ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.10.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6684/2007

HOTĂRÂRE
16.10.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6684/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Mehedinți la data de 23 februarie 2005, reclamantul M.V.V. a

formulat contestație împotriva dispoziției nr. 20 din 18 ianuarie 2005, emisă

de Primăria comunei Șimian.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin dispoziția menționată i s-a respins notificarea formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat despăgubiri bănești

reactualizate pentru suprafața de 150 mp teren, situat în comuna Șimian,

județul Mehedinți, precum și pentru construcția aflată pe acest teren, în

prezent demolată, notificare respinsă cu motivarea că autorul său a primit

despăgubiri de la stat pentru terenul expropriat.

La cererea reclamantului, s-a dispus

introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a Statului Român, prin

Ministerul Economiei și Finanțelor.

Prin sentința civilă nr. 809 din 18

mai 2006, Tribunalul Mehedinți a admis contestația și a dispus anularea

dispoziției nr. 20 din 18 ianuarie 2005 emisă de Primăria comunei Șimian.

În consecință, s-a constatat că

reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru următoarele

bunuri: teren în suprafață de 150 mp, o locuință, trei șoproane,

împrejmuire-gard.

A fost obligat reclamantul să

restituie Statului Român suma de 31.330 lei, despăgubiri primite pentru

imobile, actualizată cu indicele de inflație.

În considerentele sentinței,

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului său de

proprietate, dobândit prin moștenire, fiind astfel îndeplinite cerințele art.

23 din Legea nr. 10/2001.

Față de împrejurarea că lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, prima

instanță a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin

echivalent, cu plata de către acesta a despăgubirilor primite de autorul său.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamantul și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și

Finanțelor.

Prin decizia civilă nr. 937 din 30

noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamant și a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Economiei și Finanțelor.

Prin urmare, a fost schimbată în

parte sentința tribunalului, în sensul că a fost înlăturată obligația

contestatorului de a restituit Statului Român suma de 31.330 lei reprezentând

despăgubirile primite.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut că este întemeiată critica Statului Român, prin

Ministerul Economiei și Finanțelor referitoare la greșita obligare a

reclamantului să restituie suma de 31.330 lei, actualizată cu rata de inflație,

obligație ce contravine dispozițiilor art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001,

modificată, care prevăd că în acest caz se face o compensare a datoriilor.

Celelalte critici referitoare la

omisiunea instanței de fond de a stabili câtimea măsurilor reparatorii sunt

nefondate, acesteia revenindu-i doar sarcina de a stabili calitatea de persoană

îndreptățită a persoanelor fizice ce beneficiază de măsurile reparatorii

prevăzute de legea specială.

În ce privește apelul declarat de

reclamant, acesta a fost respins ca nefondat, reținându-se ca neîntemeiată

critica sa referitoare la admiterea notificării doar pentru suprafața de 150

mp, atâta vreme cât acesta a formulat notificare doar pentru această suprafață

care, de altfel, apare și în decretul de expropriere.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Economiei și Finanțelor.

În recursul său, reclamantul critică

decizia pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea ambelor hotărâri, în sensul

admiterii acțiunii și restituirii în natură a terenului (care este liber) și

obligarea pârâtelor la stabilirea valorii imobilului, teren și construcție.

În motivele de recurs, reclamantul a

criticat decizia sub două aspecte:

- faptul că instanța nu a precizat

cuantumul despăgubirilor, lăsându-se astfel la latitudinea autorităților

administrative stabilirea acestora;

- greșit s-a dispus acordarea de

despăgubiri doar pentru suprafața de 150 mp teren, în realitate fiind vorba

despre o suprafață totală expropriată de 850 mp.

Reclamantul Statul Român, prin

Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut în motivele de recurs că, deși

instanța de apel a admis apelul său, a pronunțat o decizie confuză, ce atrage

după sine motive de casare.

Se susține astfel că s-a lăsat

nesoluționat raportul juridic dedus judecății, menținându-se o situație de fapt

și de drept incertă, în sensul că deși a fost anulată dispoziția primăriei, s-a

omis obligarea acesteia la emiterea unei noi dispoziții conform Legii nr.

247/2005, Titlul VII, în care să se stipuleze despăgubirile la care reclamantul

era îndreptățit.

Analizând recursurile prin prisma

criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate pentru

considerentele ce succed:

Urmând procedura prealabilă

prevăzută de Legea nr. 10/2001, reclamantul M.V.V. s-a adresat cu notificare

Primăriei comunei Șimian, solicitând despăgubiri bănești pentru suprafață de

150 mp teren, precum și pentru construcția edificată și demolată de pe acest

teren (notificare, fila 10, dosar de fond nr. 1515/2005).

Din înscrisurile aflate la dosar se

reține că autorului reclamantului i s-au expropriat 150 mp teren, locuința,

trei șoproane și împrejmuirea aferentă, acestea fiind trecute în proprietatea

statului în vederea creării lacului de acumulare pentru realizarea investiției

„Sistemul Hidroenergetic Porțile de Fier II”.

Prin urmare, reținându-se calitatea

reclamantului de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, corect au

stabilit instanțele de fond și apel dreptul său la măsuri reparatorii în

echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4) din legea

amintită anterior, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupând

funcțional întregul teren revendicat.

Este nefondată critica reclamantului

în sensul că avea dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru o

suprafață mai mare de teren, respectiv pentru 850 mp, aceasta fiind suprafața totală

expropriată de la autorul său.

Potrivit notificării formulate în

temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru suprafața

de 150 mp teren, suprafață care de altfel este înscrisă și în Tabelul

cuprinzând proprietarii ale căror imobile, situate în județul Mehedinți, au

fost expropriate și trecute în proprietatea statului unde, la poziția nr. 24,

autorul reclamantului figurează cu suprafața de 150 mp teren expropriat (fila

20, dosar fond).

În ceea ce privește critica

referitoare la faptul că instanța de apel nu a stabilit cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamantului, critică invocată și de recurentul Statul

Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și aceasta este nefondată.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, instanței îi

revine sarcina de a stabili doar calitatea de persoană îndreptățită a beneficia

de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, urmând ca stabilirea și

plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv să se facă

potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care

prevăd o procedură specială în acest sens.

Pentru considerentele expuse

anterior, constatând că nu există motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea

atacată, se vor respinge ca nefondate atât recursul declarat de reclamantul

M.V.V., cât și cel declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei

și Finanțelor.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul M.V.V. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 937 din 30 noiembrie 2006

a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 octombrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9230/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5784 din 8 august 2002 la Tribunalul Mehedinți contestatoarea P.I. a formulat contestație și a solicitat desființarea di
ÎCCJ 2006-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1173/2006
terenul solicitat ar fi făcut obiectul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, este greșită. Pe parcursul procesului, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice deoar
ÎCCJ 2007-05-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4356/2007
Asupra recursului de față, constată: Prin dispoziția nr. 1148 din 1 iunie 2005 primarul municipiului Focșani a restituit în natură petenților M.N. și M.M. terenul în suprafață de 82,42 mp situat în municipiul Focșani, cu vecinătățile arătat
ÎCCJ 2006-05-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4945/2006
nătoare. Prin dispozițiile pct. 4 din același articol, se prevede prin excepție, că în situația în care bunurile sunt deținute de o organizație cooperatistă, persoana îndreptățită poate opta și pentru măsuri reparatorii prin echivalent, con
ÎCCJ 2007-04-30
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3464/2007
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 18 noiembrie 2003, prin cererea înregistrată sub nr. 1437/C/2003 la Tribunalul Vrancea, reclamantul N.A. a solicitat în contradictor
Sursă