, în condițiile art. 100 alin.

(4) C. proc. civ., citația emisă pe numele recurentei R.M., pentru termenul din

7 martie 2012, a fost comunicată prin procedura afișării, la adresa de

domiciliu a acesteia, nefiind restituită cu mențiunea „destinatar decedat”.

Mai mult, nici una din părți nu a adus

la cunoștința instanței împrejurarea că recurenta R.M. a decedat, certificatul

de deces al acesteia fiind introdus de moștenitorul său testamentar,

contestator în cauza de față, abia în cadrul prezentei contestației în anulare.

Așadar, nu se poate reține că prin

această omisiune, contestatorul, care nu a fost parte în dosarul în care s-a

pronunțat decizia a cărei anulare se solicită, ar fi suferit vreo vătămare,

condiție în absența căreia nulitatea actului comunicării nu poate fi declarată.

De altfel, înalta Curte constată și

faptul că prin decizia a cărei anulare se solicită au fost admise recursurile

declarate de reclamanta R.M. și de pârâtele A.V.A.S. și SC I.F.T. SA împotriva

deciziei nr. 41/ A din 2 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, decizia atacată a

fost casată iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de soluția pronunțată de instanța

supremă, se constată că nu se poate decela o vătămare a contestatorului de

față, cât timp în rejudecare, instanța de apel va reconfigura cadrul procesual

în raport de decesul reclamantei R.M.

Totodată, se constată că s-a invocat

de către contestator că instanța supremă nu a observat decesul recurentului M.I.,

fapt nereal, întrucât însuși dispozitivul deciziei a cărei anulare se solicită

poartă mențiunea „în prezent decedat”.

Prin urmare, susținerile

contestatorului nu se circumscriu motivului de contestație în anulare prevăzut

de art. 317 alin. (1) pct. l C. proc. pen.

În același timp, nu pot fi primite

nici susținerile contestatorului potrivit cărora instanța de recurs nu s-ar fi

pronunțat pe cererea reclamantei R.M., formulată la 17 august 2006, prin care

aceasta a solicitat să se ia act de

:

renunțarea la recurs, câtă

vreme, ulterior acestei date au fost acordate mai multe termene, la unele

dintre acestea fiind prezentă chiar reclamanta personal, sau asistată de

avocat, însă nu au mai reiterat cererea de renunțare la judecata recursului,

înțelegând astfel să nu o mai susțină.

Contestatorul a mai arătat că decizia

atacată în prezent este rezultatul unei grave erori materiale, întrucât

instanța a admis recursurile, care erau lipsite de obiect, deoarece prin

decizia nr. 281/2006 emisă de SC T. SA Tinca s-a restituit în natură imobilul

ce face obiectul Dosarului nr. 11879/1/2006, împrejurare invocată prin notele

de ședință depuse de R.M. la 19 iulie 2007.

Această susținere nu este fondată

întrucât contestația în anulare nu implică reexaminarea fondului sau

reaprecierea probelor așa cum tinde în realitate contestatorul prin motivele

formulate în această cale extraordinară de atac, iar eventuala neobservare de

către instanța supremă a Deciziei nr. 281/2006 emisă de SC T. SA Tinca ar

reprezenta o greșeală de judecată, și nu o eroare materială în sensul art. 318 C.

proc. civ.

Așadar, pe calea contestației în anulare

nu se pot aduce critici în afara celor expres și limitativ prevăzute de lege,

fără a se ignora gradele de jurisdicție anterioare și posibilitatea cenzurării

fiecăruia în limitele legale.

Având în vedere cele expuse, nefiind

întrunite cerințele art. 317 și 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să

respingă contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul M.C.R. împotriva deciziei nr. 1605 din 7 martie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 noiembrie 2012.