ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6684/2007

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 23 februarie 2005, reclamantul M.V.V. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 20 din 18 ianuarie 2005, emisă de Primăria comunei Șimian. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziția menționată i s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat despăgubiri bănești reactualizate pentru suprafața de 150 mp teren, situat în comuna Șimian, județul Mehedinți, precum și pentru construcția aflată pe acest teren, în prezent demolată, notificare respinsă cu motivarea că autorul său a primit despăgubiri de la stat pentru terenul expropriat.

La cererea reclamantului, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin sentința civilă nr. 809 din 18 mai 2006, Tribunalul Mehedinți a admis contestația și a dispus anularea dispoziției nr. 20 din 18 ianuarie 2005 emisă de Primăria comunei Șimian. În consecință, s-a constatat că reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru următoarele bunuri: teren în suprafață de 150 mp, o locuință, trei șoproane, împrejmuire-gard. A fost obligat reclamantul să restituie Statului Român suma de 31.330 lei, despăgubiri primite pentru imobile, actualizată cu indicele de inflație. În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate, dobândit prin moștenire, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Față de împrejurarea că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, prima instanță a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, cu plata de către acesta a despăgubirilor primite de autorul său. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin decizia civilă nr. 937 din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant și a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin urmare, a fost schimbată în parte sentința tribunalului, în sensul că a fost înlăturată obligația contestatorului de a restituit Statului Român suma de 31.330 lei reprezentând despăgubirile primite.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că este întemeiată critica Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor referitoare la greșita obligare a reclamantului să restituie suma de 31.330 lei, actualizată cu rata de inflație, obligație ce contravine dispozițiilor art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, modificată, care prevăd că în acest caz se face o compensare a datoriilor. Celelalte critici referitoare la omisiunea instanței de fond de a stabili câtimea măsurilor reparatorii sunt nefondate, acesteia revenindu-i doar sarcina de a stabili calitatea de persoană îndreptățită a persoanelor fizice ce beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.

În ce privește apelul declarat de reclamant, acesta a fost respins ca nefondat, reținându-se ca neîntemeiată critica sa referitoare la admiterea notificării doar pentru suprafața de 150 mp, atâta vreme cât acesta a formulat notificare doar pentru această suprafață care, de altfel, apare și în decretul de expropriere. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor. În recursul său, reclamantul critică decizia pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii și restituirii în natură a terenului (care este liber) și obligarea pârâtelor la stabilirea valorii imobilului, teren și construcție.

În motivele de recurs, reclamantul a criticat decizia sub două aspecte: - faptul că instanța nu a precizat cuantumul despăgubirilor, lăsându-se astfel la latitudinea autorităților administrative stabilirea acestora; - greșit s-a dispus acordarea de despăgubiri doar pentru suprafața de 150 mp teren, în realitate fiind vorba despre o suprafață totală expropriată de 850 mp. Reclamantul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut în motivele de recurs că, deși instanța de apel a admis apelul său, a pronunțat o decizie confuză, ce atrage după sine motive de casare. Se susține astfel că s-a lăsat nesoluționat raportul juridic dedus judecății, menținându-se o situație de fapt și de drept incertă, în sensul că deși a fost anulată dispoziția primăriei, s-a omis obligarea acesteia la emiterea unei noi dispoziții conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, în care să se stipuleze despăgubirile la care reclamantul era îndreptățit.

Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed: Urmând procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, reclamantul M.V.V. s-a adresat cu notificare Primăriei comunei Șimian, solicitând despăgubiri bănești pentru suprafață de 150 mp teren, precum și pentru construcția edificată și demolată de pe acest teren (notificare, fila 10, dosar de fond nr. 1515/2005). Din înscrisurile aflate la dosar se reține că autorului reclamantului i s-au expropriat 150 mp teren, locuința, trei șoproane și împrejmuirea aferentă, acestea fiind trecute în proprietatea statului în vederea creării lacului de acumulare pentru realizarea investiției „Sistemul Hidroenergetic Porțile de Fier II”.

Prin urmare, reținându-se calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, corect au stabilit instanțele de fond și apel dreptul său la măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4) din legea amintită anterior, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupând funcțional întregul teren revendicat. Este nefondată critica reclamantului în sensul că avea dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru o suprafață mai mare de teren, respectiv pentru 850 mp, aceasta fiind suprafața totală expropriată de la autorul său.

Potrivit notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru suprafața de 150 mp teren, suprafață care de altfel este înscrisă și în Tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile, situate în județul Mehedinți, au fost expropriate și trecute în proprietatea statului unde, la poziția nr. 24, autorul reclamantului figurează cu suprafața de 150 mp teren expropriat (fila 20, dosar fond). În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de apel nu a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului, critică invocată și de recurentul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și aceasta este nefondată.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, instanței îi revine sarcina de a stabili doar calitatea de persoană îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, urmând ca stabilirea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv să se facă potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care prevăd o procedură specială în acest sens. Pentru considerentele expuse anterior, constatând că nu există motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, se vor respinge ca nefondate atât recursul declarat de reclamantul M.V.V., cât și cel declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul M.V.V. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 937 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2007.