ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6486/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29

octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantele G.F., C.A. și C.F.

au contestat dispoziția nr. 163 din 7 octombrie 2002 emisă de Primăria comunei

Șimian, județul Mehedinți ca fiind nelegală și netemeinică.

Contestatoarele au arătat că în mod

nejustificat le-a fost respinsă solicitarea adresată prin notificare de a le fi

retrocedat, potrivit prevederilor art. 9 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, un teren

în suprafață de 900 mp, pe care se află o casă de locuit, situat în comuna

Șimian, sat Cerneți, județul Mehedinți.

În motivarea contestației au arătat

că sunt moștenitoarele proprietarilor imobilului, G.I. și A., care au fost

deposedați cu forța în anul 1951, fiind strămutați în Bărăgan fără a li se

plăti vreo despăgubire pentru bunul respectiv. În aceste împrejurări,

condiționarea retrocedării imobilului de restituirea de către moștenitori a

sumei de 15.000 lei reprezentând despăgubiri pretins acordate, actualizată cu

indicele inflației, este greșită. Au mai susținut că este nelegală și mențiunea

din dispoziție în sensul că terenul a fost partajat între moștenitori.

În fine, contestatoarele au afirmat

că menționarea în dispoziție, ca persoane îndreptățite la retrocedare, a

numiților G.R., G.G. și G.I. (decedat, având ca moștenitor pe G.M.I.) nu se

justifică întrucât aceste persoane nu au formulat notificare potrivit

prevederilor Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința

civilă nr. 946 din 5 decembrie 2002 a respins contestația ca nefondată,

reținând că dispoziția administrativă atacată a fost emisă cu respectarea

prevederilor legale.

S-a reținut că din probatoriile

administrate rezultă plata, în anul 1956, a despăgubirilor pentru imobilul

trecut în proprietatea statului, astfel încât sunt incidente prevederile art.

11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cum se menționează și în dispoziție.

Apelul declarat de contestatoare

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 186 din 11

iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova; a fost schimbată sentința în

sensul admiterii contestației și anulării dispoziției atacate, cu consecința

restituirii către reclamante a imobilului în litigiu, casă și teren; s-a

constatat că ceilalți moștenitori nu au formulat notificare.

Instanța de apel a reținut în esență

că:

- în mod greșit tribunalul a

considerat ca fiind „persoane îndreptățite” pe cei care nu au formulat

notificare, cu atât mai mult cu cât G.R., de pildă, neagă existența imobilului

în patrimoniul autorilor săi;

- nu s-a făcut nici o dovadă care să

contrazică susținerile contestatoarelor, concretizate și în declarații

autentificate, pe proprie răspundere, în sensul că nu s-a făcut plata vreunor

despăgubiri pentru imobilul trecut în proprietatea statului;

- nu are nici o justificare

excluderea, prin dispoziția administrativă atacată, de la restituirea către

contestatoare, a terenului de 900 mp pe care se află casa, în condițiile în

care întregul imobil a fost trecut fără titlu valabil în proprietatea statului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs nemotivat în drept primarul comunei Șimian. Criticile formulate nu sunt

structurate în motive distincte de recurs și cele mai multe dintre ele vizează

netemeinicia deciziei în sensul prevederilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ.,

text abrogat cu începere de la 2 octombrie 2000, deci mult anterior declarării

recursului.

Celelalte critici pot fi încadrate,

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se în esență că:

- în privința terenului a cărui

retrocedare se cere există autoritate de lucru judecat, problema fiind tranșată

prin decizia civilă nr. 160/2000 a Tribunalului Mehedinți rămasă irevocabilă;

- contestatoarele nu au făcut dovada

că nu au încasat despăgubiri pentru imobil;

- instanța de apel trebuia să

dovedească rol activ și să citeze în proces toate persoanele interesate,

inclusiv rudele contestatoarelor care nu au formulat notificare.

Prin întâmpinare,

intimatele-contestatoare au solicitat respingerea recursului, arătând că

decizia pronunțată în apel este în întregime legală și temeinică.

Examinând cauza în raport de

probatoriile administrate și criticile formulate, Curtea reține că recursul

este nefondat, instanța de apel pronunțând o hotărâre corectă din toate

punctele de vedere.

Astfel, sub un prim aspect,

invocarea în recurs a autorității de lucru judecat nu are temei. Nici unul

dintre elementele triplei identități menționate de art. 1201 C. civ. (obiect,

cauză, părți) nu este întrunit în ambele procese, fiind vorba despre cu totul

alte raporturi juridice (partaj între alte persoane, fără influență asupra

pricinii de față).

În ceea ce privește problema

despăgubirilor, sarcina probei, în sensul că ele s-au plătit efectiv, revenea,

conform art. 1169 C. civ., celui care face o asemenea afirmație, adică

pârâtului. Or, acesta nu a fost în măsură să administreze vreo dovadă care să

contrazică declarațiile autentificate, date sub sancțiunea legii penale, de

către contestatoare, ele susținând că astfel de sume de bani nu s-au plătit.

În fine, rolul activ al instanțelor

nu le-ar fi îndreptățit în nici un caz să extindă sfera procesului și să

introducă în cauză persoane care nu au înțeles să uzeze de dispozițiile Legii

nr. 10/2001 și să formuleze notificare.

Așa fiind, criticile formulate sunt

neîntemeiate iar recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de pârâta Primăria comunei Șimian prin Primar împotriva deciziei nr. 186 din 11

iulie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2004.