ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6684/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6684/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe
rolul Tribunalului Mehedinți la data de 23 februarie 2005, reclamantul M.V.V. a
formulat contestație împotriva dispoziției nr. 20 din 18 ianuarie 2005, emisă
de Primăria comunei Șimian.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că prin dispoziția menționată i s-a respins notificarea formulată în
temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat despăgubiri bănești
reactualizate pentru suprafața de 150 mp teren, situat în comuna Șimian,
județul Mehedinți, precum și pentru construcția aflată pe acest teren, în
prezent demolată, notificare respinsă cu motivarea că autorul său a primit
despăgubiri de la stat pentru terenul expropriat.
La cererea reclamantului, s-a dispus
introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a Statului Român, prin
Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 809 din 18
mai 2006, Tribunalul Mehedinți a admis contestația și a dispus anularea
dispoziției nr. 20 din 18 ianuarie 2005 emisă de Primăria comunei Șimian.
În consecință, s-a constatat că
reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru următoarele
bunuri: teren în suprafață de 150 mp, o locuință, trei șoproane,
împrejmuire-gard.
A fost obligat reclamantul să
restituie Statului Român suma de 31.330 lei, despăgubiri primite pentru
imobile, actualizată cu indicele de inflație.
În considerentele sentinței,
instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului său de
proprietate, dobândit prin moștenire, fiind astfel îndeplinite cerințele art.
23 din Legea nr. 10/2001.
Față de împrejurarea că lucrările
pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, prima
instanță a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin
echivalent, cu plata de către acesta a despăgubirilor primite de autorul său.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel reclamantul și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și
Finanțelor.
Prin decizia civilă nr. 937 din 30
noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de
reclamant și a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul
Economiei și Finanțelor.
Prin urmare, a fost schimbată în
parte sentința tribunalului, în sensul că a fost înlăturată obligația
contestatorului de a restituit Statului Român suma de 31.330 lei reprezentând
despăgubirile primite.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de apel a reținut că este întemeiată critica Statului Român, prin
Ministerul Economiei și Finanțelor referitoare la greșita obligare a
reclamantului să restituie suma de 31.330 lei, actualizată cu rata de inflație,
obligație ce contravine dispozițiilor art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001,
modificată, care prevăd că în acest caz se face o compensare a datoriilor.
Celelalte critici referitoare la
omisiunea instanței de fond de a stabili câtimea măsurilor reparatorii sunt
nefondate, acesteia revenindu-i doar sarcina de a stabili calitatea de persoană
îndreptățită a persoanelor fizice ce beneficiază de măsurile reparatorii
prevăzute de legea specială.
În ce privește apelul declarat de
reclamant, acesta a fost respins ca nefondat, reținându-se ca neîntemeiată
critica sa referitoare la admiterea notificării doar pentru suprafața de 150
mp, atâta vreme cât acesta a formulat notificare doar pentru această suprafață
care, de altfel, apare și în decretul de expropriere.
Împotriva deciziei pronunțate în
apel au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul Statul Român, prin
Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursul său, reclamantul critică
decizia pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea ambelor hotărâri, în sensul
admiterii acțiunii și restituirii în natură a terenului (care este liber) și
obligarea pârâtelor la stabilirea valorii imobilului, teren și construcție.
În motivele de recurs, reclamantul a
criticat decizia sub două aspecte:
- faptul că instanța nu a precizat
cuantumul despăgubirilor, lăsându-se astfel la latitudinea autorităților
administrative stabilirea acestora;
- greșit s-a dispus acordarea de
despăgubiri doar pentru suprafața de 150 mp teren, în realitate fiind vorba
despre o suprafață totală expropriată de 850 mp.
Reclamantul Statul Român, prin
Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut în motivele de recurs că, deși
instanța de apel a admis apelul său, a pronunțat o decizie confuză, ce atrage
după sine motive de casare.
Se susține astfel că s-a lăsat
nesoluționat raportul juridic dedus judecății, menținându-se o situație de fapt
și de drept incertă, în sensul că deși a fost anulată dispoziția primăriei, s-a
omis obligarea acesteia la emiterea unei noi dispoziții conform Legii nr.
247/2005, Titlul VII, în care să se stipuleze despăgubirile la care reclamantul
era îndreptățit.
Analizând recursurile prin prisma
criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate pentru
considerentele ce succed:
Urmând procedura prealabilă
prevăzută de Legea nr. 10/2001, reclamantul M.V.V. s-a adresat cu notificare
Primăriei comunei Șimian, solicitând despăgubiri bănești pentru suprafață de
150 mp teren, precum și pentru construcția edificată și demolată de pe acest
teren (notificare, fila 10, dosar de fond nr. 1515/2005).
Din înscrisurile aflate la dosar se
reține că autorului reclamantului i s-au expropriat 150 mp teren, locuința,
trei șoproane și împrejmuirea aferentă, acestea fiind trecute în proprietatea
statului în vederea creării lacului de acumulare pentru realizarea investiției
„Sistemul Hidroenergetic Porțile de Fier II”.
Prin urmare, reținându-se calitatea
reclamantului de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, corect au
stabilit instanțele de fond și apel dreptul său la măsuri reparatorii în
echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4) din legea
amintită anterior, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupând
funcțional întregul teren revendicat.
Este nefondată critica reclamantului
în sensul că avea dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru o
suprafață mai mare de teren, respectiv pentru 850 mp, aceasta fiind suprafața totală
expropriată de la autorul său.
Potrivit notificării formulate în
temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru suprafața
de 150 mp teren, suprafață care de altfel este înscrisă și în Tabelul
cuprinzând proprietarii ale căror imobile, situate în județul Mehedinți, au
fost expropriate și trecute în proprietatea statului unde, la poziția nr. 24,
autorul reclamantului figurează cu suprafața de 150 mp teren expropriat (fila
20, dosar fond).
În ceea ce privește critica
referitoare la faptul că instanța de apel nu a stabilit cuantumul
despăgubirilor cuvenite reclamantului, critică invocată și de recurentul Statul
Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și aceasta este nefondată.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.
10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, instanței îi
revine sarcina de a stabili doar calitatea de persoană îndreptățită a beneficia
de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, urmând ca stabilirea și
plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv să se facă
potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care
prevăd o procedură specială în acest sens.
Pentru considerentele expuse
anterior, constatând că nu există motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea
atacată, se vor respinge ca nefondate atât recursul declarat de reclamantul
M.V.V., cât și cel declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei
și Finanțelor.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de reclamantul M.V.V. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul
Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 937 din 30 noiembrie 2006
a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 octombrie 2007.